Uncategorized

CFR Cluj a inventat sarutul lui Iuda din fotbalul romanesc. Jura-i credinta eterna antrenorului tau si infinge-i instant cutitul in spate! Au fost atatia Ferguson de Romania ca sefii de la CFR le-au pierdut numarul. Nu le-au pierdut insa si numarul de telefon. La nevoie, unii se intorc, „tentati de o noua provocare”, varianta moderna a declaratiilor date cu capul sus prin care accepti orice compromis pe care il vei face cu capul jos.

Felul in care i-au facut felul lui Edi Iordanescu sfideaza tot ce are legatura cu profesionalismul: performanta, contractele, continuitatea, bunul-simt si – desertul! – profesionalismul insusi. Normal ca oamenii de acolo pretind ca exact politica asta aduce performanta lor, dar azi nu e 1 aprilie sa credem orice.

Daca exista profesionalismul absolut, citat si recitat, nu le mai intra si cuvantul „insolventa” in vocabular. O echipa cu 3 participari in grupele Champions League plus milioanele facute pe transferuri nu se putea rataci intr-un campionat al Romaniei, lovit in ultimii ani de complexul castelelor de nisip. CFR si-a dat autogol ca toate celelalte Urziceni, Dinamo, Rapid, Vaslui, Timisoara, bla-bla FC SA. Doar ca acum a mai bagat o fisa.

Pentru odihna tastaturii, azi nu avem nicio vorba pentru Toni Conceicao. Dar ii va veni si lui din nou randul pentru o bataie de joga. Pe loc repaus!

Intr-o perioada in care toata tara a ramas cu sechele dupa un bal al bobocilor neinspirat, organizat la Cluj, niste copii de la fotbal ne arata ca exista sigur copii frumosi in Romania noastra.

La 14 ani, boboc in fotbal, fiul lui Pompiliu Stoica a dat primul lui gol la Steaua.

Da, socant! Impresionant a fost tupeul lui in fata oamenilor mari pe langa care juca, dar si bunul simt si umilinta pe care le-a aratat in declaratia de dupa meci. „Ieri, alaltaieri dormeam cu mama si acum dau gol la Steaua” e apogeul emotiei unui copil care a ales sa faca fotbal pentru ca asa a vazut in casa, poate fara sa viseze ca va ajunge atat de repede aici. De fapt, nu! Ianis Stoica visa la asta. Toti viseaza cand se apuca de fotbal, doar ca selectia naturala ii indeparteaza de varf pe cei mai multi, iar pe altii tentatiile ii trimit in situatii jenante, precum cele de la acel faimos deja Bal al Bobocilor. Culmea, balul s-a tinut la doi pasi de stadionul in care fiul lui Pompiliu Stoica dadea o lectie de viata, lectia invingatorului, pentru orice copil de varsta lui.

Golul lui Ianis Stoica este exact lucrul de care are nevoie orice copil care face fotbal. Aseara nu a marcat doar Ianis Stoica, ci toti copiii care – abia intrati in fotbal – inca nu au parte de meciuri adevarate, nu apuca inca sa culeaga roade, sunt doar la ora sacrificiilor si a promisiunilor venite de la antrenori cum ca daca chiar muncesti iti va fi candva mai bine. Cei mai multi copii renunta tocmai pentru ca rasplata pare prea departe. Aseara Ianis a marcat si pentru ei. De ce sa nu inceapa si ei campania „Je suis Ianis” daca tot ne rupem de orice inhibitii?

Dar nu il avem doar pe Ianis Stoica. Langa el, Denis Man marca o dubla cu experienta unui om care juca parca de cand lumea intre fotbalistii mari, desi el e aparut la Steaua doar de vara trecuta, de la vizita lui Guardiola si a lui Manchester City. Da, il asteptam si la nationala!

Practic, pustii de la juniori pot desena o schema a evolutiei fotbalistului pornind de la ei si continuand cu Ianis Stoica, apoi Denis Man, si nu direct la Mbappe.

Ca nici fotbalul nu o fi tocmai o preocupare a baietilor cuminti nu neg, dar daca un actor de calibrul lui Horatiu Malaele isi indruma urmasul sa faca fotbal, iar el debuteaza in Cupa Romaniei tot ieri la campioana Romaniei, cu Hagi pe banca, eu merg pe mana fotbalului, formator de oameni. Chiar cu riscul unui hent.

Cate vieti sa aiba si Steaua asta? Cum poate sa renasca de fiecare data cand multi ii canta prohodul? Cum s-a putut califica Steaua cu Plzen, desi dupa doua ore de bataie era trantita aproape fara suflare, in afara Champions League? Cum poate Steaua sa gaseasca mereu rezultatul corect, desi porneste atat de des pe un drum gresit?

Steaua a reusit totusi sa supravietuiasca si cu apararea asta rupta in doua. Fara sa fie catastrofal, acel 2-2 de acasa nu a lasat prea multe sperante pentru returul din Cehia, insa Steaua a gasit in ADN-ul ei gena prin care sa-si ucida si acum adversarul.

Vaccinati anti-Plzen inca de pe vremea cand erau la Astra, Teixeira, Alibec si ceilalti i-au facut pe cehi sa retraiasca cel mai antipatic cosmar al lor din ultimii ani: Romania. Absenta lui Budescu din retur a fost compensata cu o supradoza de Teixeira, vrajitorul mingii care o elimina pe Plzen pentru a treia oara in 3 ani – prima editie, Petrolul 2014, tot cu 4-1 la ei. Ce plictiseala trebuie sa fie si pentru Teixeira aceasta Plzen, o bere rasuflata care poarta ilegal numele „Viktoria”.

Totusi, Steaua a aratat departe de scorul acesta de 4-1 venit cu o mare doza de intamplare si, ca de fiecare data, multi dintre noi ne gasim sa evidentiem punctele slabe ale Stelei. Transferurile facute dupa ureche, cultul personalitatii din jurul patronului si – ca noutate – nefericita problema a banderolei de capitan. Tot ca de fiecare data, raspunsul Stelei va fi exact opusul observatiilor noastre. Noi cu dreptatea noastra, ei cu adevarul lor. Si daca realitatea e undeva la mijloc, tot n-avem nici o sansa pentru ca de la mijloc in sus se ocupa Becali. 🙂

Reversul medaliei l-am vazut la celalalt meci din Champions League. Admirat si laudat aproape fara exceptie, proiectul Academia Hagi nu trece nici acum primul examen in Europa. Iarasi putem da vina pe nedreptatea fotbaului. Viitorul a avut marile ocazii, inclusiv o bara, dar scorul final, 4-0, ne interzice, cel putin din bun-simt, sa spunem ca Viitorul putea trece de ciprioti.

Si uite cum, inevitabil, ne amintim de declaratia lui Hagi dupa 0-5 cu Gent de vara trecuta: „De la Cruyff am invatat ca e acelasi lucru sa pierzi cu 1-0 sau cu 5-0”. Nu stiu cand Hagi n-a invatat bine lectia: cand i-a spus-o Cruyff sau vara trecuta? Pentru ca, iata, Hagi s-a lovit de un 0-4 crunt, la super-oferta – la un gol incasat in 90 de minute, mai primesti 3 in prelungiri. Diferenta mare fata de acel 1-0 mic de la Ovidiu cu campioana Ciprului.

Viitorul traieste cumva drama dinamovista de acum 10 ani, cand campioana Dinamo a fost oprita de Lazio din drumul spre grupele Champions League, unde a ajuns Steaua – si la acea vreme vicecampioana. C-asa-i in fotbal.