La 90 de minute de primul sau titlu ca antrenor, Hagi a castigat deja primul premiu: cel de popularitate. Nu ma refer la parerea generala, Hagi insusi a observat o oarecare reticenta fata de echipa sa. Eu ma refer la simpatia suspecta pe care a obtinut-o Hagi printre cei care sunt teoreric adversarii sai.
Nu s-a mai pomenit in istoria masurata a datului cu parerea ca sefii, antrenorii si jucatorii atator echipe sa rosteasca acelasi discurs: ne-ar placea ca Viitorul sa iasa campioana, ar merita Hagi.
Cum partea cu meritatul e greu sa o contorizezi, te poti intreba de ce atator participanti la o competitie le place sa castige cineva anume.
Sau poti sa observi atitudinea unor echipe. CSU Craiova e cel mai socant caz. Refuzul de a pune in teren cea mai buna echipa cu Viitorul dezafiliaza aceasta echipa de la liga celor care respecta fotbalul. In intreaga istorie de 4 ani a clubului nou inventat la Craiova, nu cred sa se fi pomenit ceva asemanator. Situatia de acum contrasteaza puternic cu nebunia frumoasa a adevaratei Universitatea Craiova, cea care in 1998 a jucat fotbal de dragul fotbalului, dar si pentru onoare in acea dubla legendara campionat-cupa cu Rapid. Oltenii au riscat – si au pierdut – calificarea in Europa decat sa simuleze fotbalul. Universitatea Craiova a jucat cu cea mai buna echipa sambata in campionat si la fel in finala Cupei Romaniei pentru a demonstra de ce a primit superba titulatura „Campioana Unei Mari Iubiri”.
Acum noua Craiova, echipa care a reusit sa readuca mii de olteni la stadion, le arata prin fapte ca nu i-a chemat pentru fotbal, ci pentru politica, parca neputandu-se dezlipi de felul nefericit in care s-a nascut.
Justificarea oltenilor – odihna jucatorilor importanti pentru un meci de peste 10 zile cu Voluntari – e o bataie de joc. Aceasta motivatie am mai auzit-o la Astra, echipa care n-a reusit sa ii puna probleme in acest play-off… cui oare? Se repeta obsesiv: Viitorul.
De-a lungul istoriei, au fost fel si fel de campioane si in Romania, dar si prin alte tari, asa ca o victorie finala a Viitorului nu ar aduce vreo revolutie. Dar nici spectatori mai multi in fotbal. Cei carora le place teatrul vor ramane la teatru. Cei cu filmele – la filme. Si tot asa.
Va fi insa tot mai clar ce fel de oameni si ce fel de caractere plutesc prin fotbalul de acum. Dincolo de caractere si dincoace de legi, Federatia si Liga pot reactiona asupra incorectitudinii pe care o face Craiova. Exista legi care incadreaza clar non-combatul si exista si oameni care sa judece. Oare si dorinta pentru un fotbal cinstit?
Poate ca nu. Asa cum nu corectitudinea i-a indarjit in lupta pentru desfiintarea Universitatii Craiova pe Sandu si Dragomir. Si n-ar fi exclus ca cei doi sa nu aiba o vara prea fierbinte. Pentru ca aliantele pentru interesele de moment se topesc cand dispar si interesele comune. Iar cel care este „lucrat” se schimba prin rotatie.