De ce e de râs Dinamo

Dacă o echipă nu e a suporterilor, atunci a cui e? A celui care deține societatea comercială. Deci, penibilul e Negoiță. Zâmbiți, vă rog!

Să o luăm înspre înapoi, așa cum merge și Dinamo. Dinamo a greșit că l’a pus antrenor pe Stoican a doua oară. Dinamo a greșit că l’a pus antrenor pe Teja în locul lui Stoican. Dinamo a greșit că l’a pus antrenor pe Stoican și prima oară. Dinamo a greșit că n’a știut nicio secundă pe când ar fi cazul să devină o echipă care să aibă și rezultate.

Nici Negoiță și nici supra-evaluatul Anghelache n’au avut bruma de viziune să’și dea seama că, la ce jucători avea acum 3 ani, Dinamo se putea impune într’un campionat aflat în cădere liberă, unde Steaua a câștigat tot deși a făcut toate experimentele posibile.

Negoiță a sacrificat performanța și a aruncat orice picior de fotbalist de la Dinamo pentru un viitor în care, visa el, se va bate pentru campionate și pentru banii pe care în anii abia trecuți i’a câștigat atât de oportunist Steaua. Sau Gigi Becali, depinde cum vede Negoiță lucrurile. Dar acel viitor nu va veni niciodată în stilul amator, bătrânesc și fără sens în care continuă. Până acum Negoiță nu se poate lăuda decât cu o înmormântare bine făcută. A ajuns și asta – intratul în insolvență – un obiectiv în fotbalul românesc.

Negoiță parcă joacă un joc pe calculator în care nu reușește deloc să treacă de primul nivel. Și o ia mereu de la capăt. Face însă aceleași greșeli la fiecare restart. Iar ultimul auto-save e de pe vremea când el nu preluase încă echipa.