Monthly Archives

septembrie 2017

www.sport.ro

Amintiri din Epoca de Toamna

Pe vremuri stiai ca vine toamna cand incepea scoala. Acum toamna mai vine doar daca joci in grupe in Europa. Ceea ce se intampla aproape an de an cu Steaua. Acum se anunta o toamna exact pe placul elevilor. Intre timp, profesorii de fotbal Budescu si Alibec au trecut de la Astra la Steaua.

Ca tot se vorbea de manuale pentru sport, Budescu si Alibec chiar ar trebui sa scrie unul. E nevoie si de manuale de desen? Chemati-i pe ei sa picteze. Daca matematicienii isi calca pe mandrie, pot fi invitati tot Budescu si Alibec sa dea lectii despre traiectorii.

Budescu e unul din autorii „grei”, ca sa ramanem in termeni de scoala. Budescu nu e usor de inteles si s-au lovit de asta ultimii doi selectioneri ai Romaniei. Primul care a picat examenul: Iordanescu, cel care l-a exclus din lotul pentru Euro, desi chiar Budescu a trasat ultima linie a calificarii. A fost ignorat si de Daum, care s-a declarat depasit si de fenomenul Alibec. Pana aici! Budescu si Alibec s-au unit si au reusit aseara la cateva ore dupa demiterea lui Daum, sa-l mai dea afara o data! Nu cum au facut Hagi si Popescu atunci cand au scapat de Piturca. L-au umilit pe Daum prin fotbal.

Rasfatatii Romaniei moderne, Budescu si Alibec, au desfiintat cu Viktoria Plzen orice inseamna reguli. Asta pentru ca lor nu li se aplica. Ei simt fotbalul. Nu il invata, il inventeaza. Cum poate fi explicat lobul lui Budescu? Ucenicul vrajitor al Stelei s-a luat la intrecere cu Newton. A proiectat pe teren ceea ce marilor fizicieni ai lumii le-a luat ani de zile sa inteleaga.

Culmea, cand realizezi cat de geniali sunt Budescu si Alibec, parca incepi sa ii intelegi pe Iordanescu si pe Daum. Ei pur si simplu nu il „vad” pe Budescu. Mintea lor refuza sa priceapa ceea ce poate oferi Budescu. Fotbalul lui e diferit. La fel e si cu Alibec. Asa ca raman doua variante. Ori iti construiesti nationala cu ei la baza, ori esti antrenor smecher, ii lasi pe langa, dar faci rezultate. Ceea ce nu a fost cazul in epoca Budescu-Alibec nici cu Iordanescu, nici cu Daum.

Iordanescu a disparut dupa Euro asa cum a disparut. Ieri, in ziua demiterii, Daum a pierdut de doua ori. Victoria, 3-0 a Stelei cu Plzen, e si un scor de neprezentare pentru Daum. Pentru ca a ignorat scopul pentru care a fost angajat – victoriile – si a preferat o disciplina rigida a jucatorilor. Si pentru ca a fost prea mandru sa accepte ca Budescu si Alibec nu erau atenti la ore, nu din rea-vointa, ci pentru ca ceea ce se preda stiau si ei sa rezolve. Prin metode mai simple.

www.sport.ro

Titlu a la Cluj

Victoria controversata a CFR-ului cu Craiova a impartit tara in doua. Pe de o parte sunt rivalele CFR-ului la titlu, iar de cealalta parte e CFR si cam atat. Se intampla constant in ultimii ani ca echipa care iese campioana sa aiba parte si de arbitraje favorabile, dar CFR are un stil specific: scandalos si cu toleranta zero fata de adversare.

Subiectul „CFR – campioana fara scrupule” l-am mai atins si a fost evident inca din primele etape. Poate prea evident si prea devreme tinand cont ca miza se dubleaza din momentul in care echipele vor intra in play-off.

Oltenii au dreptul sa fie suparati dupa felul in care au pierdut cu CFR. La 0-0, arbitrul a fluierat impotriva Craiovei un penalty care nu a fost si imediat a dat o eliminare in cel mai jenant mod posibil. Asta e matematica perfecta prin care poti pierde un meci. De la 0-1 si om in minus, e aproape imposibil sa revii. Sigur ca oltenii au avut doua bare, una chiar in minutul 94, dar asta nu-l scuza cu nimic pe Comanescu, cel de care puteai sa zici ca a fost luat din caruta si pus sa conduca un bolid de curse.

Nu cred in vrajeala cu „greseli de ambele parti”. Penalty-ul primit de Craiova, chiar daca e la fel de caraghios, e incomparabil. A venit la 2-0 pentru CFR, cu Craiova in inferioritate si cand mai erau doar 10 minute de joc. Eliminarea lui Dan Petrescu iese din discutie. In primul rand ca Dan Petrescu l-a facut prost in fata pe Comanescu, lucru surprins si de camerele TV. Pe langa ca o merita, Petrescu a fost si sfidator, iar eliminarea lui nu se compara cu cea a unui jucator, mai ales cand lasa o echipa in 10 cu o ora inainte de final. NU! Comanescu nu a gresit echilibrat!

Greseala pleaca in primul rand de la delegare. Derby-ul Romaniei nu a avut parte de un arbitru FIFA, ci de un arbitru-problema care strica meciuri si nu plateste niciodata. Dimpotriva, ii este permis sa distruga fotbalul in continuare. In felul asta el isi bate joc de antrenori, jucatori, sponsori, suporteri.

Nu doar cei defavorizati ies prost, ci si invingatorii. Deac a reusit sa se faca de ras cand incerca sa il justifice pe arbitrul care a dat penalty la caderea lui. O cadere banala venita dupa un duel intre doi jucatori si nimic mai mult. Deac insusi a marturisit ca a fost tinere reciproca, dar a devenit ridicol cand a spus ca „daca nu era faultat, scapa singur spre poarta”. Si? Ei, si, maestre Ciprian Deac, daca scapai spre poarta ce? Dadeai gol? Te rog, nu te jura, ca nu mai credem in sinceritatea ta. Cuvantul tau nu mai e chiar atat de valoros!

E adevarat ca Deac isi apara interesul propriu si al echipei, dar cu ce pret! Si Dan Petrescu a simtit nevoia sa ia partea arbitrajului mizerabil spunand nici mai mult, nici mai putin ca cine nu gandeste ca arbitrul Comanescu nu se pricepe la fotbal. A incercat sa ne convinga ca oameni ca Porumboiu si Craciunescu au gresit cand au tradus greselile lui Comanescu. In paralel, la o alta televiziune, Cristi Balaj sustinea exact opusul. Asta ne-a amintit ca in trecut, pe cand arbitra, Balaj mai si gresea – cu precadere in favoarea CFR-ului. Semn ca la nevoie, poti gasi si avocati care sa te convinga ca uneori regulamentar e sa treci pe rosu, nu pe verde!

 

 

www.sport.ro

Prea Mult-e-negru

Aproape totul pare negru dupa infrangerea din Muntenegru. Nu-mi place sa o numesc tragedie, macar din respect pentru cei care au murit acum 4 ani. Aceea a fost nenorocire in Muntenegru. Dar mi-e ciuda de nu stiu ce e cu mine dupa meciul pierdut de nationala. Mi-e ciuda de mor cand Romania rateaza un mondial.

Meciul de aseara e doar o concluzie. Parca totul merge prost. De fapt, chiar merge prost! Nici Daum, nici jucatorii nu meritau calificarea. Treaba e ca antrenorul pleaca, jucatorii sunt deja cu gandul la echipele lor de club. Rana le va ramane suporterilor. Ei raman doar cu suferinta dupa ratarea calificarii. De aceea mai au voie si sa tipe, sa planga sau sa-l certe pe Maxim. Pentru ca ei la vara trebuie sa-si aleaga cu cine tin: Brazilia, Argentina, Spania, Italia…

Preferabil ar fi ca Maxim sa se abtina de la iesiri cum a avut vineri cu Armenia. Stiu ca e greu, sunt nervi… Dar imi vine in minte gestul numarului 10 de la Muntenegru. Jovetic era sa rupa emblema de pe tricoul nationalei, cu atat de multa pasiune o strangea si le-o arata suporterilor dupa gol. Jovetic are 7 goluri in grupa pentru mondiale. Si asta e greu. Romania toata are 8.

Romania nu mai stie sa atace. Fortati sa joace la distrugere in ultimii ani, romanii s-au dezobisnuit sa mai faca si altceva cu mingea. Andone a parut certat cu mingea in ultimele doua meciuri, cu Armenia si cu Muntenegru. Sunt cu totii crispati, inhibati, speriati, resemnati. Oamenii de la care asteptam finetea – Chipciu, Stanciu sau Maxim – au uitat cum e sa driblezi, cum e sa dai o pasa desteapta. Dar nu e singura explicatie. Nu am vazut la jucatori nici dorinta de victorie. Foamea de succes. Placerea de a fi invingator. I-am vazut ametiti, urmarind absent traficul de mingi de pe teren.

Ii iert cand nu pot, cand nu stiu, dar nu ii iert cand nu vor. Avem o generatie de jucatori, care in majoritate clacheaza din prima cand se transfera in Europa. Nici nu-i greu de inteles. Ce am vazut aseara noi, vad si toti antrenorii de acolo. Acum intelegi si expresia aceea tocita cu „si-au dorit mai mult victoria”. Iti dai seama cum e cand nu isi doresc.

Da, a fost penalty la Chipciu. Dar ce garantie mai ai la penalty cu echipa asta? Am ratat si in tur cu Muntenegru, am ratat si vineri cu Armenia, in acea victorie chinuita care a prelungit agonia. Nu si mandatul lui Daum. E clar ca va pleca. Prezenta lui nu mai foloseste nimanui. Lui personal ii face rau. La fel si federatiei, de care depinde plecarea. Ratarea calificarii inseamna ca FRF nu ii va prelungi contractul. E de bun simt sa se inteleaga pentru o despartire chiar acum. Asa ne-am intelege mai bine doliul fotbalistic.

Calificarea la primul european din istorie, cel din ’84, a inceput cu Lucescu interimar preluand o nationala care a compromis tot pentru mondialul din 1982. Federatia trebuie sa accepte un plan pe termen lung, dar cu obligatii si pe termen scurt. Trebuie sa aduca un strateg. Graba nu e, sa fim seriosi! Primele meciuri oficiale vor fi abia dupa mondialul din vara viitoare. Asta inseamna aproape un an. Chiar nu mai e nimic de pierdut. Romania a pierdut deja tot.