Monthly Archives

februarie 2017

www.sport.ro

Fotbalul se întoarce acasă

Se spune că sportul, fotbalul formează caractere. Așa și este! Steaua a dat aseară o mare lecție. Toate scenariile care o vedeau pe Steaua prostituindu’se de dragul unor orgolii de mahala s’au prăbușit. Vă mai amintiți cacealmaua calendarului mayaș? Iau dat unii un copy-paste inutil la fotbal. Un nou eșec pentru metoda calendarului.

Steaua și’a făcut programul ei. Pe el era trecut binele propriu și onoarea. Și sănătatea. Sănătatea fotbalului! Steaua oricare ar fi ea – așa cum sarcastic au scris’o dinamoviștii pe afișul de vânzare al biletelor la derby – a dat cel mai pur exemplu de răzbunare. „Arată cât ești de bun!”

Cât despre rivalitate… piranha nu se mănâncă între ei. Sunt și alții în joc.

Gestul Stelei e și un răspuns. Pentru 2007. Deja campioană cu 4 etape înainte de final, Dinamo a bătut’o pe CFR și a ajutat’o pe Steaua să urce pe locul 2. Steaua a prins viteză maximă: preliminariile Champions League și imediat grupele. Ceea ce Dinamo n’a reușit cu toate că era campioană. Remember Lazio.

Deși nu asta mi’am propus, observ că am ajuns să aduc laude pentru niște lucruri, de fapt, normale. Practic, asta e prima regulă la fotbal: să joci ca să câștigi. Nu’i mare chestie… Dar „într’o lume a minciunii universale, să spui adevărul e un act revoluționar”, spunea George Orwell. Ne’au ajuns aceste vremuri în fotbalul românesc. Așa că, uite, apreciem și asta.

Partea nedreaptă a efortului Stelei e că ea a fost aproape să piardă cu Mediașul. Și atunci, nu o mai credea nimeni. Așa cum în 2007, și Dinamo risca să piardă cu CFR. Organele vitale de atunci, Dănciulescu și Niculescu, nu au jucat. Erau suspendați. Profețeau unii că asta făcea parte din scenariul prin care Dinamo urma să sară coarda cu CFR. Mai-așii fotbalului.

Partea ironică e că Steaua a jucat acum pentru Dinamo, deși nu joacă mare lucru. Steaua n’a condamnat’o pe Dinamo, dar nici nu s’a ajutat prea mult cu punctulețul ăsta de la Mediaș. La 5 puncte de Viitorul și cu o singură victorie în acest an, Steaua merge pe sârmă și se clatină serios.

Iar Becali a avut o nouă ieșire agresivă la adresa propriei echipe. Steaua trăiește un prezent greu. Dar are viitor. Și nu doar ea. Tot fotbalul. Când îți faci treburile corect, binele e o consecință. Steaua de la Mediaș a arătat sublim că merită să mergi la stadion ca să o vezi.

 

 

februarie 27, 2017 by
www.sport.ro

De ce Bute?

Am vrut să pun întrebarea „Unde e Bute?” Adică unde e el acum. Dar schimb. Unde a fost Bute până acum? Sau: cine e Bute? Bute e victima unui sistem.

Să facem ca pe timpuri, fără CD. Derulăm caseta înapoi. Bute e băiatul drăguț care s’a făcut remarcat pentru că era la aceeași categorie cu Dorel Simion, l’a bătut pe Simion, dar arbitrii au dat victorie pentru Simion. ’99 spre 2000. Televizat. Simion s’a calificat în felul ăsta la Jocurile Olimpice. Bute s’a enervat și s’a apucat de box. Profesionist.

Până aici – totul bine. Bute a făcut totul bine. Caracter. Mușchi. Băiat deștept. N’a luat’o chiar de capul lui. A mers pe un teren bătătorit. A urmat calea lui Doroftei, același club din Canada ca să ajungă campion mondial.

Acolo n’a mai ținut de el. Canadienii erau profesioniști. Fabricau boxeri. Erai, nu erai, te făceau ei să devii. Bute și’a luat mănușile și a început să care pumni. Oricui. Se bătea cu oricine intra în ring cu el. Cunoștea fiecare colțișor de sală la Centre Bell, în Montreal. Bute a început, de fapt, să piardă când își câștiga prea ușor luptele de după debutul la profesioniști.

Cariera unui boxer profesionist începe cu o serie de adversari mai slabi, pentru palmares. La Bute, problema a fost că a ajuns să se bată doar cu boxeri slabi. Aici Bute a părăsit drumul lui Doroftei. Doroftei n’a stat cuminte. A vrut să se bată cu boxerii puternici ai timpului la categoria sa. A renunțat la culcușul sigur și a plecat în America. A și bătut, a și fost bătut. Dar nu a fugit niciodată. A rămas boxer pentru totdeauna.

Nu spun că Bute și’a ales el adversarii aceia slabi. Bute a avut prea multă încredere în cei care se ocupau de el. Și nu a avut inteligența să’și dea seama că, de la un anumit moment dat, lucrurile nu mai mergeau în favoarea sa. Supra-protejat, Bute n’a știut niciodată cât poate. Și când chiar a fost nevoie să boxeze cu adevărat și’a dat seama că nu poate prea mult. Sau nu mai poate.

Bute a ajuns în lumea lui Froch prea târziu. O înfrângere mai timpurie cu Froch, Ward sau Kessler l’ar fi putut întări. E greu când ești cel mai tare într’o clasă de fete și trebuie să ieși pe culoar față’n față cu băieții care scuipă și vorbesc urât.

februarie 26, 2017 by
www.sport.ro

Doare!

Doare! Tare!! Frustare – nimic nu poate defini mai bine starea de spirit de după eliminarea Astrei în Belgia. Și eliminarea României din Europa…

Sentimentul general după dubla Astra – Genk e că belgienii nu au fost mai buni. Dar au mers mai departe. Și asta doare. Astra a arătat într’un fel cum nu am mai văzut de mult la echipele românești în Europa. Dar a rămas acasă. Și de asta doare.

Ofensiv! Cu tupeu! Cu plăcere de fotbal. Cu știința fotbalului. Astra s’a prezentat ca o echipă în fața căreia trebuie să te înclini. Și dacă nu ploua așa tare, chiar să’ți dai jos pălăria. Astra arăta ca o echipă câștigătoare. Dar ce urât e când nu se întâmplă.

Simțind miros de bani, patronul Niculae s’a dat iar pe lângă echipă. Prea târziu. Astra a cedat și pentru că jumătate din echipă a vândut’o el la preț de solduri. Și pentru că nu și’a plătit la timp jucătorii și i’a făcut să se simtă ca niște sclavi. A pozat însă în deontolog și l’a amendat pe Șumudică când a înjurat Steaua. Unicul moment când a ars’o cu imaginea echipei. Și i’a făcut pe jucători să se simtă și mai umiliți.

Obișnuiți cu umilința, marcați de complexul de inferioritate, campionii României s’au strâmbat la arbitri în Belgia. Și la UEFA. Aproape că urma și Soros. Că „deranjăm”. Că nu știu ce. Și dacă a fost fluier la ciupeală nu de asta au pierdut! Șumudică a spus că s’au simțit ca ultimii oameni. Cumva, parcă e o onoare să faci parte din categoria ultimilor oameni. Să știi că după ce se termină cu tine, se termină și cu lumea. Dacă s’a gândit atât de departe Șumudică.

Maestrul discursurilor de vestiar ar fi fost poate mai inspirat dacă le’ar fi vorbit jucătorilor lui și de crezul marelui Senna: „Imaginează’ți că ceilalți au toate drepturile, iar tu nici unul. Așa obții succesul”. Nu te plânge, fă’i să plângă!

 

februarie 24, 2017 by
Numere

Schimbați istoria!

Șumudică nici nu-și dă seama cât de aproape de realitate a fost când a spus că Astra are 25% șanse de calificare după egalul din tur, 2-2 cu Genk.

  • 22% e rata de succes a echipelor românești în duelurile cu belgienii în cupele europene.

Mai precis, românii au jucat de 18 ori în duble eliminatorii împotriva belgienilor. Doar de 4 ori s-au calificat. 3 calificări au fost obținute de Steaua, iar una de Rapid. Cea mai plăcută calificare a fost, cu siguranță, cea a Stelei din ’86. În drumul spre trofeul Cupei Campionilor, Steaua a eliminat-o pe Anderlecht în semifinale. A fost 0-1 la Bruxelles și 3-0 acasă, când pe tabela de marcaj din Ghencea a apărut celebra expresie: „Notre respect, Anderlecht!”

  • Optimismul mai scade când discutăm despre șansele de a întoarce un 2-2 acasă.

Procentajul calificărilor după 2-2 acasă este de 14.28%. De 7 ori au fost echipele românești în această situație. O singură dată s-a terminat cu bine: în 2011 când Dinamo a trecut de croații de la Varazdin cu 2-1 în retur. Ultima ocazie de acest fel a fost chiar vara trecută. Iașiul a făcut 2-2 acasă cu Hajduk Split, dar a pierdut calificarea în Croația – scor 1-2.

Rezultate:

1973-74: Chimia Rm. Vâlcea – Glentoran 2-2, 0-2

1975-76: ASA Tg. Mureș – Dynamo Dresda 2-2, 1-4

1985-86: Universitatea Craiova – Dinamo Kiev 2-2, 0-3

1998-99: Steaua – Panathinaikos 2-2, 3-6

1998-99: Rapid – Valerenga 2-2, 0-0

2011-12: Dinamo – Varazdin 2-2, 2-1

2016-17: CSM Poli Iași – Hajduk Split 2-2, 1-2

 

  • 2-2 – scor de calificare pentru Astra

Partea bună pentru Astra e că de câte ori a făcut 2-2 în Europa s-a și calificat, deși niciodată n-a fost vorba de un 2-2 acasă în tur. Sunt deja două exemple. Și un proverb italian… 😉

2013-14: Trencin – Astra 1-3, 2-2

2015-16: West Ham – Astra 2-2, 1-2

 

  • 2-2, bun pentru noi

Din 42 de meciuri jucate între români și belgieni doar două s-au terminat 2-2. De fiecare dată a fost cazul Stelei, și de fiecare dată a fost calificare. Se întâmplă odată la 10 sezoane și ghici, când vine iarăși rândul! Da, sezonul ăsta! 🙂

1996-97: Club Brugge – Steaua 2-2, 0-3

2006-07: Standard Liege – Steaua 2-2, 1-2

 

februarie 23, 2017 by
www.sport.ro

Imperiul Contra atacă

Dinamo e obsedată de Europa la fel cum era România ca țară în urmă cu 20 de ani. Contra e omul care își propune calificarea în play-off, deși toate șansele sunt împotriva lui. Aducerea lui nu seamănă cu nimic din ceea ce s’a întâmplat recent pe la Dinamo. Un transfer aparent supranatural reușit de binomul Negoiță – Mutu. Contra e clar un om supracalificat pentru Liga I.

Succesul lui din Spania, faptul că a plecat pe bani de la Getafe în China îi creează o aură de Mesia scurtei sale cariere. A venit genul de antrenor care nu avea voie să accepte o ofertă din România în condiții atât de mărunte! Dar oare de ce? Contra a riscat să se compromită, însă dacă îi iese nebunia ridică o recompensă uriașă.

Victoria cu Botoșani nu e mică. Botoșaniul tocmai a bătut Craiova, Botoșaniul a bătut’o în tur și pe Dinamo, iar Dinamo era la pământ până la sosirea lui Contra. Ce s’a schimbat atât de repede la echipă? Atitudinea! Asta spune Contra. Cu vocea răgușită după meciul de debut. Excluzând meciurile cu Steaua, e pentru prima oară în acest sezon când jucătorii lui Dinamo nu s’au mai plimbat plictisiți pe teren. Contra a reușit să’i transforme instantaneu cu forța unui iluzionist. Numai că asta nu e tot.

Contra știe că nu depinde totul de el. Steaua aproape o elimină pe Dinamo din play-off dacă peste câteva zile pierde cu Mediașul. Un rezultat machiavelic, dar o situație care strategic i’ar conveni de minune Stelei cu gândul la play-off.

Contra e în situația în care poate face totul, dar rezultatul să fie nimic. Dacă Dinamo bate tot, dar nu se califică în play-off va fi primul eșec al erei Contra. Dinamo nu se va mai bate la locurile 1-2, așa cum își propunea Andone, ci la locurile 1-2 din play-out.

E drept, Europa poate veni și de acolo, dar pentru Contra ar fi importante derby-urile: victorii cu Steaua, Viitorul, Astra, CFR. Nu explorarea unei lumi cu chinuitele Pandurii, Târgu-Mureș sau Timișoara. Acea lume îi poate tăia lui Contra din apetitul pentru Liga I. Dar până atunci nu vom afla ce și’a dorit Contra din revenirea lui la Dinamo.

februarie 21, 2017 by