All Posts By

Bogdan Hofbauer

SPORT

Bayern poate redeveni mare doar dacă își dă seama că a ajuns mică

Nu doar că a murit o echipă, dar cu cât își dau seama mai repede responsabilii, cu atât mai repede poate Bayern să redevină o echipă care să conteze în fotbalul mare. 

Acum sunt doar amăgiri că Bayern mai are vreo legătură cu echipa care câștiga Champions League în 2020. A fost oricum, doar o ediție atipică, distorsionată de fenomenul Covid.

Și, da, poți să mori brusc, cum s-a întâmplat cu Liverpool, campioana Europei din 2019. Nici Chelsea, campioana din 2021, nu mai există. Sunt doar fantome ale lor.

În primul rând, șefii lui Bayern sunt obligați să realizeze că Bayern trebuie reconstruită de la zero, că aici a ajuns. În al doilea rând, e cazul să renunțe la orgoliile lor. Pentru că din orgoliu au continuat atât de mult cu Nagelsmann, un tip depășit de preocupările unei mari echipe, depășit de momentele importante (vezi Villarreal 2022) și depășit și de coordonarea unor mari personalități. A trebuit să vină Tuchel ca să iasă la suprafață infecția din vestiar. (Asta nu înseamnă deloc că Tuchel va rezolva situația în care e Bayern)

Mane vs. Sane e vârful atmosferei bolnăvicioase, acceptată și neînțeleasă de Nagelsmann.
Sane e doar un fotbalist, teribil de talentat, dar prea fițos, fără spirit de echipă și care nu cunoaște sacrificiul – principalul motiv pentru care Guardiola a vrut să scape de el. Pentru că Sane denaturează felul în care trebuie să arate o mare echipă. Și de asta au arătat atât de diferit City și Bayern în dubla din Champions.
Sane e omul care doar se distrează pe teren, un lucru de neacceptat pentru cineva care marchează totuși atât de puțin.

Pentru un răsfățat al soartei, care în ultimii 7 ani a jucat doar pentru Manchester City, Bayern și naționala Germaniei, Sane are o medie de doar 10 goluri pe an. Și el simte că e prea puțin, motiv pentru care joacă doar pentru plăcerea lui personală. Asta se vede – dacă te uiți – și din faptul că el nu participă la bucuriile de gol ale colegilor, dar nici colegii nu sar să îl îmbrățișeze când el marchează.

Sane a stricat în mare parte spiritul de gașcă de la Bayern, dar și jocul echipei. Asta l-a deranjat pe Mane de când a venit și asta a vrut să și schimbe Mane. Doar că Mane – chiar dacă e un fotbalist superior lui Sane – e proaspăt sosit, a fost mult accidentat și nici nu i-a ieșit mare lucru la Bayern, așa că trebuie să înghită.
Problema e că jocul egoist al lui Sane s-a transferat și la ceea ce eu numesc brigada R&B de la Bayern: pe lângă Sane, mai sunt acolo Coman și Gnabry. Cu cât crește și Musiala tot către stilul ăsta se duce.

Curios e că Bayern a acceptat astfel de mofturi, dar a fost radicală cu jucători de nivel mondial ca Alaba și Lewandowski, pe care i-a lăsat să plece pentru că ei se gândeau prea mult la binele lor personal.

O altă parte proastă a conducerii lui Bayern e că nu au înțeles că nu poți câștiga Champions League fără mari personalități.
În locul lui Lewandowski a ajuns Mane, o variantă de compromis, iar in iarnă, când el era rupt și oricum, cu jumătate de sezon ratat, Bayern nu a transferat un mare atacant, de parcă Choupo-Moting a fost vreodată o garanție.
Ciudată reacția față de Cristiano Ronaldo, care a fost considerat prea slab chiar acum, în cea mai ștearsă perioadă din ultimii 20 de ani a lui Bayern. 

Cu Ronaldo pe teren nu ar fi fost o atitudine atât de necombativă în meciuri. Acum dacă treaba merge prost doar Müller, Kimmich și într-o anumită măsură Goretzka arată afectați și ofticați într-un meci. Problema e că ei au fost atât de des schimbați, că de multe ori echipa a rămas fără suflet pe ultima jumătate de oră și spiritul Bayern reprezentat de Lahm, Schweinsteiger, Van Bommel, Ribery, Neuer – ca să rămânem doar în istoria recentă – nu s-a mai văzut.

Spiritul lui Bayern mai însemna ceva: goluri multe. Cumva și asta a dispărut. Dar a dispărut tocmai din cauza celor 3 elemente care o făceau unică în toată lumea: marcatori de top, spirit de luptători agresivi și mentalitatea aproape antipatică de a juca fiecare fază în așa fel ca echipa să dea gol. Azi Bayern nu are nimic din toate astea. 

Dincolo de spirit, e îndoielnică valoarea jucătorilor din lotul lui Bayern. Simpatizați de mulți fani, Mazraoui, Gravenberch, Stanisic sau Tel ar avea succes doar între fotbaliști de top. Dar ei nu găsesc soluții când aștepți de la ei rezolvarea. Iar Musiala încă nu e copt.

Dezamăgitoare este și apărarea lui Bayern. Asta pentru că, pe lângă prea desele accidentări, Bayern a ajuns să depindă de Upamecano, fundaș sub pretenția lui Bayern. Dar asta se vede rar pentru că el greșește doar în momentele grele, iar momente grele pentru apărarea lui Bayern apar rar. De aici mitul că Upamecano e foarte bun.

Păguboasă s-a dovedit și strategia portarului. Pentru că le vine greu să se desprindă de legenda lui Neuer, șefii lui Bayern nu au decis încă să aducă un mare portar, un alt element care face diferența între o echipă de top și restul cluburilor.

Și când l-au ales pe Sommer, șefii lui Bayern au ales din frustrare. Sommer nu are constanță, e doar un portar care i-a făcut viața grea lui Bayern – și o face și acum 🙂
Că nu este un portar world-class se explică și din faptul că el nu a fost niciodată în atenția echipelor de top. 

Ultima oară când Bayern a plombat o mare echipă până a rămas doar cu plombele a fost momentul 2008 când Bayern a ajuns să se apere cu Oddo, Lell, Breno, chiar Ottl la închidere. Nume mici pentru înfrângeri mari, ca acel 0-4 cu marea Barcelona care atunci se forma. Și tot atunci se forma și Guardiola. Doar că Uli Hoeness a avut atunci puterea să renunțe la fanteziile personale și a construit o nouă echipă. 

Concluzia eșecului poate fi întărită dacă judecăm și naționala Germaniei. Construită pe scheletul lui Bayern mai accentuat decât pentru titlul mondial din 2014, Germania este o epavă, care a eșuat din nou și la mondialul ăsta. DA, și Bayern, și naționala Germaniei și-au revenit mereu, dar și-au revenit când au tăiat în carne vie nu când au așteptat lucrurile să se întâmple de la sine.

Și mai e ceva. În 2009, pe final de august, Bayern pierdea în deplasare cu Mainz. Dacă te uiți pe echipă, găsești prea multi băieți slabi la un loc: portarul Rensing, Braafheid, Altintop, chiar Pranjic și Badstuber. Prea slabi pentru un Bayern puternic.

Dar mai erau câteva zile până se închidea perioada de transferuri. Iar van Gaal l-a cerut pe Robben. Care s-a legat de Klose, Gomez, Schweinsteiger, Ribery, Lahm, van Buyten. Și ce a apărut știe toată lumea.

Acum Bayern a pierdut iar cu Mainz. M-ai înțeles? 🙂

Parerea mea, www.sport.ro

Silicoane, botox, ochi de sticla. Frankenstein FCSB esueaza pe masa de operatie

Medicii care fac operatii estetice nu au nicio scuza daca le lipseste meciul FCSB – Botosani din biblioteca video. Bogdan Andone si-a dus cercetarile la apogeu, iar asta e meciul in care le-a pus si in practica. Rar iti este dat sa vezi atatea experimente inghesuite in 90 de minute. Rezultatul s-a vazut, dar cui ii mai pasa de rezultate? 


Psihologii sunt invitati sa cerceteze reactia lui Salomao, prima oara titular la FCSB, dar si prima oara in viata lui fundas stanga. Improvizatii s-au mai vazut, dar lasat in linistea unei muzici pe care doar el o auzea, Andone simtea ca poate mai mult. Poate orice. L-a mutat pe Salomao. L-a intors pe Balasa, l-a sucit pe Filip.

Postul de fundas stanga la FCSB a ajuns camera de carcera. Acum pedepsitii nu se mai trimit la canal ca in vremurile comuniste, sunt pusi sa joace fundasi stanga la FCSB. Deci daca vrei tratament, hai dupa blocuri!

Orice schimbare facuta de Andone la FCSB aducea tot felul de permutari, realizabile, de ce nu? la jocurile pe consola, dar imposibil de pus in practica pe un teren pe care joaca, totusi, oameni. Haosul din aparare, presarat cu goluri primite, a urcat si in atac, unde Coman si Tanase nu mai intelegeau de unde trebuie sa astepte pasele.

Da, Andone poate fi criticat pana la un punct, de la un punct e vina conducerii clubului, care nu reuseste in nicio vara sa inteleaga ca nu poti sa ceri tot de la echipa asta, care pur si simplu nu are o piesa. Bogdan Andone este sansa pe care o are Becali prin care poate sa inteleaga unde poate ajunge absurdul situatiei.

Dar sunt curios daca Andone, in fata oglinzii, dupa meci, avea puterea sa spuna: „Mai bine nu se putea”. Candva pacientii, dupa diverse accidente, ajungeau la doctorul care le repara corpul prin operatii estetice. In timp, am ajuns sa vedem esecurile pacientilor Barbie, rezultate din damblaua unor medici, unul vinsandu-se Einstein, altul Frankenstein, care uita de corpul omenesec si devine designer de organe umane.

FCSB era echipa frumoasa, care avea si ea o problema, fundasul stanga. O problema. Una! A intrat in clinica si s-a trezit cu silicoane, botox, ochi de sticla, organe amputate si pierce-uri peste tot. Sanatate!





Parerea mea, www.sport.ro

Meserii murdare – antrenorul

Ar fi banal să vorbim acum despre CFR campioană, avem lucruri mai importante. Departe la absorbit fonduri și calificări europene, România prezintă, prin eterna și fascinanta ei Ligă Întâi, fotbalul nou. Și, logic, dispare omul vechi. Dispare antrenorul.


Chiar înainte de aplicația care va înlocui antrenorul și factorul uman, fotbalul nostru a reușit să extirpe poziția care era cândva cea mai importantă din fotbal. Dar pentru că la lucruri importante nu poți renunța, e-fotbalul de la noi a făcut-o în doi pași. Primul a fost să transformi meseria de antrenor în om de nimic. Misiune grea, nu o poate oricine, dar s-au unit mai mulți pentru această cauză nobilă prin care Dan Petrescu, Dică, Teja sau Iordănescu să poată fi acuzați de furt de identitate.

Am trăit un final de campionat tragic. Noi, ca noi, dar vechii antrenori cred că au și plâns. Zilele astea Teja și Papură au răspuns cu o inconștiență aproape conștientă când au fost întrebați de viitorii jucători pe care i-ar transfera FCSB, respectiv Craiova. Nu le pasă. A ajuns chiar motiv de fudulie să arăți că ești inutil.


La Teja e greu oricum. El e într-unul din primele laboratoare unde s-a testat viața fără inimă și echipa fără antrenor. Până la Dică și Teja, au fost desființați Hagi, Zenga sau Protasov, nume atât de mari încât orice umilințe s-au mai trăit pe banca Stelei devenită FCSB nu te mai impresionează.


Teja se va mândri la un moment dat printr-un limbaj de lemn înțeles doar la școlile de politicieni că are nu știu ce merite în mărunta sa epocă FCSB și se va bucura o vreme că, vorba aia, și-a făcut CV.

Să cauți antrenor în Papură sau nod în papură a devenit același lucru. Din respect pentru tastatură, voi folosi cât mai puține taste când e vorba de Papură. Nu poți să batjocorești meseria de antrenor în așa hal, încât să declari zâmbind tâmp că nu te uiți la semifinale de Champions League pentru că te fură somnul și că preferi meciurile de snooker unui derby CFR – FCSB. Dar iată că și Craiova s-a raliat la sensul țării, care de ceva vreme caută prim-miniștri doar ca orice vorbă să pară banc. Tot ce îi mai rămâne lui Papură e bila neagră de la snooker. Scuze tastaturii dacă m-am lungit.

Ceilalți demolatori de antrenori nu trebuie să simtă geloși, fiecare a făcut ce a putut.
Dinamo l-a readus pe Rednic într-un sezon în care Bratu și Niculescu au existat doar ca să susțină acest articol. Rednic e același om, gonit acum 3 sezoane pentru că… Pentru că… În fine, trebuie să fi fost un motiv. Așa cum un motiv trebuie să fi fost și în mintea lui Niculae când l-a dat afară pe Măldărășanu de la Astra, deși era neînvins și debutase cu o victorie împotriva lui FCSB.

Dar ce debut mai bun poți să ai decât victoria în Supercupa României, ca Edi Iordănescu la CFR și totuși să fii aruncat ca un bon fiscal la coșul de gunoi înainte să ieși dintr-un magazin?! Uite că am ajuns și la campioană. Campioana cui? Iordănescu, Conceicao, atotînvingătorul Minteuan sau Petrescu? Dacă am încerca să găsim antrenorul cu cel mai mare merit ne-ar certa Deac. Cel mai bine plătit fotbalist din România ne-a spus cu subiect și predicat în acest sezon că CFR nu are nevoie de antrenor, se descurcă jucătorii și singuri. Probabil doar soarta a făcut ca Dan Petrescu să-i ia banderola lui Deac imediat ce a revenit la Cluj. Că la CFR nu te joci, antrenorul e antrenor!

Parerea mea, www.sport.ro

Cât de mare, e de fapt, Guardiola?

Eșecul lui Guardiola din Champions League – un nou eșec – ne permite să vorbim despre el și altfel. Mai întâi încet, în șoaptă, ca în biserică, nu cumva să te audă cineva. Dar îți poți permite să întrebi, chiar cu riscul de a fi excomunicat din religia fotbal, un lucru nevinovat și simplu: cât de mare e, de fapt, Guardiola? Tronc! După ce ai terminat de pus întrebarea, într-o liniște mormântală, odată cu ultimul viraj din aer al unei muște care se forțează să nu mai scoată niciun zgomot, toate privirile se vor întoarce spre tine. Întrebarea ta este aproape automat considerată ofensă la Guardiola și instantaneu ți se răspunde cu o întrebare: „Ce ai, mă, cu Guardiola?”

Dar în lumile încă libere poți insista cu o întrebare: cât de mare e Guardiola? Cel mai potrivit răspuns este copilărescul „Atât de mare!” însoțit de gestul care sugerează o dimensiune. Guardiola e mare, foarte mare, dar nu poate fi măsurat nici cu centimetrul, nici cu rezultatele..  

Guardiola poate fi măsurat cu termometrul. E fierbinte! Arde. Arde el și arde în jurul lui. Trăiește intens, creează, e mereu în căutări. Guardiola e omul care își inventează o echipă după schema Guardiola, foarte mulți o admiră, însă doar el o poate aplica. Păstrează o mână de jucători, pe restul îi transformă după filosofii suprarealiste și ca să își încheie opera își mai aduce exact jucătorii pe placul lui. Pe bani mulți.

Continue Reading
Parerea mea, www.sport.ro

Faci sau taci! Inchiziția împotriva lui Tănase

Florin Tănase nu și-a dat seama că e atât de important decât acum, după ce s-a arătat supărat că nu l-a luat Contra la națională. Știe fotbal, a venit cu talent, pe bani mulți, e la cea mai populară echipă din țară, dar am mai văzut noi din aștia. Ce vedem mai rar e un fotbalist care se revoltă că nu a fost convocat. Hopaaa!

Nu e o revoltă cu bătăi și sânge pe parbriz, dar a fost suficient să spună că merita să fie la națională ca să fie scos în fața clasei. Vă era prea dor de dictatură, de cenzură, de comunism? Aveți ocazia să vă puneți acum dorințele, ele se pot îndeplini mai repede decât credeați.

Continue Reading