Browsing Category

SPORT

SPORT

Să râdem cu LPF! | Încă o gafă după Scandalul „Campioana”

Cei care se uită zilnic la un episod de comedie, sa ia astazi o pauza! Le recomand un filmulet oficial al LPF. Pleonasmul video a fost produs ieri pe site-ul Ligii. Are doar doua minute, merita!

Maestrul de ceremonii si de lupta de gherila cu Federatia pe facebook, Justin Stefan, a incercat sa faca o tragere la sorti pentru barajul Timisoara – UTA. „De ramanere in Liga I”, spunea el, lucru care i-a cam luat cu transpiratii pe cei de la Arad. Cand spui „ramanere in Liga I”, inseamna cumva ca Timisoara trebuie sa sarbatoreasca deja ramanerea in Liga I?  E exclusa „promovarea in Liga I”, pentru care lupta UTA?

Stati linistiti, e doar o eroare de exprimare, cum sunt pline regulamentele de la noi. Asa cum s-a ajuns si la cazul in care si Viitorul si Steaua se considera campioane. Pe cat de superficial e articolul legat de departajare, pe atat de impopotonata e tragarea barajului.

Tragerea la sorti a lui Justin Stefan trebuia sa fie facuta cu reprezentantii celor doua cluburi. A venit doar UTA. Timisoara nu s-a prezentat, tot au amenintat ei ca nu se prezinta la finala Cupei Ligii. 🙂

Problema e ca omul de la UTA a fost pus intr-o situatie ridicola. Trebuia sa extraga parcursul echipei sale ca la o tragere la sorti facuta de Mister Bean. Treaba era simpla, sunt doar doua optiuni. Ori joci primul meci acasa, ori in deplasare. Dar LPF… a facut-o ca un PF de cartier. A umplut urna cu tot felul de optiuni inutile: A1, A2, D1, D2. (traducere: joci primul meci acasa / al doilea meci acasa / primul meci in deplasare / al doilea meci in deplasare). Din care omul trebuia sa extraga una!

Seriooos?? Era nevoie de toate cele 4 cartonase? Nu era sufiecient A1 si A2? Sau doar D1 si D2? Pai, A1 e exact acelasi lucru cu D2. Primul meci acasa e totuna cu al doilea in deplasare! Dar cei de la Liga au incercat sa se dea filosofi la o chestiune simpla.

Filmuletul penibil cu barajul inca e pe site-ul Ligii si pe youtube. Nu m-ar mira sa-l scoata, desi e document oficial. Zambiti, va rog! 🙂

http://www.lpf.ro/presa/video-programul-barajului-liga-1-orange-07-06-2017.html

 

SPORT, www.sport.ro

Cand Zlatan m-a lovit pe la spate

N-am sa-l uit pe Zlatan. Dar il iert. In 2012, comentam cu Mihai Mironica Suedia – Anglia. Cel cu 4 goluri Zlatan. Si foarfeca aia anti-geometrie care l-ar baga in cantonament si pe Pitagora. A fost o nebunie. Bine, acum stim toti asta. Dar inainte de meci, stia doar Greta. Nu stiti faza cu Greta? Va spun dupa.

Inainte, vreau sa ma plang de o chestie nedreapta pe care mi-a facut-o Zlatan. Cum sa-i zic Ibrahimovic? El si-a intitulat cartea „Eu sunt Zlatan”. Putin respect!

Captura Sport.ro

Suedia – Anglia, deci. Eram in prelungiri. Suedia conducea cu 3-2 si Mironica preciza ca in acea seara, in nationala Angliei au debutat 6 jucatori. Ibrahimovic alerga dupa o minge, dar Hart a iesit si a respins-o cu capul. Zlatan era cu spatele. Cu spatele la poarta, dar eu am considerat ca e si cu spatele la mine. Mi-am permis sa-mi intorc privirea de la meci. Ca sa ma uit repede in foi. Sa ii si numesc, eventual, pe cei 6 debutanti. Faza imi permitea. Nu si Zlatan! O, Zlatan! Sa revedem!

http://www.sport.ro/campionate-externe/ibrahimovici-a-reusit-executia-mileniului-in-suedia-4-2-anglia-vezi-foarfeca-de-la-30-de-metri-video-absolut.html

Parca traiesc si acum momentul. Am plecat capul in foi. Comentatorii au niste foi cu ei la meciuri. De regula sunt chestii statistice – nu poti tine minte toate cifrele. Iti mai notezi echipele de start, anumite stiri, in fine, fiecare cu nebuniile lui. Am plecat capul in foi, ziceam. Si instantaneu, dar instantaneu, Mironica a inceput sa urle. Ce ati auzit cu totii in filmuletul de mai sus. Daca nu eram in direct, as fi zis ca face misto. Am ridicat capul si… mingea era in poarta! Cum? Cuuum?!? Cum sa ajunga in poarta atat de repede? Si a inceput sa curga reluarea. Iar Mironica era in lumea lui.

Partea nestiuta e ca eminenta cenusie care crea promo-urile la meciuri, colega noastra Greta, a avut o premonitie. Ea simte si tot ce gandim noi acum, asa ca, aveti grija! In promo-ul pentru acel meci, Greta a anuntat clar ca cine nu se uita la acest meci, degeaba se uita la fotbal. Noi n-am crezut-o. Si, uite ce a iesit!

Zlatan a dat toate cele 4 goluri la inaugurarea noului stadion national din Stockholm, Friends Arena. Intr-un mare fel! Evident, la inceputul actualului sezon, Zlatan stia ca finala Europa League se joaca la el in Suedia, tot pe Friends Arena. Si-ar fi dorit sa ajunga acolo. Mai ales acum, cand adversara lui e Ajax, prima mare echipa la care a jucat Zlatan. Manchester United s-a calificat pana in finala, dar Zlatan e accidentat. Vrea sa joace macar un minut. Trage ca un disperat la recuperare ca sa revina acolo. Oare ce mai pregateste?

SPORT

Rio de JALEiro

Cica nu mai exista echipe mici. M-am săturat să aud asta. Poate nu există echipe mai mici! De ce să înghițim gluma cu Angola?

Și invers. M-am săturat să aud și povestea asta că nu ne comparăm cu alții, când ei sunt mai mari. Sau mai bogați. Sau orice mai știe dicționarul de sinonime pentru „mai buni”. Uite că dintr-o dată și Brazilia trebuie privită de jos, nici măcar de pe picior de egalitate.

M-am săturat și să văd mereu complexul de inferioritate înainte de orice duel. Urmate de clasicele explicații pentru eșec.

Naționala de handbal doar confirmă ceea ce începuseră ceilalți sportivi români chinuiți prin Rio. Unii care au condus până spre final, dar n-au știut să păstreze momentul bun. Alții care au fost conduși constant, dar n-au avut norocul ca adversarii lor să aibă un psihic de gumă și să cadă pe final.

Ce tot noroc…? Suntem cumva la jocuri de noroc? Adică n-am avut noroc la zar sau ce?

Dar nu cumva am avut „ghinion” de fapt la organizare? La propria organizare? Oare eșecul olimpic care prinde contur nu a fost schițat deja când șefii sportului românesc au ales șefii COSR? Când Bellu și Lipă au pierdut mai urât decât în orice concurs al carierei? Când au îndrăznit să candideze fără un gram de meldoniu electoral și au fost umiliți prin vot de foștii lor colegi de suferință, transformați subit în creatori ai dezinteresului național în sport?

Când tot felul de șefi de federații, cu toată responsabilitatea pe care le-o dădea funcția lor, au semnat dezastrul care apare acum?

Finalul e inevitabil pentru că ne-am tot învârtit într-un cerc – evident, olimpic – care a adus și imaginea rușinoasă cu „Tea Romania” pe echipament. O poantă desprinsă parcă din „Ceaiul de la ora 5”. 5 dimineața, ca să respectăm și fusul orar.

 

N.B. Articol scris pe 7 august 2016 după înfrângerea naționalei de handbal feminin, 19-23 cu Angola la Jocurile Olimpice Rio 2016

SPORT

Hacker-ul atletic

De curând, Google a oferit 100.000 de euro fiecărui individ care găsește slăbiciuni în sistemul propriu Chrome. Nu e prima oară când Google plătește hackeri și încearcă să îi ademenească. Dar cât va trebui să așteptăm momentul când va fi valorificat în vreun fel și Diego Simeone?

simeone

Antrenorul lui Atletico Madrid, echipă proaspăt calificată în finala Champions League, reușește de câțiva ani performanțe inimaginabile la o echipa de mâna a doua a fotbalului mondial. Chiar de mâna a treia, la ora aterizării sale pe banca de antrenor a lui Atletico. În acești 4 ani, Simeone a cucerit totul cu o singură excepție: Champions League. Acum și’a câștigat dreptul la a doua încercare. Ca un nesimțit!

În fotbal e clar: frumosul atrage admiratori și de multe ori e chiar mai bine răsplătit decât câștigarea trofeelor. Simeone predică opusul. El e urâtul. Limba română ne oferă plăcerea să pătrundem ambele sensului ale acestui cuvânt. Cu o zi înainte să o elimine pe Bayern și să se califice în finala Champions League, cea mai mare competiție anuală din fotbal, Simeone s’a strâmbat din nou: nu muncesc ca să’i fac pe plac nimănui, muncesc ca să câștig. Mai, du’te naibii!

Simeone a venit în lumea fotbalului, a confiscat’o, e mândru că o controlează și… Și?! Noi, voi, fotbalul, mama… facem ceva? Dacă nimeni nu face nimic ca să combată noua filosofie înseamnă că ăsta e frumosul zilelor noastre!

Dar uită’te la Simeone, uită’te la Atletico! Ne înțelegem din priviri că, totuși, ăsta e urâtul. Deci, Google-ul fotbalului să scoată banii și să îl plătească pe Simoene pentru lecția pe care o predă!

Simeone ne arată slăbiciunile sistemului actual, ale fotbalului modern, pe care noi ne prefacem că îl placem și când ne e scârbă de el. Ne merităm Epoca, estetica urâtului aplicată cu o pasională antipatie de Simeone.

Credeți că Simeone ar fi putut ajunge la acest nivel pe când fotbalul se juca cu 4-5 atacanți la fel ca acum când sunt zero sau doar unul? Ar fi putut Simeone să’și alerge câinii după oamenii cu mingea, adversarii, dacă aceștia erau mai îndrăgostiți de trasul la poartă decât să paseze și să legene mingea la infinit, așa cum fac Iniesta, Ribery sau Hazard? (am numit doar geniile eliminate de Atletico în drumul spre finalele sale de Champions League).

Putea el, Simeone să dea ordin soldaților săi să se tăvălească urlând cu gura strâns închisă NU NE PLACE FOTBALUL, dacă el, fotbalul știa să’i pedepsească pe cei care trag de timp sau pe cei care practică meseria fotbal deși ei fac anti-fotbal? Nu!

Dar dacă tot a hackerit și a hăcuit atât fotbalul, hai să’l folosim acum noi pe Simeone! Nu de alta, dar în curând vom uita ce mai înseamnă să vezi pe un teren de fotbal, chiar ceea ce vă place atât de mult celor care ați ajuns la această ultimă frază: fotbalul!

SPORT

Hagi si arhitectura

Nu s’a pomenit străin care să calce în România și să nu ridice în slăvi arhitectura și măreția Casei Poporului. Ca și cum ar fi dintr’o altă lume, românii au de regulă o altă părere. Ba că arhitectura e un amestec de stiluri, ba că e prea kitschoasă, ba că zona aia strică tot. Ce nu au curaj românii să spună, dar păstrează în gând, e că acea Casă a Poporului a fost ridicată cu mii de ore de sclavie a mii de oameni: cei care au trudit pe șantier, cei care au căzut în carierele de marmură, toți cei care au fost luați cu forța din case pentru un vis care nu era al lor.

Însă pentru cei care văd doar produsul final… „It’s so beautyful!” La fel ca mărețiile din Dubai, sau ca structurile din orașul creat peste noapte în Kazahstan, Alma-Ata, creații sprijinite de un lobby pompat puternic de banii din hidrocarburi, că nu te lasă sufletul să’ți pui problema cu câtă suferință s’au ridicat. Trebuie doar să’i admiri pe glorioșii conducători.

Ce legătură are Hagi cu lucrurile de mai sus? Pai are…

Credit foto: ProSport

Credit foto: ProSport

Hagi s’a făcut de râs după cea mai nouă din înfrângerile cu Steaua când l’a gonit pe „Tase al lui” de la interviul pe care îl dădea după meci. Pentru că Viitorul pierduse. Hagi era nervos…

A văzut reacțiile gestului său în presă și criticile suporterilor. Și a zis că nu e bine. Trebuie precizat că Regele urmărește lucrurile legate de imaginea sa. Și, brusc, a doua zi după scripturi, Academia sa a luat atitudine. Concluzia clubului (nu cumva să credem noi că Hagi ar fi la mijloc! nu! clubul!) e că a greșit Tănase.

Tase al lui Hagi nu era omologat să vorbească cu presa după meci. În comunicatul clubului zice clar că la înfrângeri nu vorbesc decât cei de la flash-interviuri. Când l’a prins pe Tănase dând declarația frauduloasă în catacombele Arenei Naționale, Hagi știa cine are voie să vorbească după acel meci și cine nu.

Ne amintim că Hagi a văzut din înaltul tribunei acel meci. S’a retras de pe banca Viitorului în aceste vremuri tulburi în care echipa nu mai are rezultate bune. Dar știa tot ce se întâmplă, știa o decizie de ultimă oră! Luată instant, la distanță mare de el! Regele s’a dat de gol, de fapt. El nu l’a lăsat pe cel mai bun jucător al său să’și spună punctul de vedere. Nici pe timpul lui Ceaușescu nu puteai să te lipești la casă, mașină sau telefon dacă nu erai înscris pe listă. Ei bine, după înfrângerea cu Steaua, Tănase nu mai era pe listă. Bine, el, Hagi, a vorbit chiar și la înfrângere, deși n’a fost de facto antrenorul echipei. Dar el e Hagi!

De regulă, rotația jucătorilor care merg să dea interviuri ține de ofițerul de presă al clubului, uneori de antrenorul de pe bancă, dar și de opțiunea televiziunilor deținătoare de drepturi. Și halal vremuri, Liga I are 3 astfel de televiziuni. Cu toate astea, Hagi știa la câteva minute că Tănase are interzis să deschidă gura! Cei de la club i’ar fi interzis.

Dacă îl întrebi pe Hagi chestiuni legate de echipă, răspunsul include mereu zicerea „noi”, „noi, antrenorii”, „noi, staff-ul”, inducând ideea că el e doar un pion pe tabla pe care, toată lumea vede, e regele însuși. Artist, ca și pe teren, Hagi amestecă scene sublime din Discursul Regelui cu altele compromițătoare din Dictatorul.  El creează personaje, funcții, mandatează oameni să ia decizii într’o lume paralelă, când în cea reală, el decide totul.

El știa că Tănase nu are voie să vorbească! Repet ideea pentru că în spatele ei se ascunde întreaga filosofie a lor, celor de la Viitorul. Singura echipă din lume probabil, care are site, dar acesta nu poartă numele echipei, ci a patronului său.

Hagi sugerează că are o mână de oameni cu idei la Academia lui, iar toate elementele de cult al personalității care se întâmplă acolo, n’ar ține de el. El nu știe. Vă amintiți că, de fapt, Nea Nicu era bun, tovarășa era cea care făcea lucrurile rele din țară. El nici nu știa.

Comunicatul în care Tănase este pus la zid pe pagina clubului e din bancurile absurde cu:

  1. Regele are întotdeauna dreptate
  2. Cand regele nu are dreptate se aplică regula (1).

Hagi nu își asumă că a greșit. Noi, cei care l’am admirat și îl apreciem pentru că oferă în continuare ceva lumii fotbalului, lumii care l’a făcut mare, ne întrebăm unde e defecțiunea. Știe că a greșit, dar nu vrea să accepte – consecință a orgoliului său – ori el chiar crede că are dreptate? Pentru că dacă lui îi rezultă că are dreptate, dacă nu vede că e o gafă cât Casa Poporului, e îngrijorător. Așa cum pe vremuri dribla în viteză marii fundași ai Pământului, Hagi se apropie cu pași repezi de anii la care liderii încep să devină dictatorii cu absolută dreptate. Și e păcat de numele lui. Și de cariera de antrenor către care tinde.

Când Hagi amintește… De  fapt nu Hagi! Când clubul amintește în comunicatul postat pe site de amploarea pe care a luat’o în presa din România, el, de fapt, vrea să îi tragă de urechi și pe jurnaliștii din Carpați. Cei care au semnalat momentul. Dar dintr’o țară maruntă ca România nu pătrund în presa internațională decât lucrurile inedite sau marile evenimente.

E drept, n’am găsit în presa internațională referiri la gestul de tip baron local al lui Hagi cu Tănase. Dar poate că jurnaliștii străini încă sunt în căutarea termenului cu care să traducă epitetul UȘCHEALA! Oameni ca Ferguson, Guardiola, Lippi sau Joachim Low încă nu le’au dat posibilitatea să îl folosească.