SPORT

Curajul de a fi fricos

Dacă ar fi antrenor, fostul arbitru-brichetă, Deaconu, ar fi avut succes la acest mondial. Decorat pentru curaj pentru un moment al vieții sale în care a fost guvernat de frică, Deaconu înțelege cel mai bine cum merg lucrurile acum în Brazilia. Mai ales în fazele eliminatorii. Nu e nicio glumă!

Luiz Felipe Scolari ,Neymar

S`au terminat 7 din cele 8 meciuri ale optimilor. 4 dintre ele au ajuns în prelungiri. Au fost rezultate-surpriză de 90 de minute doar ca să nu fie surprize în ceea ce privește calificarea. Brazilia, Germania și Argentina le`au eliminat pe mai modestele Chile, Algeria și Elveția pentru că le`au respectat. Chiar prea mult. Și nu a fost vorba doar despre respect, ci și de frică.

Avertizate de rezultatele din grupe, când Spania, Italia, Anglia sau Portugalia au fost eliminate prematur, marile forțe ajunse în optimi au intrat pe teren cu umilință, însa au preferat o umilință de doua ore uneia de 4 ani. În meciuri jucate pe puncte, brazilienii, nemții și argentinienii ar fi îndrăznit cu siguranță mai mult, dar au respectat o axiomă crudă: la mondiale se moare o singură dată. Iar ei au preferat să trăiască cât mai mult. Marea performeră a grupelor, Costa Rica, a stat și ea cuminte în optimi cu Grecia și cumințenia a fost rasplatită.

Cu siguranță antrenorii marilor favorite ajunse între timp acasă își mușcă buzele și își șoptesc în barbă că știau ei cum să se descurce în fazele eliminatorii. Problema lor e că asta e o chestiune care îi privește exclusiv pe antrenorii activ, nu și pe cei retrogradați ca spectatori.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply