Faci sau taci! Inchiziția împotriva lui Tănase

Florin Tănase nu și-a dat seama că e atât de important decât acum, după ce s-a arătat supărat că nu l-a luat Contra la națională. Știe fotbal, a venit cu talent, pe bani mulți, e la cea mai populară echipă din țară, dar am mai văzut noi din aștia. Ce vedem mai rar e un fotbalist care se revoltă că nu a fost convocat. Hopaaa!

Nu e o revoltă cu bătăi și sânge pe parbriz, dar a fost suficient să spună că merita să fie la națională ca să fie scos în fața clasei. Vă era prea dor de dictatură, de cenzură, de comunism? Aveți ocazia să vă puneți acum dorințele, ele se pot îndeplini mai repede decât credeați.

Dictatura și cenzura pot reveni pentru că lumea s-a plictisit de libertate. Am auzit prea multe voci care l-au criticat pe Tănase pentru că a fost sincer și și-a spus punctul de vedere într-o problemă care îl privește direct. Șocantă mi s-a părut declarația lui Andone, care dacă ar fi fost selecționer nu l-ar mai fi convocat un an de zile. Și tu, Brutus?

Culmea, Andone a fost una din victimele abuzurilor comuniste. Familia Ceaușescu l-a suspendat din fotbal pe Andone pentru că el i-a făcut gesturi obscene stelistului Valentin Ceaușescu pe stadion – ceva de neimaginat înainte de Revoluție. Andone s-a simțit nedreptățit după un meci Steaua – Dinamo și a și-a vărsat nervii. Măcar pentru asta ar trebui să judece mai blând reacția lui Tănase.

Acum, pe cinstite, cât rău a făcut Tănase? A atacat o decizie a selecționerului, dar a  făcut-o cu moderație, fără să facă pe nimeni prost, doar și-a exprimat frustrarea. În alte locuri ale lumii oamenii plâng pentru că nu pot să spună ceea ce gândesc. De multe ori și pe la noi. Sunt cazuri în care jucătorii vorbesc despre anumite abuzuri făcute la fostele lor echipe și sunt certați pentru că nu au spus-o mai devreme. Ei bine, Tănase a vorbit exact când a simțit nedreptatea și pentru asta trebuie admirat, mai ales într-o epocă în care MeToo a devenit religie, iar locuitorii planetei sunt încurajați să-și spună ofurile.

Niciun moment nu este mai urât pentru un fotbalist decât perioada în care sunt acțiuni ale naționalelor, iar el nu e luat. Antrenamentele sunt cele mai ciudate, de multe ori în efectiv redus, iar lipsa unui meci, a unei mize imediate te scot din minți mai ales când tu simți că trebuia să fii ACOLO.

Dacă merita cu adevărat Tănase să fie convocat cu Suedia și Feroe e partea a doua. Din fericire, avem un selecționer care a judecat cu maximă maturitate cazul. Contra nu a simțit că îi scad gradele când a ieșit în public și a explicat cazul. Contra a arătat că nu e într-un duel, nici cu Tănase, nici cu FCSB, ci că așa a văzut el convocarile. În toamnă, la tineret, Rădoi a fost criticat că nu a luat dinamoviști la o acțiune a naționalei mici, dar el a obținut calificarea pe gândirea lui, iar mai târziu a convocat jucători de la Dinamo fără niciun complex. Să ne bucurăm că avem antrenori deschiși la minte. Și să ne bucurăm că avem jucători cu personalitate!

Deși îl apăr aici pe Tănase, nici eu nu consider că merita convocat. Parcă prea privim la cifrele INSTAT – argumentul invocat acum de Tănase – ca la icoane. 5 goluri din 20 de șuturi pot fi mai valoroase decât 10 goluri dacă ele sunt marcate în meciurile potrivite, la scorurile potrivite și în momentele potrivite. În fotbal se premiază dintotdeauna eficiența. Nu e atletism, să facă diferența câteva sute de metri alergați în plus, așa cum nici pasele moarte între doi fundași nu se compară cu o pasă genială pe care Tănase putea să o aibă în minutul 90 la FCSB – Viitorul 1-2. Dar uite că pasa aia nu a venit…