Eșecul lui Guardiola din Champions League – un nou eșec – ne permite să vorbim despre el și altfel. Mai întâi încet, în șoaptă, ca în biserică, nu cumva să te audă cineva. Dar îți poți permite să întrebi, chiar cu riscul de a fi excomunicat din religia fotbal, un lucru nevinovat și simplu: cât de mare e, de fapt, Guardiola? Tronc! După ce ai terminat de pus întrebarea, într-o liniște mormântală, odată cu ultimul viraj din aer al unei muște care se forțează să nu mai scoată niciun zgomot, toate privirile se vor întoarce spre tine. Întrebarea ta este aproape automat considerată ofensă la Guardiola și instantaneu ți se răspunde cu o întrebare: „Ce ai, mă, cu Guardiola?”
Dar în lumile încă libere poți insista cu o întrebare: cât de mare e Guardiola? Cel mai potrivit răspuns este copilărescul „Atât de mare!” însoțit de gestul care sugerează o dimensiune. Guardiola e mare, foarte mare, dar nu poate fi măsurat nici cu centimetrul, nici cu rezultatele..
Guardiola poate fi măsurat cu termometrul. E fierbinte! Arde. Arde el și arde în jurul lui. Trăiește intens, creează, e mereu în căutări. Guardiola e omul care își inventează o echipă după schema Guardiola, foarte mulți o admiră, însă doar el o poate aplica. Păstrează o mână de jucători, pe restul îi transformă după filosofii suprarealiste și ca să își încheie opera își mai aduce exact jucătorii pe placul lui. Pe bani mulți.
Guardiola e omul luxului, nu lucrează cu oricine, până acum a antrenat doar echipe uriașe și a adus doar jucători scumpi. Nu cei mai scumpi, dar scumpi! Motorul de căutare al lui Guardiola la cumpărături este setat la ultimul nivel. Pe scara Celsius și pe scara financiară, Guardiola se menține la cote înalte.
Guardiola poate fi măsurat și pe scara Richter. A cutremurat fotbalul de când a apărut. Greu de înțeles, ca un OZN într-o parcare la mall. Cu Messi, Xavi și Iniesta la apogeul carierei lor, Guardiola i-a oferit Barcelonei totul. Trofeele Champions League din 2009 și 2011 au fost obținute fără opoziție.
2010 și 2012 au fost ani ciudați. Mourinho și Materazzi l-au eliminat pe Guardiola jucând fiecare cu un om în minus timp de o oră. Mingea aceea care se plimba fără pauză între jucătorii lui Guardiola nu mai intra în poartă în cele mai importante momente. Guardiola a pierdut și campionatul, s-a retras în munți într-un sabatic, ca să-și lingă rănile, dar și să-și lustruiască trofeele, multe rău, cucerite în cei 4 ani cu Barcelona. Cele mai prețioase: două Champions League. Rănile? Celelalte două Champions League pierdute, deși suporterii Barcelonei consideră că li s-ar fi cuvenit.
În anul de odihnă, Guardiola a învățat germana și a mers la Bayern în cel mai bun moment al ei – câștigătoare de Champions League și practicanta unui fotbal minunat impus de Heynckes. Guardiola a schimbat-o după chipul și asemănarea lui și au urmat 3 ani în care Bayern a fost oprită la vama spaniolă de Real Madrid, Barcelona și Atletico și n-a mai ajuns în finala Champions League.
Azi Guardiola numără și 3 ani la Manchester City fără trofeul Champions League, interzis de Monaco, Liverpool și Tottenham. Avem și dreptul, dar poate și obligația să ne întrebăm dacă nu e cumva nedrept pentru Zidane, Ancelotti sau Ferguson ca Guardiola să fie considerat cel mai antrenor dintre pământeni. Chiar și această repunere în discuție e un prim-pas. Să îl considerăm pe Guardiola după foarte mult un pământean din lumea celor care au reușit să i se arate, din când în când superiori – Simeone, Klopp, Pochettino…
E uriaș, fără îndoială, e schimbător de mentalități, dar așa au fost la vremea lor și Van Gaal sau Mourinho, care între timp s-au uzat. Sau poate că în zilele noastre sclipirea în antrenorat nu mai ține atât de mult. Poate pentru că arde atât de intens, Guardiola a ars prea repede. Poate că totuși putem pune mâna pe el.
11 Comments
Răspunsul la întrebare este f. simplu : Guardiola este un mare antrenor care a fost f. mare. Diferenta intre „mare antrenor” sau „foarte mare antrenor” se numește Leo Messi. Când l-a avut pe Messi în echipă Guardiola a fost „f. mare”, iar acum este doar „mare”.Pe Messi l-au avut în echipă și diverși antrenori ai Argentinei, dar aceia nu au fost „mari” antrenori și de aceea Messi nu a reușit sa-faca „f. mari”.Pe Zidane Ronaldo l-a făcut f. mare antrenor însă pe Allegri nu l-a făcut, de unde concluzia ca Allegri nu este mare antrenor.Adevarul este simplu,: nu piti deveni un antrenor bun fără jucători buni, și nu poti deveni antrenor mare fără jucători mari, însă tot atât de adevărat este ca nu devii automat antrenor bun chiar dacă ai jucători buni. Aici intervine valoarea umană și profesionala a antrenorului, stiinta lui de a pregăti echipa,carisma lui personală prin care sa determine jucătorii sa dea 100% pe teren,inteligenta lui în relatia cu media, cu conducerea clubului etc, etc, etc.
Ajax a demonstrat că este o mare echipa și Ten Hag ca este un mare antrenor eliminând pe Real Madrid și pe Juventus cu o echipa tânără, însă de abia acum trebuie sa demonstreze ca este o foarte mare echipa și un foarte mare antrenor, iar asta se poate întâmpla numai dacă ajung sa joace finala împotriva Barcelonei sau Liverpool, echipe care dispun de marii jucători Messi și Salah.
@fanSimona,
Foarte bună analiza, felicitări! „Un antrenor mare care a fost foarte mare” mi se pare cel mai bine spus. Acum Guardiola trebuie să vadă dacă reușește să redevină un etalon în antrenorat. Pentru că a fost.
Încă ceva despre antrenori mai mari și mai mici. Îi consider „mari antrenori” ,chiar dacă nu sunt mediatizati ,și pe aceia care formează și promovează pe marii jucători fără de care fotbalul ar fi un sport jalnic, adică asa cum este acum fotbalul românesc. Multi continua sa îl urmărească din obisnuinta (care este a doua natura) dar din ce în ce mai putini vin pe stadioane.
România a avut mari jucători precum Ozon, Gh. Constantin, Apolzan, Parcalab, Dobrin,Dumitrache,Dudu Georgescu,Gica Popescu, Balaci , Hagi.Asta înseamnă că a avut și mari antrenori care sa-i descopere, sa-i pregătească, sa-i promoveze și sa-i instruiasca pentru a deveni competitivi. Mai mult ,pe Cristiano Ronaldo l-a descoperit și l-a promovat Boloni.Ce ar fi fost fotbalul contemporan fără Cristiano? Mult mai sărac.De acea Bikini merita o stea în galeria antrenorilor mai Putin faimoși, dar care au avut o mare contributie la progresul fotbalului mondial. În ultimii 30 de ani,insa nu au mai aparut mari jucători români ceeace înseamnă că u dispărut acei mari antrenori formatori de tinere talente.Gica Hagi încearcă să suplinească acest vid(cu rezultate notabile) însă numai cu Hagi nu se face „primăvară ” în fotbalul românesc !
Totuși să ne bucurăm că astăzi Răzvan Lucescu devine campion în Grecia. Încă mai curge sânge de român printre antrenorii momentului. Chiar dacă nivelul unde e el nu se compară cu marile campionate.
Multumesc. Este greu de presupus ca Guardiola va reedita cu o altă echipă performantele obtinute cu Barcelona.Nu numai ca nu are un atacant de valoarea lui Messi, dar și apărarea lui e cam varză .Sa iei pe teren propriu 3 goluri de la Totenham nu cadreaza cu o mare echipă.
Erata :Boloni nu Bikini ?
Despre meciul de Fedcup ?
A fost o confruntare frumoasă.In opinia mea .In opinia mea Segarceanu,pe care eu îl apreciez,a greșit grav desemnand-o a doua zi pe Begu în locul lui Buzarnescu. Segarceanu a adresat Mihaelei reproșuri nejustificate după meciul cu Garcia .Garcia a demonstrat în meciurile cu Mihaela, Simona și de dublu un f. înalt nivel de joc.Mihaela a jucat bine și a fost de doua ori aproape de a prelua controlul partidei însa o dublă greșeală mici minusuri de concentrare și determinare au schimbat cursul partidei.Garcia în schimb nu a coborât nivelul niciun moment. Jocul de tenis feminin la cel mai înalt nivel este în mare măsură un joc de încredere și moral și la acest capitol Mihaela suferă după accidentarea din sezonul trecut când a jucat extraordinar. Mihaela este însă o jucătoare mult mai buna decât Begu și acest fapt nu trebuia desconsiderat.In plus Parmentier era o adversara relativ comodă care putea fi depășită cu relativa usurinta. Begu nu a părut deloc pregătită, părea accidentată de la bun început (avea un taping pe genunchi) și a jucat complect aiurea, ghinionul cu entorsa a venit când era deja depășită de scor și de joc.
Jos pălăria în fata Simonei pentru modul în care a luptat în fiecare partidă . Totuși nu e în regulă ca a fost condusa cu 4-0 în primul set și apoi a fost egalata după ce a condus cu 3-0 în al doilea. Este posibil să fi fost oarecare subestimare a adversarei datorita palmaresului ei superior în meciurile directe cu Garcia.Reportajele dinaintea meciului o arătau pe Simona antrenandu-se intens în sala de forta . Dacă este aceasta o strategie a noului antrenor Dobre este în opinia mea una f. corecta. Simona este o f. mare jucătoare însă are un deficit nativ de forta care nu poate fi compensat decât prin un accent mai mare pus pe acest aspect.Simona este un exemplu demn de urmat de noi toti, indiferent de domeniul nostru de activitate, de munca și lupta continua cu sine însuși pentru a-si ameliora deficientele și de a-si depăși propriile limite. Bravo Simona, Hai Simona!
Bravo și Mihaelei care trebuie sa iasă încurajată și nu frustrată dupa aceasta confruntare în fata unei jucătoare de exceptie în formă maxima.Mihaela a jucat bine și poate să o facă și mult mai bine, în ciuda clevetitorilor nepriceputi.
Meciul FCSB-Astra in nota celorlalte meciul de playoff ,adica lamentabil.Ar fi interesant de vazut o statistica a unor astfel de mecuri pentru a evidentia nivelul tehnic mizerabil al fotbalului romanesc al carui principal parametru este „Numarul de Pase Gresite”. Despre Man ,care a dat o pasa de gol f. buna, Becali spunea ca este incantat ca nu a pierdut niciodata mingea !!!??? Poate a vazut asta in alt meci. Unde pot fi vizualizate statisticile meciurilor pentru a discuta obiectiv si documentat ?
ma refer la statistici individualizate per jucator.La siturile de statistici pe care le cunosc nu exista capitolele „pase reusite” si „pase gresite:’
Minunea de la Ovidiu !
Hagi și echipa lui au realizat o adevărată magie. După evolutia dezamăgitoare de la Cluj Hagi a schimbat aproape întreaga echipa în frunte cu Ianis ,Eric a intrat în locul lui cu numărul 10(post mitic în legendele fotbalului) și ca prin minune vedem o repriza de clasâ cu un joc și goluri fabuloase ca și cum acest joc nu ar fi avut loc la Ovidiu intr-un campionat decrepit Jocul fenomenal al lui Eric ,golul 1 f. frumos al lui Calcan, golul 2 fenomenal de play station al lui Calcan după o pasa geniala a lui Eric ,golul 3 minunat al lui Eric după o centrare f. buna ,o preluare și o fenta de mare maestru pot rămâne în analele fotbalului românesc și nu numai.Eric al cărui mare talent îl cunoșteam de mult a demonstrat în acest meci ,sub bagheta lui Hagi, nici mai mult nici mai puțin decât clasă mondială.Daca ,asa cum spunea Hagi după meci, Eric ar mai slabi câteva kilograme el si-ar putea valorifica sub bageta vrăjitorului Gică uriașul potential.Nu s-a pus însă întrebarea cheie: are Hagi banii sa-l plătească ? Ar mai fi multe de spus însă rămâne o realitate tragico-comică : fotbalul din România în sezonul actual este clasat(pe buna dreptate!) sub Lichtenstein, Gibraltar și Malta în clasamentul coeficientilor din sezonul actual.Asta se întâmplă pentru că la conducerea fotbalului românesc se afla niște ageamii, iar nu Gică Hagi și Gică Popescu foștii jucători de la Real Madrid și F. C Barcelona.Simplu ca buna ziua.
După Astra-CFR 1-5 pot concluziona că “ceferistii” sunt singura echipa din liga 1 care au jucat în mod constant fotbal de-a lungul întregului sezon și vor câștiga pe deplin meritat campionatul (dacă îl vor câștiga!) .FCSB în schimb nu au jucat deloc fotbal și nu ar merita nici locul doi și nici măcar trei din acest punct de vedere. Craiova a jucat uneori, destul de rar fotbal adevărat, deși s-au străduit de multe ori. Viitorul ar fi meritat locul doi din punct de vedere al straduintei de a juca fotbal adevărat,desi nici lor nu le-a prea ieșit.Totusi în meciul Viitorul-Sepsi si-au răscumpărat toate “pacatele” cu un joc și câteva goluri antoligice chiar și pentru mine care ma uit la fotbal de vreo 60 de ani începând cu Pele, Garincha,Ozon,Parcalab,continuind cu Cruiff, Gerd Muller, Lucescu,Dudu Georgescu ,Dobrin,Dumitrache,Balaci,Hagi și ajungând până în vremurile noastre cu Messi și Ronaldo(jucatori români remarcabili nu pot mentiona în vremurile noastre).Combinatia Eric-Calcan încheiată cu gol cu stângul la “păianjen 100%,” este cred cea mai sublimă faza de fotbal pe care am vazut-o vreodata ,o “Mona Lisa a jocului cu balonul rotund” ,perfectiunea întruchipată. Aceasta faza(incluzand pasă lui Eric) ar trebui sa prefateze orice emisiune sau transmisiune de fotbal. Voi milita intens pentru acest lucru. Va rog sa sprijiniti aceasta sugestie.