Monthly Archives

iunie 2014

SPORT

Proști, dar mulți

Platini folosește uneori UEFA ca pe jucăria lui. Poate că lui îi iese joaca, dar de multe ori se observă flagrant și bătaia de joc.

De ce îi trebuia un campionat european cu 24 de echipe? Tocmai acum când națiunile europene sunt ținute la respect pe plan mondial? Chinul europenilor la CM nu e a început astăzi. Acum 4 ani, în Africa de Sud s`a înregistrat minimul istoric în ceea ce privește parcursul echipelor naționale: doar 6 au ajuns în optimi și doar 3 până în sferturi. Faptul că finala a fost Spania – Olanda a salvat impresia generală.

Acum în optimi au ajuns tot doar 6, iar după prima jumătate a desfășurării lor, doar Olanda s`a calificat în sferturi. E drept, Germania, Franța și Belgia arată favorite, dar de ce poți să mai fii sigur la acest mondial, unde Costa Rica nu bate doar pe cine nu vrea, iar Chile și Mexic se iau la trântă cu toată lumea?

Siguri putem fi pe ceea ce e stabilit deja: peste doi ani, la aceeași oră, 24 de echipe vor fi în Franța natală a lui Platini, acolo unde hotelurile, restaurantele si magazinele vor fi bucuroase de oaspeții veniți să cheltuiască banii care vor mai fi disponibili într`o lume greu de anticipat economic încă de pe acum.

Cât despre echipe – vor fi slabe, dar multe!

SPORT

Vai de Capello lui!

Îmbrăcat într`un fel care amintea de un clovn la meciul cu Algeria, Capello a jucat rolul de mare păcălici al acestui mondial. Cel mai bine plătit antrenor de la acest campionat parcă și`a pierdut mințile la finalul meciului după care Rusia a plecat umilită acasă. Deși nu a câștigat niciun meci în grupa belgerienilor, n`a știut nici să atace și nici să se apere, Capello a dat dovadă de lașitate extremă când a căutat vina la arbitri.

Fost mare antrenor al anilor `90-2000, Capello e definiția eșecului de ani buni, dar continuă să păcălească lumea. Și`a bătut joc de naționala Angliei cu care a promis că va câștiga titlul mondial ca să fie și el înnobilat Sir – la fel ca legendarii Ferguson sau Alf Ramsey – dar n`a reușit nici să treacă de optimi în 2010. Acum, cu un joc depășit, s`a făcut de râs și la naționala Rusiei, unde spera să stea pe bani mulți încă 4 ani, până când Rusia va organiza Cupa Mondială. Rămâne de văzut cât îl mai suportă rușii…

Capello și`a negociat un salariu de peste 8 milioane de euro pe an, dar nu e singurul experiment pe bani mulți și ratat de la acest mondial. Pe locurile 2 și 3 in clasamentul salariilor erau Hodgson și Prandelli, dar, chiar și așa, Anglia și Italia au fost morții din Grupa Morții. 3 italieni au fost în top 10 al celor mai bine plătiți antrenori – Prandelli si Zaccheroni au avut demnitate și au plătit deja cu postul.

Și pentru că nu întotdeauna scump înseamnă și bun, remarcăm exemplul antrenorului cu cel mai mic salariu. Selecționerul Mexicului muncește pe 160.000 de euro anual, dar a terminat neînvins într`o grupă cu Brazilia, Croația și Camerun, iar povestea sa merge mai departe.

SPORT

Daruri pentru greci

Zeii grecilor trăiesc încă! Cum altfel putem explica această calificare a Greciei, demnă de o tragedie antică, cu niște fotbaliști africani în rolul celor învinși în ultima secundă? Soarta ursită nu a putut fi modificată nici măcar de „sindromul Toure” – tăria și ambiția fraților Yaya și Kolo Toure, care s`au încăpățânat să rămână în Brazilia și să lupte pentru fotbal în loc să meargă să`și plângă durerea aparută în urma decesului fratelui lor mai mic.

Printre ultimele echipe europene ajunse la mondial, Grecia a retrăit parcă într`un stil modern cele 12 munci ale lui Hercule, pentru ca în final să se bucure datorită noilor gemeni ai golului, Samaris și Samaras. Accidentările a doi jucători în primele 20 de minute ale meciului, cele 3 bare, care lăsau impresia că toate porțile li s`au închis grecilor, rezultatul nefavorabil la pauză din celalalt meci al grupei – 1-1 între Columbia și Japonia – nu au reușit să oprească Grecia din drumul către optimi.

Cu siguranță că la faza din ultimul minut, când Grecia a dat golul victoriei sale, și lui Piturcă i`a ieșit un zâmbet ștrengăresc. Victoria Greciei atenuează eliminarea României la baraj și justifică oarecum și un eventual eșec repetat în următoarea campanie a naționalei, care începe peste două luni și jumătate, tot cu un meci împotriva Greciei.

N`ar fi corect totuși dacă nu am lega calificarea Greciei și de faza în urma căreia arbitrul a dat un penalty după reguli care par să aibă sens doar în Ecuador. Domnul cu fluier a rămas atât de impresionat de modul neîndemânatic în care Samaras a dat cu piciorul în pământ, încât ivorienilor le va sta în coastă multă vreme momentul care a decis eliminarea lor de la acest mondial.

Nu e un caz excepțional. În 2002 un alt arbitru ecuadorian, faimosul deja Byron Moreno, îmbogățit apoi și cu porecla Bovina, are pe conștiință – sau ar trebui să aibă – executarea Italiei într`un mod realmente grotesc. E drept, peste 4 ani, italienii aveau să devină campioni mondiali, însă ivorienilor nu le arde acum să viseze cai troieni pe pereți.

 

SPORT

Mondialul vieții

De aceea i s`a și spus „Grupa Morții”, pentru că cineva trebuia să moară. Aruncată între 3 uriași ai fotbalului mondial – Italia, Anglia și Uruguay, națiuni care au împreună 7 titluri mondiale – Costa Rica a reîmpărțit ordinea în fotbal și s`a trecut pe sine înaintea celor 3. Eliminate, Italia și Anglia, au luat calea Europei, iar Uruguay a rămas să se lupte pentru marele trofeu, la fel cum a făcut`o și în 1950, tot în Brazilia, când s`a și impus.

Cei care am evaluat forțele echipelor din această grupă formidabilă, singura care a adunat vreodată 3 foste campioane mondiale, ne`am grăbit cu toții când excludeam din discuție Costa Rica. Căutam, cu greu, cele două echipe care aveau să se califice, însă prea puțini le`am și nimerit.

La o primă privire, acum, cu puțin timp înainte de finalizarea grupelor, din cele 8 campioane care au luat startul, în optimi se vor mai regăsi cel mult 5: asta dacă nu cumva și Germania va colapsa într`un duel istoric în fața Statelor Unite, așa cum se întâmpla secolul trecut în plan militar.

Și dacă tot e anotimpul îndrăznelilor, acest turneu ar putea – de ce nu? – să ne ofere o nouă campionă mondială. Mexic, Chile, Columbia, sus-pomenita Costa Rica, și, în principal, mult-lăudatele Olanda și Belgia pot spera să devină pentru următorii 4 ani forța numărul 1 în lume. Echipele africane ar putea și ele începe să creadă. Scenariul poate părea S.F., dar la fel suna și în urmă cu 10 ani, când Grecia a câștigat europenele.

Nimic nu mai poate fi considerat surprinzător, ne putem aștepta la orice. Ca bonus, am fost puși și într`o situație pe care cu greu ne`o puteam imagina: Italia să nu fie în stare să păstreze un 0-0 când mai erau de jucat doar 10 minute dintr`un meci. Pentru că nici el nu și`a putut da seama cum de s`a întâmplat, selecționerul Prandelli și`a dat demisia confirmând ca naționala Italiei trece prin cei mai rușinoși ani de când joacă fotbal.

 

 

SPORT

Mondial, caut campioană

S`a terminat și cu Spania! Echipa care ne`a fermecat, ne`a sedus si ne`a enervat cu dominația sa în ultimii 6 ani s`a lovit de un zid distrugător. Nu mai poate și ne`a părăsit. Tiki-taka expirată a fost aruncată din nou la gunoi la acest campionat mondial. De data asta de niște sud-americani care i`au fugărit peste Atlantic pe cei care în urmă cu jumătate de mileniu cucereau cu tupeu Lumea Nouă.

Magicienii Barcelonei absolute, uniți cu galacticii de la Real, încoronați de curând stăpâni ai Europei, plus câțiva băieți de nădejde de la campioana Spaniei, Atletico, s`au dovedit neputintincioși, nu atât în fața adversarilor, cât în fața propriei lor imagini urcată pe un piedestal care i`a copleșit.

Ca un făcut, chiar în zilele în care Regele Juan Carlos a simțit că timpul său trecut și i`a lăsat locul Prințului Felipe, Armada Roja s`a întors cu coada între picioare de pe frontul brazilian, cedând supremația mondială oricui s`ar oferi. Marele învins al fenomenului fotbalistic Spania este chiar selecționerul Vicente Del Bosque, omul care va ramâne în istorie cu un titlu mondial și unul european, dar căruia acum i se reproșează că a găsit o echipă gata formată și a reușit acele trofee exact în perioada în care jucătorii erau în forma lor maximă. Când aceiași jucători aveau în sfârșit nevoie să fie instruiți, certați, crescuți s`au trezit ca în fața unui tată adoptiv fără niciun fel de autoritate, de forță și fără nicun fel de idei.

Del Bosque a demisionat moral aseară. Singurul lucru pe care îl mai poate face pentru fotbalul spanion este ca în ultima etapă să încerce o formulă de echipă cu oameni noi, capabili să înlocuiască generația care s`a predat parcă prea ușor și parcă înainte de termen. Oficialii federației au început deja să fie eficienti. Știu exact data la care se vor întoarce acasă și, în felul acesta, vor putea să comande biletele de avion mai ieftin. În Spania e nevoie acută de bani. Spania a murit, trăiască Spania!