Eșecul lui Guardiola din Champions League – un nou eșec – ne permite să vorbim despre el și altfel. Mai întâi încet, în șoaptă, ca în biserică, nu cumva să te audă cineva. Dar îți poți permite să întrebi, chiar cu riscul de a fi excomunicat din religia fotbal, un lucru nevinovat și simplu: cât de mare e, de fapt, Guardiola? Tronc! După ce ai terminat de pus întrebarea, într-o liniște mormântală, odată cu ultimul viraj din aer al unei muște care se forțează să nu mai scoată niciun zgomot, toate privirile se vor întoarce spre tine. Întrebarea ta este aproape automat considerată ofensă la Guardiola și instantaneu ți se răspunde cu o întrebare: „Ce ai, mă, cu Guardiola?”
Dar în lumile încă libere poți insista cu o întrebare: cât de mare e Guardiola? Cel mai potrivit răspuns este copilărescul „Atât de mare!” însoțit de gestul care sugerează o dimensiune. Guardiola e mare, foarte mare, dar nu poate fi măsurat nici cu centimetrul, nici cu rezultatele..
Guardiola poate fi măsurat cu termometrul. E fierbinte! Arde. Arde el și arde în jurul lui. Trăiește intens, creează, e mereu în căutări. Guardiola e omul care își inventează o echipă după schema Guardiola, foarte mulți o admiră, însă doar el o poate aplica. Păstrează o mână de jucători, pe restul îi transformă după filosofii suprarealiste și ca să își încheie opera își mai aduce exact jucătorii pe placul lui. Pe bani mulți.
