Browsing Tag

Constantin Budescu

www.sport.ro

Microfonul se îmbibă de talent

Steaua – Craiova nu a fost doar un derby pentru titlu, ci si un derby intre antrenori si jucatorii din propria echipa. Teoretic, cei mai buni jucatori ai celor doua echipe, practic doi fotbalisti constanti precum fluxul si refluxul, Budescu si Baluta, s-au trezit vorbind – sarind cu gura de fapt – catre antrenorii lor.

Fara sa-i dea fotbalul afara din casa in acest an, Budescu si Baluta, s-au minunat ca au jucat prea putin si s-au strambat in fata lui Dica si Mangia. Culmea, cei doi antrenori chiar de asta nu s-au bazat pe Budescu si Baluta, pentru ca fotbalistii in cauza joaca prea putin. Prea putin fotbal. Calitativ, nu cantitativ, cum judeca Budescu si Baluta.

Budescu isi incepe discursul lipsit de respect spunand ca el nu s-a simtit respectat de „ei”. Nu il numeste nici pe Dica, nici pe Becali, nici antrenorii, nici conducerea, ci un misterios „ei” de parca o invazie a extraterestrilor a decis.

Budescu „s-a simtit folosit” de Steaua. Vai, ce pacat pentru el, care credea ca FCSB se cheama FCSuntBudescu. Dincolo, Baluta s-a plictisit pe bancuta, dar nu si-a pus problema cat s-a plictisit Mangia sa astepte un gol de la el.

Dar si daca ar fi avut dreptate si s-ar fi simtit nedreptatiti, Budescu si Baluta erau ultimii oameni care sa se lege de tactica antrenorului, ei fiind prin excelenta fotbalisti care fac diferenta prin talent, nu printr-o disciplina de armata. Dar asa e cand confunzi mingea cu microfonul si microfonul se imbiba de talent.

 

aprilie 10, 2018 by
www.sport.ro

Baietii lui pierde-iarna

Stelistilor li s-a urat cu binele. Asta e concluzia daca privesti ce se intampla de o luna incoace. Erau pe val cu victorii pe linie si calificare rapida in grupa de Europa League, o recuperare fantastica si primul loc in campionat. Bonus – o armata de oameni la nationala. Scuze echipei armatei daca asocierea de cuvinte deranjeaza!

Steaua lui Becali si-a luat nasul pe sus dupa seria formidabila din toamna. Budescu a jucat mai mult la nunti, Dica a pierdut autoritatea in fata jucatorilor, iar echipa – meciurile. Becali insusi e usor dezorientat. Ba l-a certat pe Dica dupa infrangerea de la Iasi, ba l-a alintat acum dupa cea de la Giurgiu. Culmea e ca infrangerea prin care Steaua pierde cei mai multi bani a fost cea de la Plzen, trecuta prea usor cu vederea si acceptata prea usor. Inclusiv inainte de meci, echipa s-a dus la Praga ca la un meci amical cu o echipa modesta de provincie.

Steaua a alergat dupa doi iepuri si a cazut victima proverbului: i-a ratat pe amandoi. Risca sa piarda locul 1 in Europa, iar jucatorii odihniti la Plzen n-au aratat mai fotbalisti nici in cele doua meciuri de campionat, cu Iasi si Astra. Sacrificiul a fost inutil, iar Steaua pierde de fapt mai mult decat niste meciuri. Steaua poate pierde tot.

Steaua pierde ritm. Jucatorii nu mai stiu care cand joaca. Care meci mai e important si care nu, desi chiar au fost importante toate. Steaua pierde incredere. De la echipa neinvinsa doua luni, care defila in toate competitiile, Steaua e acum derutata de orice adversar. Orice faza pare simpla, dar orice meci e greu. Si se termina rau. In consecinta, Steaua n-a dat niciun gol in ultimele 3 meciuri.

Steaua pierde ordinea interna si buna dispozitie care domnea si aducea succesele. Budescu vorbeste non-stop de experimentele nefericite, teoretic ale lui Dica, practic de fata cu toata lumea bate saua sa priceapa antrenorul ca lui ceva nu ii convine. Si fiind unul din liderii echipei, Budescu nu vorbeste doar pentru el. Dar fentele lui Budescu l-au enervat si pe Becali, intr-un moment in care celalalt rasfatat al echipei, Alibec, nu mai joaca nimic. Patronul isi critica vedetele in momentul in care echipa nu are niciun salvator, gongul nu suna si criza se poate adanci.

Intamplator sau nu, e si perioada aceea a anului in care Stelei ii merge prost. Steaua nu a mai avut 3 infrangeri la rand de anul trecut, la inceput de decembrie, cand cu Reghecampf pe banca a pierdut intr-o saptamana tot: calificarea in Europa League, dupa infrangerea cu Villarreal, Cupa Romaniei, dupa eliminarea rusinoasa cu Mioveniul, iar in campionat a fost o infrangere cu Astra, pe atunci a lui Budescu, Teixeira si Morais. Alibec era la Astra, dar semnase deja cu Steaua si Sumudica l-a sarit din schema pentru acel meci.

Daca Steaua traieste iarna cartitei, s-ar putea ca toate mofturile de acum, de la prea mult bine, sa coste prea scump, iar titlul poate trece repede, ca CFR-ul prin gara. Si tare cred ca CFR sau Craiova nu isi vor mai vinde vedetele la Steaua, asa cum au facut ultimele doua campioane.

 

 

noiembrie 27, 2017 by
www.sport.ro

De ce a răgușit Guriță?

S-a dovedit! Vocea ragusita a lui Gurita arata cat de mult conteaza in filosofia lui comunicarea cu jucatorii. O comunicare care, sa fim sinceri, tinde spre monolog, dar nici asta nu e rau. Vocea ragusita a lui Contra o intalnesti de regula la un antrenor debutant, dar el nu e un incepator decat ca selectioner. Bun. Ce a castigat Romania cu el?

Pe rand! Meciul. Romania a castigat un meci oficial, desi nu prea mai stia sa faca asta. Cum adica nu conteaza 3-1 cu Kazahstan? Cand  o tot dai din egal in infrangere nici nu mai stii cum se castiga. Uitati-va la fetele jucatorilor dupa meci oarecare fara sa stiti rezultatul. Citesti pe fata lor. Asta face diferenta dintre invingatori si loseri.

Romania l-a castigat si pe Budescu. L-a mai castigat ea si la finalul campaniei trecute, dar Iordanescu n-a stiut ce sa faca cu el la Euro, la fel cum n-a inteles nici utilitatea unui magician ca Sanmartean in turneul rusinos in care Romania a pierdut toate meciurile.

Romania l-a dat chiar disparut pe Budescu in mandatul lui Daum, dar cu totii ne-am bucurat sa vedem ca el traieste si ca, la randul lui, da viata unei echipe. Asa cum am vazut ca stie sa faca la Astra si, mai nou, la Steaua. Prin exemplul lui Budescu, Romania a vazut cum unele meciuri pot fi castigate si cand nu iti merge nimic. Samanta de geniu rodeste la un moment dat. Si rodeste victorii.

Contra a reusit sa castige si suporterii. A intors echipa ca la Ploiesti si pe langa Budescu, le-a gasit loc lui Grozav si lui Hoban si, prin ricoseu, a reusit sa le induca jucatorilor o stare de meci mare. Pun pariu ca nu ar fi fost la fel intr-un Bucuresti pretentios si enervant de plictisit la un meci fara o miza reala.

Romania castiga in acest moment si un antrenor. Daca n-o fi el chiar asa bun, Contra devine. Numirea lui Burleanu difera de majoritatea alegerilor din ultimul sfert de secol, cand Federatia obisnuia sa aduca pe banca nationalei antrenori care aratau ce stiu, insa nu aratau ca sunt la curent cu timpul, iar evolutia trecea pe langa ei si pe langa noi. Mai avem nevoie si de oameni care invata.

Inca una: daca nu e chiar atat de bun, Contra o fi poate norocos. Stie sa graviteze in zonele importante si speculeaza toate sansele ce i se ofera. Sunt multe exemple de romani care au jucat bine pe afara, dar putini au inteles ce inseamna sa iei de jos o echipa de acolo. Putini au reusit sa fie acceptati intr-o lume buna, o lume care te cunoaste, o lume care, daca esti bun, te si promoveaza. Nu intamplator, Contra e primul roman care a antrenat in prima liga din Spania. El, Contra, cel dat afara de Iancu de la Timisoara, desi era neinvins. Doar pentru ca nu avea scoala de antrenori. Ce bine e sa mai iesi si afara…

octombrie 6, 2017 by
www.sport.ro

Amintiri din Epoca de Toamna

Pe vremuri stiai ca vine toamna cand incepea scoala. Acum toamna mai vine doar daca joci in grupe in Europa. Ceea ce se intampla aproape an de an cu Steaua. Acum se anunta o toamna exact pe placul elevilor. Intre timp, profesorii de fotbal Budescu si Alibec au trecut de la Astra la Steaua.

Ca tot se vorbea de manuale pentru sport, Budescu si Alibec chiar ar trebui sa scrie unul. E nevoie si de manuale de desen? Chemati-i pe ei sa picteze. Daca matematicienii isi calca pe mandrie, pot fi invitati tot Budescu si Alibec sa dea lectii despre traiectorii.

Budescu e unul din autorii „grei”, ca sa ramanem in termeni de scoala. Budescu nu e usor de inteles si s-au lovit de asta ultimii doi selectioneri ai Romaniei. Primul care a picat examenul: Iordanescu, cel care l-a exclus din lotul pentru Euro, desi chiar Budescu a trasat ultima linie a calificarii. A fost ignorat si de Daum, care s-a declarat depasit si de fenomenul Alibec. Pana aici! Budescu si Alibec s-au unit si au reusit aseara la cateva ore dupa demiterea lui Daum, sa-l mai dea afara o data! Nu cum au facut Hagi si Popescu atunci cand au scapat de Piturca. L-au umilit pe Daum prin fotbal.

Rasfatatii Romaniei moderne, Budescu si Alibec, au desfiintat cu Viktoria Plzen orice inseamna reguli. Asta pentru ca lor nu li se aplica. Ei simt fotbalul. Nu il invata, il inventeaza. Cum poate fi explicat lobul lui Budescu? Ucenicul vrajitor al Stelei s-a luat la intrecere cu Newton. A proiectat pe teren ceea ce marilor fizicieni ai lumii le-a luat ani de zile sa inteleaga.

Culmea, cand realizezi cat de geniali sunt Budescu si Alibec, parca incepi sa ii intelegi pe Iordanescu si pe Daum. Ei pur si simplu nu il „vad” pe Budescu. Mintea lor refuza sa priceapa ceea ce poate oferi Budescu. Fotbalul lui e diferit. La fel e si cu Alibec. Asa ca raman doua variante. Ori iti construiesti nationala cu ei la baza, ori esti antrenor smecher, ii lasi pe langa, dar faci rezultate. Ceea ce nu a fost cazul in epoca Budescu-Alibec nici cu Iordanescu, nici cu Daum.

Iordanescu a disparut dupa Euro asa cum a disparut. Ieri, in ziua demiterii, Daum a pierdut de doua ori. Victoria, 3-0 a Stelei cu Plzen, e si un scor de neprezentare pentru Daum. Pentru ca a ignorat scopul pentru care a fost angajat – victoriile – si a preferat o disciplina rigida a jucatorilor. Si pentru ca a fost prea mandru sa accepte ca Budescu si Alibec nu erau atenti la ore, nu din rea-vointa, ci pentru ca ceea ce se preda stiau si ei sa rezolve. Prin metode mai simple.

septembrie 15, 2017 by
www.sport.ro

Cu Dumnezeu în apărare

„Doamne, apără și ne păzește!” rămâne singura strategie de apărare a Stelei în încercarea disperată de a reveni în Champions League. Tragerea la sorți de vis venită de la Doamne-Doamne a fost anulată de o strategie catastrofală de transferuri făcută de oameni.

Ratarea victoriei cu Plzen este pentru steliști retrăirea unui coșmar fără sfârșit care în ultimii ani a avut arome amare de Ludogoreț, de Partizan sau, dacă vreți ceva mai tare, de Manchester City.

E inimaginabil cum oamenii responsabili cu crearea unei echipe, Meme Stoica și Dică, nu au reușit să aibă un punct de vedere ca să aducă 1-2 fundași competenți. Să trecem peste transferurile lui Budescu și Teixeira! Ei sunt oamenii aduși de Becali, fără să se consulte cu nimeni.

Oricât de simpatic ar fi Dică – mai nou, Nic – să nu aduci nimic în apărarea suferindă an de an e sabotaj împotriva clubului. Dacă ar proceda la fel la o instituție de stat, ar risca să se trezească cu DNA-ul pe cap. E și o tactică șmecherească asta prin care tu accepți acest joc la noroc că poate-poate ajungi în grupe. Evident, dacă Stelei îi reușește, Dică ar ieși triumfător, dar dacă ar apărea un nou eșec, explicația va veni la pachet, prea târziu și inutil: „Nu aveam cu cine”.

Păi trebuia să ai cu cine! Un manager ca să fie cu adevărat manager trebuie să știe să îi spună patronului său și care e cel mai slab punct al echipei sale. Poate că patronului îi scapă ceva. Trebuie să îi spună când exista ceva fără de care chiar nu se poate! Dică și Meme au ratat șansa să profite de cea mai mare deschidere la portofel a lui Becali de după criză. Tot clubul știe că nu sunt fundași, dar nimeni nu aduce!

Nu cred în cuvintele lui Dică de la finalul egalului cu Plzen că „fundașii pe care am vrut noi să îi aducem nu au vrut să vină”. Budescu și Teixeira au semnat cu Steaua după negocieri demne de Fondul Monetar, purtate nu într’o singură vară, ci în mai multe. Dar Steaua merge din vară în vară fără să se întărească în apărare, cu o continuare clasică: toate meciurile importante din Europa au fost pierdute din lipsa unor fundași. Steaua a ajuns într’o situație probabil unică în lume: să aibă mai mulți portari decât fundași centrali.

Dubla cu Plzen nu e ratată. Steaua știe să se califice și după 2-2, dar în play-off tot de problema apărării se va lovi. Pentru că Larie și Bălașa sunt doar niște jucători care pot întări o apărare, dar nu scheletul unei defensive de Champions League. Experimentul Enache ca fundaș dreapta a dat atât de multe rateuri, încât cuvintele nu mai au sens.

Însă cifrele au. În Champions League fiecare minut în aer expirat se transformă în bani. Bani mulți care te ajută să întărești echipa și mai tare, să revii în Champions League și tot așa. Fiecare milion de euro neinvestit într’un fundaș se traduce într’o sumă de 10 ori mai mare – bani pierduți pentru că nu te’ai priceput să ajungi acolo. E greu doar cu Dumnezeu în apărare.

iulie 26, 2017 by