Browsing Tag

Astra Giurgiu

www.sport.ro

Mai rau nu se poate!

Lectia „Dinamo in play-out” poate fi f0losita la scoala si la orele de fizica, nu doar la educatie fizica. Sa afle si copiii ca exista „un loc de unde nu se mai poate cadea”. Chiar la aerodinamica, daca suntem de acord ca Dinamo e in aer.

Stiu ca pare absurd la ora asta, dar acum la Dinamo se poate vorbi doar despre progres. E simplu: Dinamo nu poate cobori mai jos. Mai rau nu se poate. Vezi asta oriunde intorci capul. Un exemplu e noul killer al lui Dinamo, Iasiul, care a dat reset in vara cu o echipa complet noua, cu o conducere noua si un nou antrenor.  Deci se poate si fara teorii savante despre reconstructie. New Dinamo e un moft vechi, doar un pretext pentru a te justifica cand nu esti in stare de nimic la momentul prezent. E proiectia sperantelor intr-un viitor care nu mai vine niciodata.

Dinamo vs Iasi e duelul cu rezultatul cel mai logic in lume. Iasiul e in play-off pentru ca a facut totul bine, iar Dinamo a facut si continua sa faca totul prost.

Dinamo vs Astra, acest derby al epavelor, s-a incheiat tot in defavorea lui Dinamo pentru ca Astra – prin patronul ei, desigur – a inteles ca si daca ai facut prostii, te poti redresa. Astra a coborat la timp din acel tren care mergea intr-o directie gresita, in timp ce Dinamo continua sa mearga pe drum spre nicaieri, fara directie, ci doar cu pretentia aroganta ca vine dintr-un loc maret si ca este de vita nobila.

Dinamo a pierdut la scor si duelul cu CFR, derby-ul echipelor care au invins insolventa, din acelasi motiv: pentru ca unii au continuat bine, iar altii prost. De duelul cu Steaua/FCSB nu mai vorbesc pentru ca Dinamo a luat ultimul titlu in 2007, deci nu are sens. Este oricum o prostie sa compari un club care in ultimii 5 ani a facut 50 de milioane din transferuri cu un club care isi vinde vedetele pe cateva sute de mii.

Dinamo a pierdut in raport cu toata lumea si are acum sansa – ISTORICA – sa isi da seama ca tot ce a facut in ultimul deceniu a fost prost. Colectia conducatorilor de la Dinamo din ultimul deceniu ar fi de comedie daca nu ar fi consecinte atat de triste. Dar Dinamo trebuie in primul rand sa accepte asta. Dinamo sau Negoita, cine o fi cel care detine puterea, pentru ca nu mai poti sa fii sigur cand vezi ca un club e condus ca o fosta fabrica mastodont din comunism dusa special catre faliment ca sa fie vanduta la fier vechi.

Cum am putea sa intelegem ca cineva accepta, dintr-o incapatanare personala, sa piarda in afaceri si in acelasi timp sa accepte ca toata lumea sa faca misto de el? E ceva ce nu se leaga. Inca.

februarie 25, 2018 by
www.sport.ro

Dinamo, business-ul problema al lui Negoita

„E o zi proasta, o luna proasta sau deja un an prost.” Versurile BUG Mafia par scrise pentru Dinamo si prezentul sau. Nici nu mai are sens sa o judeci pe Dinamo dupa un singur meci. Drumul in sine pare gresit.

Steaua, Chiajna, Astra. 3, Doamne si toate 3! In ultima saptamana, Dinamo a reusit sa se incurce in toate tipurile de meci posibile. Derby jucat bine, dar terminat prost – cu Steaua. Infrangere penibila a echipei lui Miriuta in fata fostei modeste echipe a lui Miriuta – Chiajna. Acum a aparut si enigmaticul meci cu Astra. Totul parea ca merge dupa un plan pana cand Moise al Astrei, la fel ca biblicul Moise, a despartit apele in doua, dar a despartit si clasamentul in doua, iar la finalul turului Dinamo a ramas in jumatatea care se bate la retrogradare.

Un an prost, spuneam. Asa se si vede. Revenita in prim-plan cu Rednic dupa insolventa, interzicerea in Europa si alte umilinte, Dinamo a calcat stramb imediat ce Rednic a iesit pe usa. Mai precis pe usa din dos, pentru ca Negoita a dat cu piciorul si la antrenorul, si la jucatorii, si la spiritul acelei echipe, care incepea dupa mai multi ani sa le arate coltii rivalilor de la Steaua.

Dupa Rednic, in doar un an, Dinamo a ajuns sa ruleze 3 antrenori: Andone, Contra si Miriuta. 3 domni si toti 3… Cu exceptia primaverii fantastice a lui Contra, nimeni nu a reusit sa… Pe scurt, nimeni nu a reusit!

Dar nici Negoita nu a reusit sa il multumeasca pe vreunul. Desi startul sau la Dinamo a fost un succes – prin mijloace neclare, numai de el stiute a scos-o pe Dinamo din insolventa – Negoita s-a pierdut pe traseu. Miercuri patronul lui Dinamo s-a trezit vorbind la televizor in timp ce se lauda singur pentru ca le-a platit jucatorilor salariile.

Traduc: patronul unui club de fotbal, considerat om de afaceri de succes, implicat in mai multe domenii, considera eroic faptul ca a respectat niste contracte de munca. Ca a platit salarii poate prea mari unor oameni care probabil nu le meritau nu il contrazic. Dar daca a adus la club si jucatori nepotriviti si conducatori nepotriviti inseamna ca problema e si la el.

Pentru ca, uite, e un an prost, un nou inceput prost sau deja un business prost.

 

N.B. Articol scris pentru www.sport.ro pe 1 octombrie, dupa Dinamo – Astra 1-1.

octombrie 6, 2017 by
www.sport.ro

Nu am chef azi. De fotbal

Față de alte sporturi, în fotbal nu există conceptul de abandon. Nu te poți retrage, nu poți arunca prosopul, nu poți ieși în decor! Când îți merge prost, există o singură continuare: să pierzi. Asta știu toți cei care se apucă de fotbal și îl continuă ca profesioniști. Problema e când ajung profesioniști și cei cu spirit de amatori.

Șumudică a spus după meciul pierdut cu Steaua că nu’l mai interesează campionatul, că îi rămâne doar cupa, iar în campionat nu îi va mai băga pe titularii clasici. Pe față, fără alte ocolișuri. Ce simplu i se pare. Nici o urmă de respect! Pentru meseria lui, pentru competiție, ce să mai vorbim de adversari?! Consecințele sunt grave. Atât de grave încât ar putea afecta numele campioanei. Numele viitoarei campioane!

Omul care a folosit metafora clătitei pentru a spune despre el că este cu două fețe s’a victimizat pentru a nu știu câta oară spunând că despre echipa lui apar în presă mai puține informații decât despre a celor cu suporteri mai mulți, a celor cu tradiție mai mare în fotbalul din România.

El, Șumudică! Chiar omul care spune că nu’l mai interesează campionatul, adică fotbalul. Despre Pierre de Coubertin, de exemplu, se vorbește de peste o sută de ani, dar Șumudică trebuie să înțeleagă că e vorba de omul care a născut expresia „Ai câștigat? Continuă! Ai pierdut? Continuă!” N’ar strica să înțeleagă și sensul acestei vorbe.

Le’ar prinde bine și celor care speră într’o competiție curată, care se murdărește și se falsifică dacă Astra doar se plimbă pe teren. Dacă el crede cu adevărat că fotbalul mincinos pe care îl face Astra în ultima vreme îl va ajuta să câștige Cupa României, se înșeală. Dar mutarea atenției către cupă, e doar un pretext. Există unii care fac drumul invers.

La capătul celălalt de țară, în Timișoara, acel oraș despre care localnicii spun cu atâta superioritate că este mai aproape de Viena decât de București, Adrian Neaga spune că tocmai Cupa României o încurcă pe echipa lui. Declarația a fost făcută la sediul Federație, la câteva minute după tragerea la sorți a semifinalelor, acolo unde se află deja echipa lui!

Managerul Timișoarei, Neaga, doar continuă teza pe care antrenorul Ionuț Popa o repetă de multă vreme că nici lui nu’i pasă de Cupa României și că nu se va prezenta la finala Cupei Ligii. E vorba despre oameni pentru care „respect” e doar un cuvânt afișat pe un steag al FIFA, fără să fie încărcat de vreun sens.

La Timișoara fețele sunt chiar mai multe decât la însuși Șumudică. La fel ca echipa nenorocită de italianul Zambon, cea adusă de Doboș de la marginea Bucureștiului și cea upgradată după toate trendurile de Iancu, și actuala echipă venită la Timișoara de la Recaș a fost orbită de un ideal sfânt: palmaresul și identitatea legendarei Poli Timișoara. Clubul din trecut, cu care se asocia tradiția, acel element atât de puțin respectat de epigoni ca Șumudică, Popa Neaga și alții care neagă fotbalul.

Dar actuala Timișoara și Șumudică n’ar mișca un deget pentru trofee, deci pentru palmares. Astra, cât a ajuns ea de mare și de campioană, dar și Timișoara, așezată geografic pe locurile unde s’a născut fotbalul din România, s’au plâns de nenumărate ori că spectatorii nu vin la meciurile lor. Însă ce oferă ele la schimb e lipsa de chef. Lipsa plăcerii de a juca fotbal. Și totuși îi cheamă pe alții să îi vadă. De fapt, să cotizeze, să plătească pentru starea de sictir pe care ele o prezintă.

Stați liniștiți! Nu e o problemă că nu vreți să mai jucați, problema e că v’ați apucat de un lucru fără să stiți ce înseamnă. Că nu faceți diferența între a juca fotbal și a bate mingea.

aprilie 11, 2017 by
www.sport.ro

Atârnătorul

Și din cauza LUI Astra nu a câștigat cu Genk. Ce caută omul ăsta în fotbal? Chiar numele ocupației lui sugerează că’i degeaba. Adițional. Adică suplimentar. De umplutură. Atunci când un singur nepriceput nu’i destul. Atârnătorul îi spunem noi. Nu aduce nimic în fotbal. Însă îl parazitează. Adițional: un vinovat tradițional.

Astra n’a primit penalty când un jucător al belgienilor s’a prăbușit peste Budescu. În raza scurtă de acțiune a trei oameni: arbitrul, tușierul și inutilul adițional. Teorema celor trei perpendiculare aplicată pe niște arbitri paraleli cu fotbalul. Șumudică spune că arbitrul a recunoscut la pauză că a greșit. A greșit când? Când s’a apucat de fotbal? Când nu s’a apucat? Când n’a dat penalty? Și cum și’a dat seama?? Sunt curios dacă a trecut în raport că a greșit. Mint! Nu sunt curios. Sunt furios.

Arbitri norvegieni, ce să zic… Ne’am obișnuit într’un fel ciudat să credem că hoția sau amatorismul – prostia, cum vreți – să fie judecate după gradul de democrație sau de geografie. Aiurea! Cei șase băieți din Norvegia nu se deosebesc prea mult de golanii care au arbitrat cu japcă în amicalele de iarna asta. În stațiunile din țările calde la all-inclusive cu penalty-uri la ofertă.

Nesimțirea arbitrilor norvegieni o poate costa pe Astra calificarea, iar pe întreaga României un loc în Champions League. Echipa care termină pe 2 peste doi ani are dreptul să sară la gâtul acestui arbitru. Cum nu se știe cine va fi acea echipă poate să sară toată lumea. Dacă Astra ratează calificarea pierdem o echipă. E trist, dar banii ăia chiar pot face diferența între a supraviețui și a dispărea ca echipă.

Așa, nici nu mai poți să te bucuri cum trebuie după golul minunat al lui Budescu. După picătura japoneză a lui Takayuki care a făcut totuși ca Astra să nu piardă meciul. Îți vine să’l repezești pe Budescu pentru că s’a mișcat obositor de lent și n’a ajuns la mingea lui Ioniță. Îți vine să’l cerți pe Teixeira că nimerește poarta când vrea, numai acum nu i’a ieșit – la ocazia din repriza a doua.

Dar îți vine și să te întrebi. Când vreodată ai felicitat un arbitru adițional pentru ceva? De câte ori?

februarie 17, 2017 by
SPORT

Luați la unșpe metri

În ritmul ăsta, fotbalul nu va mai semăna deloc cu cel pe care l`am învățat în copilărie. Jocul nostru aduce de multe ori cu o cursă epuizantă în care și unii dintre supraviețuitori trebuie totuși să moară. Pentru a doua oară în mai puțin de două luni, Steaua a trebuit să se recunoască învinsă în fața Astrei char la exercițiul care i`a adus cea mai mare performanță din istorie: loviturile de la 11 metri.

apara_lung

Nemuritorul refren „apără Duckadam!” i`a adus Stelei în ultimii ani calificări minunate în Europa, unde steliștii au trecut de Ajax sau Grasshopper. Culmea, pe plan intern, apar alții mai buni. Chiajna – pe atunci a lui Niță – acum două sezoane și Astra în finala din mai au oprit`o pe Steaua din drumul către două Cupe ale României. Reghecampf obișnuia să spună că înfrângerile după penalty-uri nu sunt chiar înfrângeri. Dar consecințele sunt aceleași, așa că dacă nu găsești soluții pentru a combate asta, undeva tot greșești.

La primul campionat mondial, fotbalul se juca cu 5 atacanți. Numărul acestora a scăzut constant: 4, 3, 2, 1 și a cam ajuns la zero. E o evoluție – sau involuție – cerută de legile de piață ale fotbalului. La mondialul din Brazilia, 4 echipe au părăsit competiția după loviturile de departajare, două – Costa Rica și Olanda – după ce chiar ele se calificaseră anterior în același mod.

Încercând să compare semifinalele, Van Gaal declara zilele astea că e mai bine să pierzi cu 7-1 decât să fii eliminat la penalty-uri. Scolari l`ar contrazice în două secunde, dar Van Gaal are și el dreptatea lui. Să câștigi la penalty-uri e deja altă meserie. Chiar el și`a dat seama de asta atunci când l`a schimbat pe Cillessen cu Krul. La Steaua – Astra, Niță a privit neputincios de pe banca de rezerve cum Arlauskis n`a fost pe nicio minge din cele 5 șuturi ale astralilor. Poate că asta e noua provocare a fotbalului modern.

Aici se potrivesc și vorbele patronului Astrei, Ioan Niculae, fericit după încă un trofeu câștigat în fața Stelei: e o istorie care se scrie în prezent. O istorie care însă nu le place deloc celor de la Steaua.

 

 

 

 

Sursa foto: Gazeta Sporturilor

iulie 12, 2014 by