All Posts By

Bogdan Hofbauer

LUMEA

Iarta-ne, domnule Tusk, ca nu aparam ca Duckadam!

Vai, ce ne-ai facut, domnule Tusk, ne-ai batut mai rau ca Lewandowski! El ne-a dat 5 in doua meciuri, dumneata ne-ai dat o palma in 5 minute de ne-a crapat obrazul.
De ce nu ti-ai vazut de politica dumitale si ai pomenit de regina noastra, Nadia, primul om care ne-a facut sa intelegem perfectiunea? Nadia, singurul pamantean care a scris un „1” care se pronunta „10”…
Din cauza lui „1”, ne-ai vorbit si de Halep, sa dai de inteles ca mai contam in sport si azi, dar nu stii ca noi nu reusim sa demolam niste stadioane care oricum cad singure. Stii ca noi cautam o sala de sport cum cauta pe vremuri Sobieski intrarea la Cetatea Neamtului?
Dar de ce ai amintit si de Duckadam, domnule Tusk? Doar pentru a-i aminti unui popor ca intr-o seara a vazut ca orice e posibil? Chiar crezi ca mai avem vreo sansa? Nu ii auzi pe toti de la noi ca niciodata vreo echipa romaneasca nu va mai ajunge atat de sus?
Si de ce Duckadam, oare te-ai gandit ca omul care a facut o tara intreaga sa planga de fericire la finala din ’86 o fi plans si el aseara? Poate de emotie, dar poate si de tristete. Stii ca manusile alea, manusile cu care ceri sa ne aparam, nu mai sunt la locul lor? Stii ca Duckadam, atat de mare cat e el, le-a vandut pentru ca avea nevoie de bani ca sa mai apere o lovitura in lupta de dincolo de prelungiri cu boala?
Nu stii chiar tot ce e la noi, ai ramas in urma. Ai idee ca echipa aia, Steaua, a continuat sa fie mare in Romania, dar a fost obligata de un tribunal sa isi schimbe numele pentru ca pe aici legile si judecata se fac ca la piata?
Domnule Tusk, stim ca te pricepi. Ne-ai vorbit pe limba noastra, asa cum bulgarilor le-ai vorbit pe limba lor cand l-ai laudat pe Stoicikov. Dar ce ti-a venit sa ne vorbesti noua despre sport? Chiar nu ai auzit ca anii astia un prim-ministru ne-a transmis ca sportul nu e in primele 10 prioritati ale tarii noastre? Poate nu ai inteles, ca el a vorbit ieri in engleza, iarta-ne gluma.
Acum, ca ai aruncat manusa, domnule Tusk, oare o sa iti mai placa de noi si dupa campionatul european care se apropie de noi cu aceeasi viteza cu care fugim noi de el?
Si, in incheiere, domnule Tusk, iarta-ne si pentru ca la noi in Romania iti zicem „Task”, nu „Tusk”. Asa suntem noi, pronuntam tot in engleza. Nu din respect pentru ca e limba fotbalului, atat de drag noua. La noi e cool ignoranta prin care facem pe prostii simuland desteptaciunea. Musiu Tusk, daca tot citesti operele noastre, cunosti ca acum un secol o ardeam pe moda lui „furculision” si „lingurision”. Nu am evoluat prea tare la asta, doar ne-am mutat zona de interes, stii ca noua ne plac mai mult strainii. Ne plac pentru ca ei ne recunosc cat de cat valorile.
www.sport.ro

Du-te, Dica! – Partea a doua

Nu trebuie sa te pricepi nici la fotbal, nici la limbajul corpului. Tot faci legatura intre momentul in care Becali puna mana pe telefon din inaltul tribunei si cel in care Dica decide cu viteza apelului telefonic sa-i scoata de pe teren pe Man si pe Morutan.

Minutul de aur intre cele doua actiuni arata de ce suporterii stelisti din tribune i-au cerut demisia lui Dica. Nu i-a durut atat de mult infrangerea, oricum ei au strigat pana sa fie meciul gata. S-au simtit umiliti ca Dica s-a lasat calcat in picioare de Becali de-a lungul mandatului sau. ”Du-te, Dica!”, legendara expresie care i-a marcat cariera de fotbalist lui Dica, isi arata acum cealalta fata.

Dupa meci Becali s-a aratat furios fata de Dica si a spus ca cele doua schimbari din minutul 82 au fost facute de Dica dupa capul lui. Nici nu stii ce sa mai crezi. Ideea e ca pe Becali asta l-a enervat. Nu i-a cerut lui Dica tactici marete, transferuri grandioase, poate nici rezultate. I-a cerut supunere, presupund ca daca Dica face ce spune Becali, succesul e garantat. Dar, surpriza, Dica nu se supune. Mai bine spus, Dica NU SE MAI SUPUNE. Asa ca, iata, trebuie sa plece.

E grea si meseria asta de antrenor care functioneaza ca o imprimanta. Daca faci ce iti cere computerul, nu ai vreun merit deosebit, dar ti se imputa rezultatele proaste daca imprimi gresit. Poate ca acum Dica s-a revoltat fata de patronul sau, dar este atat de tarziu, incat nimic nu il mai salveaza. Dica s-a minunat la final ca nu e normala atitudinea lui Becali si a rostit plictisitoarea fraza a omului neiesit din tara „ce mai e normal in Romania?” E clar ca nimic nu-l mai salveaza chiar daca situatia in sine nu e catastrofala.

FCSB are 6 puncte sub CFR, dar diferenta se va injumatati. Culmea e ca nici Conceicao nu e prea sigur pe pozitia lui, nici de pe primul loc. La CFR antrenorii se schimba dupa cum se schimba polii de putere si omul care susfera cel mai mult din cauza asta e Edi Iordanescu. Multi spun ca si Conceicao la CFR e un fel de Dica la FCSB. Pe Conceicao il tin, cat il mai tin, rezultatele.

Azi l-a tinut si Deac, omul care a oferit momentul de stralucire al meciului, cel care a decis ca liderul iernii in Romania sa fie CFR si nu FCSB.

Doua vorbe si de arbitru. Primul derby dupa multa vreme arbitrat de Coltescu. In cazul in care era nevoie de o explicatie pentru cele 3 eliminari. Cu siguranta e una din cauzele pentru care jucatorii au fost atat de nervosi si in timpul jocului, dar si dupa, la vestiare, cand i-a apucat cheful sa-si care pumni. La asta se pricepe si Coltescu.

 

 

www.sport.ro

EGAL INEGAL. Rednic peste Nic

Vorbesc banii, joaca fotbalistii, dar cum sa nu fie important antrenorul la fotbal? Derby-ul din aceasta seara demonstreaza ca Dinamo a pariat corect cand l-a chemat inapoi pe Rednic. Demoralizata, epuizata, aproape distrusa, Dinamo a gasit puterea sa lupte parte-n parte cu FCSB in principal datorita lui Rednic. Expertul in derby-uri, neinvins de Steaua/FCSB ca antrenor la Dinamo, Rednic si-a aratat superitatea in fata lui Dica.

E greu de justificat si plictiseala, lipsa de chef pe care o arata stelistii de prea multa vreme deja, oricat de mult ar incerca Dica sa-i apere spunand ca jucatorii lui dau tot ce pot. Gresit! Man, Coman sau Tanase pot mult mai mult decat arata. Iar aici e rolul lui Dica. Culmea, in derby a clacat si cel mai viu stelist al toamnei, Gnohere. Penalty-ul ratat si eliminarea dovedesc ca Gnohere a fost coplesit de duelul cu fostul sau mentor, in prezent dusman, Rednic.

Omul in plus al lui Dinamo n-a fost de ajuns. Dinamo n-a castigat, dar egalul e valoros, ii da mult oxigen echipei si timp suficient lui Rednic sa lucreze la renasterea lui Dinamo, pauza oferita de meciurile nationalelor urmeaza sa il puna in valoare pe omul care este totusi cel mai titrat antrenor din Liga 1.

Aceeasi pauza ii va fi grea lui Dica, frustrat si de faptul ca nu a profitat de etapa in care CFR, Craiova si Viitorul s-au incurcat, iar FCSB a ratat ocazia sa revina pe primul loc. Dar Becali inca are rabdare. E constient ca mare parte din strategie i se datoreaza si nu are puterea sa recunoasca ca din cauza unei viziuni zgarcite e esuat sa faca din echipa lui dictatorul Ligii I, asa cum putea si era si logic daca tinem cont de lipsa de adversari potenti in ultimii 5 ani in Romania.

Derby-ul a avut si puncte slabe, in primul rand nivelul prea scazut in multe momente. Jucat la aceeasi ora cu Milan – Juventus, Boca – River si Monaco – PSG, derby-ul a oferit un gazon execrabil, una din cauzele pentru care multi jucatori au iesit de pe teren accidentati.

Lamentabila si atitudinea lui Istvan Kovacs, arbitrul onorat sa fluiere la derby a strambat din nas, a sictir, cand a auzit ca pe stadion se canta „Treceti batalioane romane Carpatii”. Cu astfel de abordari, escaladeaza si scandalurile cu iz xenofob pe stadioane. Istvan Kovacs greseste daca vede Romania altfel decat tara tuturor celor care locuiesc in ea. Uita ca pana si cel mai mare succes al fotbalului din Romania – Steaua 1986 – a fost obtinut din munca unita a unor romani, maghiari (Ienei si Boloni), germani (Duckadam si Weissenbacher) sau sarbi (Belodedici).

I-as gasi o singura scuza lui Kovacs. Daca el a fost deranjat de play-back-ul jenant al celor doi domni care au incercat sa simuleze elegant unul dintre cele mai importante cantece patriotice romanesti, cu cateva zile inainte de Centenarul Romaniei.

 

 

www.sport.ro

Căpitani în rezervă. FCSB nu se refuză, banderola ei, da!

Liderii nu se fac, se nasc. E scris. În fotbal sunt – trebuie să fie! – președinții, antrenorii și căpitanii de echipă. Gestul lui Tănase de aseară arată cum uneori banderola de căpitan poate fi adusă în derizoriu, luată la mișto. Nu e doar vina lui Tănase, e o consecință a dictaturii de la Steaua-FCSB.

Secretul? Pe lângă ce scrie în fișa postului, banderola de căpitan îți crește cota la un transfer. „He is captain of Steaua” umflă prețul, și ăsta a fost unicul motiv pentru care Becali l-a numit în mod fraudulos pe Florin Tănase liderul echipei.

Momentul în care Benzar alerga după Tănase să îi dea banderola, iar Tănase fugea de mama focului e penibil. Grav e că a arătat cât sunt de nepregătiți. „Suntem Steaua” – e vorba arogantă, pe care o auzim de multe ori din gurile FCSB și care ține loc de justificare la situații incomode. Ei, uite, nu mai sunteți chiar Steaua. Asta nici la fotbalul de județ nu trebuie să se întâmple. Jucătorii trebuiau să știe ce urmează dacă Planic iese de pe teren, dar s-au purtat ca o gașcă de băieți ajunsă la discoteca din sat, în care nu știa cine pe cine să danseze.

Nu e loc de un asemenea orgoliu nici la Tănase! Nu ai voie să îți faci echipa de râs. Apoi, Dică… Are responsabilitatea numărul 1 să numească nu doar vicecăpitanul, ci primii 3-4 căpitani înaintea unui meci. Dică spune că vrea libertate la echipă, dar nu reușește – s-a văzut – să rezolve o chestiune banală. Asta, evident pentru că problema căpitanului nu ține de guvernarea lui Dică, un guvern marionetă – care răspunde la orice spectacol doar la indicațiile păpușarului șef.

De aceea a și ieșit Gigi Becali după meci să îl laude pe Tănase pentru că a fugit de banderolă. Ca să își protejeze deciziile oculte. Cândva suporterii se mândreau să îi vadă în teren pe Lăcătuș, Rădoi, Tudorel Stoica – lider adevărați. Steaua a fost condusă autoritar mereu, dar chiar și așa, Lăcătuș nu a ezitat să vorbească în contradictoriu cu generalii comuniști sau cu familia Ceaușescu. Rădoi mergea des la Becali să discute problemele din vestiar, iar liderul Stelei 86, Tudorel Stoica, nu s-a temut de nimeni niciodată…

Un lider nu trebuie să îl numești, un lider îl vezi. Liderii nu se caută, liderii se găsesc. E greșită și ideea că „domle, ăla e bun de căpitan, țipă la ei”. De strigători și gălăgioși e plină grădina. Dar un lider știe imediat ce să facă după un gol primit. Un lider știe cum abordezi o deplasare urâtă, când tot stadionul urlă și adversarii te iau la picioare. Un lider e cel la care ceilalți jucători se uită instinctiv într-un moment greu, iar el are mereu soluția. Dar acum, în momentele grele de la FCSB, jucătorii sunt ori cu capul în pământ, ori privesc neajutorați spre cer.

 

www.sport.ro

Vă iubesc, copiii mei!

Sa zica „merci” Radoi si jucatorii lui de la tineret ca nu sunt regizori si scenaristi la Hollywood! Daca imi zicea cineva cum se termina meciul nationalei de tineret cu Portugalia, ii ziceam ca e o poveste OK, dar exagerata. Cum sa-ti imaginezi asa ceva? De ce sa concepi asa o nebunie? Dar fotbalul bate filmul, a dovedit-o din nou. Nu il bate tare. Doar cu 2-1, suficient ca sa apropie Romania spre Oscarul nationalelor de tineret – Campionatul European.

In al doilea rand, nationala de tineret s-a bagat cu forta in sufletul meu. Si-a pus meci la concurenta cu echipa mare. Cumva cu impertinenta, ca sa se bage in seama, sa atraga atentia. Asa fac uneori copiii. In fine! Mie mi-e draga nationala mare, mi-e drag Contra si as fi vrut sa vad Romania – Muntenegru. Daca ar fi fost dupa mine, m-as fi uitat la nationala mare si, din cand in cand, as fi aruncat cate un ochi la tineret. Dar meseria mi-a cerut sa comentez meciul tinerilor cu Portugalia. Asta e, am renuntat la lucrurile serioase si i-am scos pe astia mici la joaca in parc, cum ar veni.

Bine, acum nici copiii astia nu sunt ai nimanui. Au crescut sub ochii nostri. Eu apreciez non-stop regula care obliga cluburile din Liga 1 sa bage jucatori sub 21 de ani. Nici fara ea cluburile nu faceau mare branza prin Europa, asa macar cresc niste fotbalisti. Cum altfel am fi prins noi jucatori ca Andrei Ivan sau Denis Man sa joace atat de devreme si atat de constant in prima liga? Istoria dovedeste ca nu s-a intamplat. Evit cazurile Ianis Hagi, Coman sau Cicaldau pentru ca Hagi vede lucrurile in felul sau – ar fi jucat cu tineri indiferent de reguli.

Putine generatii de tineret din ultimii 20 de ani au avut jucatori atat de consacrati la ora unui joc asa important, hai sa nu-i zicem finala, ci semifinala pentru calificarea la Euro. Asta e parerea mea. Si eu mi-am pus mintea cu ei. A fost ca o joaca de copii. Mai intai i-au hartuit portughezii cu ocaziile alea de la inceput, atat cat sa prinzi si mai drag de ei. Dupa pauza au inceput nebunaticii mei cu golurile. 1-0, 2-0, calcule, calificare…

Romania mica a crescut mare

Am aruncat la un moment dat un ochi pe un monitor din apropiere. „Dincolo”, la aia mari, era 0-0. Apoi, prins in jocul copiilor, nici n-am mai apucat sa vad ce mai fac ai lui Contra. Aici a inceput harjoneala. Ba au ramas in 10, ba au luat gol. Gata! Te vrajeste, te face sa uiti pe ce lume esti, traiesti doar in lumea lor. Si ajungi sa suferi cu ei. Suturile portughezilor, cate doua pe minut, nu puteau sa nu ma afecteze. Cele 9 minute de prelungiri, cu doi oameni in minus, au fost chinuitoare ca atunci cand esti invadat de o armata de copii cu nemuritoarea intrebare „de ce? de ce? de ce?”…

Pe final parca jucam si eu. Nu voiam sa pierd. Penalty-ul dat de arbitru m-a enervat. Mai da-l incolo de scenariu! Prelungesti 9 minute si dai penalty in minutul 90. Ca si cum s-a spart mingea in timp ce ne jucam in parc si trebuia sa plecam acasa la scorul de 5-5. Si m-am uitat la Radu. Ionut Radu, ai aparut tu, portar de la Genoa, aici la noi in parc. In prima repriza mi s-a parut ca duce un pic la fizic cu Schmeichel asta mic. A aparat ca nebunul, mai ales in repriza a doua. A avut si faza aia in care a plonjat cu pumnul inainte. Parca zbura Superman. Asa i-am si zis. Si acum te trezesti cu penalty in minutul 99. Ca sa strice tot…

Dar in fotbal, niciodata nu e totul pierdut. Si i-am cerut sa apere, ca sa aiba sens ziua asta. Si a fost Radu al meu combinatia perfecta intre toata familia Schmeichel si toti super-eroii lui Superman. „Radu cel Mare”, „Radu cel frumos”, toate i se potriveau. Ce mai, la final i-am iubit pe toti ca pe copiii mei. Dar, mai, baieti, poate indrazniti cumva sa luati bataie marti de la Bosnia. Ne suparam rau! Vedeti ca vin cu voi. Acum nu mai scapati voi de mine!

 

VIDEO: Momentul penalty-ului aparat de Radu si finalul nebun!