Aproape totul pare negru dupa infrangerea din Muntenegru. Nu-mi place sa o numesc tragedie, macar din respect pentru cei care au murit acum 4 ani. Aceea a fost nenorocire in Muntenegru. Dar mi-e ciuda de nu stiu ce e cu mine dupa meciul pierdut de nationala. Mi-e ciuda de mor cand Romania rateaza un mondial.
Meciul de aseara e doar o concluzie. Parca totul merge prost. De fapt, chiar merge prost! Nici Daum, nici jucatorii nu meritau calificarea. Treaba e ca antrenorul pleaca, jucatorii sunt deja cu gandul la echipele lor de club. Rana le va ramane suporterilor. Ei raman doar cu suferinta dupa ratarea calificarii. De aceea mai au voie si sa tipe, sa planga sau sa-l certe pe Maxim. Pentru ca ei la vara trebuie sa-si aleaga cu cine tin: Brazilia, Argentina, Spania, Italia…
Preferabil ar fi ca Maxim sa se abtina de la iesiri cum a avut vineri cu Armenia. Stiu ca e greu, sunt nervi… Dar imi vine in minte gestul numarului 10 de la Muntenegru. Jovetic era sa rupa emblema de pe tricoul nationalei, cu atat de multa pasiune o strangea si le-o arata suporterilor dupa gol. Jovetic are 7 goluri in grupa pentru mondiale. Si asta e greu. Romania toata are 8.
Romania nu mai stie sa atace. Fortati sa joace la distrugere in ultimii ani, romanii s-au dezobisnuit sa mai faca si altceva cu mingea. Andone a parut certat cu mingea in ultimele doua meciuri, cu Armenia si cu Muntenegru. Sunt cu totii crispati, inhibati, speriati, resemnati. Oamenii de la care asteptam finetea – Chipciu, Stanciu sau Maxim – au uitat cum e sa driblezi, cum e sa dai o pasa desteapta. Dar nu e singura explicatie. Nu am vazut la jucatori nici dorinta de victorie. Foamea de succes. Placerea de a fi invingator. I-am vazut ametiti, urmarind absent traficul de mingi de pe teren.
Ii iert cand nu pot, cand nu stiu, dar nu ii iert cand nu vor. Avem o generatie de jucatori, care in majoritate clacheaza din prima cand se transfera in Europa. Nici nu-i greu de inteles. Ce am vazut aseara noi, vad si toti antrenorii de acolo. Acum intelegi si expresia aceea tocita cu „si-au dorit mai mult victoria”. Iti dai seama cum e cand nu isi doresc.
Da, a fost penalty la Chipciu. Dar ce garantie mai ai la penalty cu echipa asta? Am ratat si in tur cu Muntenegru, am ratat si vineri cu Armenia, in acea victorie chinuita care a prelungit agonia. Nu si mandatul lui Daum. E clar ca va pleca. Prezenta lui nu mai foloseste nimanui. Lui personal ii face rau. La fel si federatiei, de care depinde plecarea. Ratarea calificarii inseamna ca FRF nu ii va prelungi contractul. E de bun simt sa se inteleaga pentru o despartire chiar acum. Asa ne-am intelege mai bine doliul fotbalistic.
Calificarea la primul european din istorie, cel din ’84, a inceput cu Lucescu interimar preluand o nationala care a compromis tot pentru mondialul din 1982. Federatia trebuie sa accepte un plan pe termen lung, dar cu obligatii si pe termen scurt. Trebuie sa aduca un strateg. Graba nu e, sa fim seriosi! Primele meciuri oficiale vor fi abia dupa mondialul din vara viitoare. Asta inseamna aproape un an. Chiar nu mai e nimic de pierdut. Romania a pierdut deja tot.