Browsing Tag

CM 2014

SPORT

Louis Întâiul

Încrezător, arogant, dominant, cinstit, muncitor, inovativ! Așa s`a autodescris Van Gaal în urmă cu câțiva ani, când a semnat cu Bayern. Aseară, la meciul cu Costa Rica s`au văzut toate aceste calități. Era 0-0 după mai bine de două ore de joc și Costa Rica cea încăpățânată se menținea la egalitate cu Olanda. Van Gaal era obligat să fie genial. El știa că este. Și a demonstrat`o. O dată în plus.vangaal

O cutumă din fotbal ce îi scuză mereu pe antrenorii echipelor care ratează spune că antrenorul duce echipa până la 16 metri de poartă, de acolo depinde doar de jucători. Van Gaal însă nu căuta scuze. De 3 ori barele și de nenumărate ori portarul costa-rican s`au opus tirurilor dirijate de Sneijder, Robben, Van Persie și restul soldaților portocalii. Meciul ajungea către maximul impus de regulamentele de fotbal atunci când noțiunea de egalitate nu este acceptată. Iar Van Gaal a mutat magistral.

Cum șuturile expediate de jucătorii săi erau blocate la fiecare tentativă, lui Van Gaal i`a intrat în cap ideea penalty`urilor. Știa că se poate ajunge acolo, deși evidența de pe câmpul de luptă o impunea pe Olanda ca învingătoare. Louis cel Mare nu a acceptat însă niciun rol al hazardului. Și`a păstrat o schimbare pentru portar și a sperat că toți ceilalți jucători vor rezista fizic până când arbitrul va opri meciul.

Momentul în care Van Gaal a trimis pe teren portarul de rezervă a fost decisiv grație mai multor atuuri. Acum, că era mai bun, că nu era, Krul a fost desemnat demiurgic superior. Nu doar portarului titular, ci și tuturor jucătorilor costa-ricani. În plus, Krul însuși a înțeles că e momentul în care trebuie să intre în istorie, la fel ca în vremurile în care regii se considerau trimiși ai zeilor.

N`a fost doar strategie, Krul știe și meserie. S`a dus pe fiecare șut al costa-ricanilor, i`a șicanat permanent, ba chiar – cireașa de pe tortură –  s`a și apropiat viclean de Ruiz înainte de execuție, l`a îmbrățișat inspirat parcă de sărutul lui Iuda și, în final, executată a fost Costa Rica.

De specialiștii lui Van Gaal la penalty`uri nici nu mai amintesc. Van Persie, Sneijder, Robben, Kuyt (nici n`a mai fost nevoie de Huntelaar) par fabricați pentru asta. Van Gaal are meritul că a reușit să îi țină calmi și că le`a oferit toată încrederea de care era nevoie pentru ca Olanda să aștepte cu aer de superioritate în semifinale Argentina lui Messi.

SPORT

Tir cu mingea

România a câștigat prima medalie de aur la J.O. de la Londra la tir. Ultima participare la tir cu arcul a fost in 2008, la Beijing. Deci exista o șansă de succes și la mondialul de fotbal.

tir

Să urmărim puțin portarii. Neuer a fascinat asistența cu ieșirile sale pe cât de elegante pe atât de utile la meciul cu Algeria, însă cel mai bun de pe teren a fost portarul celalalt, care a apărat aproape tot. De Ochoa suntem deja cuceriți de mult. Nigerianul Eneyama si costa-ricanul Navas au făcut și ei minuni. Dar Tim Howard, eroul americanilor din bătălia cu Portugalia, a dus eficiența portarilor spre cote maxime la meciul cu Belgia. În primele 90 de minute, belgienii au tras pe poarta sa de 20 de ori!

Totuși să fie fie vorba doar despre portari? Atacanții n`au nicio vină când vine vorba despre exasperarea suporterilor? Ba da, au! Și nu e vorba doar de atacanți – puțini la număr într`un meci – ci de toți cei care trag la poartă. Ce au încercat să prezinte Kompany & Company la meciul cu SUA seamănă izbitor de mult cu sportul prezentat la începutul articolului: tirul, fie el cu pușca sau cu arcul.

Spectacolul a avut și un spectator german – Klinsmann – care se bucura la ratările belgienilor, dar care nu înțelegea cum de e posibil. Doar dințosul Ronaldo, nemții Klose și Gerd Muller, legendarul Fontaine și Pele au mai multe goluri decât Klinsmann la mondiale. Selecționerul americanilor se minuna pe margine când vedea cum curg șuturi peste șuturi și ratări peste ratări… Belgienii au desenat frumos pe teren, însă sterilitatea lor nu poate fi explicată doar de faptul că golgheterul din întreg lotul trimis în Brazilia este un fundaș – van Buyten.

Am ajuns la 3 meciuri consecutive încheiate 0-0 la Cupa Mondială. E drept, prelungirile au mai compensat sărăcia în goluri, dar cele 90 de minute inițiale seamănă uneori atât de mult cu un concert în care fotbaliștii cântă play-black că nu reziști fără să te întrebi unde se termină valoarea și unde începe neinspirația. Până la urmă să tot șutezi la poartă fără rost nu e doar inestetic, ci și falimentar.

Corect, poate că ne`au și învățat cu nărav jucătorii prin mulțimea de goluri din grupe. Dar acum cum facem? Ne uităm doar la prelungiri?

 

SPORT

Curajul de a fi fricos

Dacă ar fi antrenor, fostul arbitru-brichetă, Deaconu, ar fi avut succes la acest mondial. Decorat pentru curaj pentru un moment al vieții sale în care a fost guvernat de frică, Deaconu înțelege cel mai bine cum merg lucrurile acum în Brazilia. Mai ales în fazele eliminatorii. Nu e nicio glumă!

Luiz Felipe Scolari ,Neymar

S`au terminat 7 din cele 8 meciuri ale optimilor. 4 dintre ele au ajuns în prelungiri. Au fost rezultate-surpriză de 90 de minute doar ca să nu fie surprize în ceea ce privește calificarea. Brazilia, Germania și Argentina le`au eliminat pe mai modestele Chile, Algeria și Elveția pentru că le`au respectat. Chiar prea mult. Și nu a fost vorba doar despre respect, ci și de frică.

Avertizate de rezultatele din grupe, când Spania, Italia, Anglia sau Portugalia au fost eliminate prematur, marile forțe ajunse în optimi au intrat pe teren cu umilință, însa au preferat o umilință de doua ore uneia de 4 ani. În meciuri jucate pe puncte, brazilienii, nemții și argentinienii ar fi îndrăznit cu siguranță mai mult, dar au respectat o axiomă crudă: la mondiale se moare o singură dată. Iar ei au preferat să trăiască cât mai mult. Marea performeră a grupelor, Costa Rica, a stat și ea cuminte în optimi cu Grecia și cumințenia a fost rasplatită.

Cu siguranță antrenorii marilor favorite ajunse între timp acasă își mușcă buzele și își șoptesc în barbă că știau ei cum să se descurce în fazele eliminatorii. Problema lor e că asta e o chestiune care îi privește exclusiv pe antrenorii activ, nu și pe cei retrogradați ca spectatori.

SPORT

Proști, dar mulți

Platini folosește uneori UEFA ca pe jucăria lui. Poate că lui îi iese joaca, dar de multe ori se observă flagrant și bătaia de joc.

De ce îi trebuia un campionat european cu 24 de echipe? Tocmai acum când națiunile europene sunt ținute la respect pe plan mondial? Chinul europenilor la CM nu e a început astăzi. Acum 4 ani, în Africa de Sud s`a înregistrat minimul istoric în ceea ce privește parcursul echipelor naționale: doar 6 au ajuns în optimi și doar 3 până în sferturi. Faptul că finala a fost Spania – Olanda a salvat impresia generală.

Acum în optimi au ajuns tot doar 6, iar după prima jumătate a desfășurării lor, doar Olanda s`a calificat în sferturi. E drept, Germania, Franța și Belgia arată favorite, dar de ce poți să mai fii sigur la acest mondial, unde Costa Rica nu bate doar pe cine nu vrea, iar Chile și Mexic se iau la trântă cu toată lumea?

Siguri putem fi pe ceea ce e stabilit deja: peste doi ani, la aceeași oră, 24 de echipe vor fi în Franța natală a lui Platini, acolo unde hotelurile, restaurantele si magazinele vor fi bucuroase de oaspeții veniți să cheltuiască banii care vor mai fi disponibili într`o lume greu de anticipat economic încă de pe acum.

Cât despre echipe – vor fi slabe, dar multe!

SPORT

Vai de Capello lui!

Îmbrăcat într`un fel care amintea de un clovn la meciul cu Algeria, Capello a jucat rolul de mare păcălici al acestui mondial. Cel mai bine plătit antrenor de la acest campionat parcă și`a pierdut mințile la finalul meciului după care Rusia a plecat umilită acasă. Deși nu a câștigat niciun meci în grupa belgerienilor, n`a știut nici să atace și nici să se apere, Capello a dat dovadă de lașitate extremă când a căutat vina la arbitri.

Fost mare antrenor al anilor `90-2000, Capello e definiția eșecului de ani buni, dar continuă să păcălească lumea. Și`a bătut joc de naționala Angliei cu care a promis că va câștiga titlul mondial ca să fie și el înnobilat Sir – la fel ca legendarii Ferguson sau Alf Ramsey – dar n`a reușit nici să treacă de optimi în 2010. Acum, cu un joc depășit, s`a făcut de râs și la naționala Rusiei, unde spera să stea pe bani mulți încă 4 ani, până când Rusia va organiza Cupa Mondială. Rămâne de văzut cât îl mai suportă rușii…

Capello și`a negociat un salariu de peste 8 milioane de euro pe an, dar nu e singurul experiment pe bani mulți și ratat de la acest mondial. Pe locurile 2 și 3 in clasamentul salariilor erau Hodgson și Prandelli, dar, chiar și așa, Anglia și Italia au fost morții din Grupa Morții. 3 italieni au fost în top 10 al celor mai bine plătiți antrenori – Prandelli si Zaccheroni au avut demnitate și au plătit deja cu postul.

Și pentru că nu întotdeauna scump înseamnă și bun, remarcăm exemplul antrenorului cu cel mai mic salariu. Selecționerul Mexicului muncește pe 160.000 de euro anual, dar a terminat neînvins într`o grupă cu Brazilia, Croația și Camerun, iar povestea sa merge mai departe.