Browsing Tag

CSU Craiova

Parerea mea, www.sport.ro

Bucurați-vă de play-off!

Fotbalul  românesc  nu a murit. Dacă am putut vedea un meci atât de spectaculos aseară pe Arena Națională e clar că nu ne uităm degeaba la Liga I. Hai că vom avea un play-off frumos! E promisiunea făcută de FCSB și de Craiova.

Să nu plângem după fostul sistem al campionatului. Poate vom reveni la el, dar pentru moment nu ni se potrivește. Să nu plângă nici cei din campionat după punctele care dispar prin înjumătățire! Pur și simplu intrăm în altă fază a competiției. Și în Champions League, dacă ne gândim, după grupe doar jumătate din echipele continuă cursa pentru trofeu. Dar e vorba de cea mai bună jumătate.

Continue Reading
www.sport.ro

Prieteni cu campionii

„Prieten cu fotbalistii” stim ce inseamna. Si nu e un jargon placut. Craiova ultimelor doua decenii aduce in dictionare un nou termen. „Prieteni cu campionii” sunt cei care arbitreaza lupta la titlu, dar nu il castiga. Sa nu fie cu suparare pentru olteni, echipe ca Leverkusen sau Villarreal sunt privite la fel in marile campionate. Nu e rau, dar nici prea bine.

Sa pretinzi an de an ca „anul asta trebuie sa vina un trofeu la Craiova”, dar de la promovarea din 2014 sa nu ai nicio victorie cu Steaua e cam rusinos. Doar in ultimul an, Craiova a pierdut 4 meciuri acasa, un cosmar evident, indiferent ca il numesti Steaua sau FCSB. In ultimii ani, candidatele la titlu s-au temut mai mereu de meciurile cu Craiova, dar oltenii nu au profitat deloc si nu au castigat nimic din asta.

Cu un singur punct in play-off in fata celor doua mari puteri, CFR si FCSB, Craiova trebuie sa isi inteleaga conditia. E campioana suporterilor, dar departe de a conta decisiv pe teren. Oltenii au facut figuratie si in fata campioanei de anul trecut, cand Viitorul a castigat in fata unei echipe trimise in teren de Multescu, doar pentru ca Liga a obligat-o pe Craiova sa se prezinte la meci.

Noul episod din seria infrangerilor cu Steaua/FCSB ii duce pe olteni, fara ca ei sa isi dea seama, in declaratiile jenante ale dinamovistilor, care s-au tot pregatit de Champions League, dar nu au jucat niciodata, desi acolo au ajuns rand pe rand, echipe fara aceasta pretentie in epoca de Aur a lui Borcea: CFR, Urziceni sau Otelul.

La fel si Craiova. Asteapta sa ii vina randul, dar campioanele sunt altele. Steaua, Astra, Viitorul sunt campioanele ultimilor ani, iar anul asta posterul este rezervat pentru CFR. Oltenilor le va fi si mai greu la anul pentru ca Steaua isi va pretinde din nou locul. In principiu, Craiova arata mai bine de la an an, joaca mai frumos cu fiecare sezon, dar ca sa fii campion iti trebuie un pedigree pe care oltenii nu l-au descoperit. Dimpotriva, uneori chiar crezi ca l-au acoperit.

www.sport.ro

Microfonul se îmbibă de talent

Steaua – Craiova nu a fost doar un derby pentru titlu, ci si un derby intre antrenori si jucatorii din propria echipa. Teoretic, cei mai buni jucatori ai celor doua echipe, practic doi fotbalisti constanti precum fluxul si refluxul, Budescu si Baluta, s-au trezit vorbind – sarind cu gura de fapt – catre antrenorii lor.

Fara sa-i dea fotbalul afara din casa in acest an, Budescu si Baluta, s-au minunat ca au jucat prea putin si s-au strambat in fata lui Dica si Mangia. Culmea, cei doi antrenori chiar de asta nu s-au bazat pe Budescu si Baluta, pentru ca fotbalistii in cauza joaca prea putin. Prea putin fotbal. Calitativ, nu cantitativ, cum judeca Budescu si Baluta.

Budescu isi incepe discursul lipsit de respect spunand ca el nu s-a simtit respectat de „ei”. Nu il numeste nici pe Dica, nici pe Becali, nici antrenorii, nici conducerea, ci un misterios „ei” de parca o invazie a extraterestrilor a decis.

Budescu „s-a simtit folosit” de Steaua. Vai, ce pacat pentru el, care credea ca FCSB se cheama FCSuntBudescu. Dincolo, Baluta s-a plictisit pe bancuta, dar nu si-a pus problema cat s-a plictisit Mangia sa astepte un gol de la el.

Dar si daca ar fi avut dreptate si s-ar fi simtit nedreptatiti, Budescu si Baluta erau ultimii oameni care sa se lege de tactica antrenorului, ei fiind prin excelenta fotbalisti care fac diferenta prin talent, nu printr-o disciplina de armata. Dar asa e cand confunzi mingea cu microfonul si microfonul se imbiba de talent.

 

www.sport.ro

Titlu a la Cluj

Victoria controversata a CFR-ului cu Craiova a impartit tara in doua. Pe de o parte sunt rivalele CFR-ului la titlu, iar de cealalta parte e CFR si cam atat. Se intampla constant in ultimii ani ca echipa care iese campioana sa aiba parte si de arbitraje favorabile, dar CFR are un stil specific: scandalos si cu toleranta zero fata de adversare.

Subiectul „CFR – campioana fara scrupule” l-am mai atins si a fost evident inca din primele etape. Poate prea evident si prea devreme tinand cont ca miza se dubleaza din momentul in care echipele vor intra in play-off.

Oltenii au dreptul sa fie suparati dupa felul in care au pierdut cu CFR. La 0-0, arbitrul a fluierat impotriva Craiovei un penalty care nu a fost si imediat a dat o eliminare in cel mai jenant mod posibil. Asta e matematica perfecta prin care poti pierde un meci. De la 0-1 si om in minus, e aproape imposibil sa revii. Sigur ca oltenii au avut doua bare, una chiar in minutul 94, dar asta nu-l scuza cu nimic pe Comanescu, cel de care puteai sa zici ca a fost luat din caruta si pus sa conduca un bolid de curse.

Nu cred in vrajeala cu „greseli de ambele parti”. Penalty-ul primit de Craiova, chiar daca e la fel de caraghios, e incomparabil. A venit la 2-0 pentru CFR, cu Craiova in inferioritate si cand mai erau doar 10 minute de joc. Eliminarea lui Dan Petrescu iese din discutie. In primul rand ca Dan Petrescu l-a facut prost in fata pe Comanescu, lucru surprins si de camerele TV. Pe langa ca o merita, Petrescu a fost si sfidator, iar eliminarea lui nu se compara cu cea a unui jucator, mai ales cand lasa o echipa in 10 cu o ora inainte de final. NU! Comanescu nu a gresit echilibrat!

Greseala pleaca in primul rand de la delegare. Derby-ul Romaniei nu a avut parte de un arbitru FIFA, ci de un arbitru-problema care strica meciuri si nu plateste niciodata. Dimpotriva, ii este permis sa distruga fotbalul in continuare. In felul asta el isi bate joc de antrenori, jucatori, sponsori, suporteri.

Nu doar cei defavorizati ies prost, ci si invingatorii. Deac a reusit sa se faca de ras cand incerca sa il justifice pe arbitrul care a dat penalty la caderea lui. O cadere banala venita dupa un duel intre doi jucatori si nimic mai mult. Deac insusi a marturisit ca a fost tinere reciproca, dar a devenit ridicol cand a spus ca „daca nu era faultat, scapa singur spre poarta”. Si? Ei, si, maestre Ciprian Deac, daca scapai spre poarta ce? Dadeai gol? Te rog, nu te jura, ca nu mai credem in sinceritatea ta. Cuvantul tau nu mai e chiar atat de valoros!

E adevarat ca Deac isi apara interesul propriu si al echipei, dar cu ce pret! Si Dan Petrescu a simtit nevoia sa ia partea arbitrajului mizerabil spunand nici mai mult, nici mai putin ca cine nu gandeste ca arbitrul Comanescu nu se pricepe la fotbal. A incercat sa ne convinga ca oameni ca Porumboiu si Craciunescu au gresit cand au tradus greselile lui Comanescu. In paralel, la o alta televiziune, Cristi Balaj sustinea exact opusul. Asta ne-a amintit ca in trecut, pe cand arbitra, Balaj mai si gresea – cu precadere in favoarea CFR-ului. Semn ca la nevoie, poti gasi si avocati care sa te convinga ca uneori regulamentar e sa treci pe rosu, nu pe verde!

 

 

www.sport.ro

Untold Football. Seara în care fotbalul românesc a tăcut

N’am întâlnit încă om mulțumit după ce pierde un meci. Nu vorbim de blaturi. Deci, doar de suferință! Dinamo și Craiova au jucat demn, dar sunt cuprinse de durere. Măcar când pierzi cu 5, 6 la zero îți dai seama că n’aveai cum să pretinzi nimic. Greutatea celor două forțe ale Europei, Milan și Bilbao, le scutesc și pe Craiova și pe Dinamo de reproșuri.

Craiova și Dinamo au oferit decență. S’au luptat cu Milan și Bilbao. Adică chiar s’au luptat! Nu s’au chinuit, nu s’au umilit, nu au refuzat fotbalul. În anumite momente le’au lăsat suporterilor și iluzia că pot ajunge mai departe, că au și ele loc în Europa. În joia sa neagră, România a ieșit din Europa cu bătăi pe linie și fără gol marcat. Așa ne’am amintit că „gol de onoare” nu e doar o vorbă în vânt.

Pe finalul meciului cu Craiova, Milan a anunțat numărul de spectatori și rețeta financiară. Din cele peste 65.000 de bilete s’au adunat 2.033.577 de Euro. Cât de multe spune asta… În primul rând că cifra a fost publică. Și mai cade și mitul ăla cum că pe ăia mari nu îi interesează Europa League. Acum vedem și cât de mult le pasă. Craiova trebuie să joace un an întreg în campionat pentru banii ăștia. E altă lume.

Îți vine în minte ratarea lui Mitriță. Din retur. Bine, și aia din tur… Neputința! Apoi golurile alea venite din faze fixe. (Să mai amintesc că singurele victorii din Europa – obținute de Steaua și Viitorul – au venit tot după faze fixe?) Apoi te uiți iar la banii de mai sus și trebuie să recunoști că așa e drept. Bijuteria lui Rivaldinho rămâne o excepție. Milan și Bilbao și’au respectat condiția.

Craiova și Dinamo mai pot regreta că nu au dat peste niște echipe mai slabe. Ar fi făcut mai mult. Dar absența din Europa aici duce. De fapt, în ultimele sezoane Dinamo și Craiova au prins locuri de Europa, dar nu au avut drept de participare. Unii din cauza insolvenței, alții din cauza… inexistenței.

Din România chinuită a ultimor ani au ajuns prin Europa – mai mult în vizită – echipe ca Iași, Botoșani, Târgu-Mureș. Nu le mai iau în calcul pe celelalte care s’au irosit: Oțelul, Vaslui, Urziceni, Petrolul, Pandurii. Cu excepția Stelei, România nu a reușit nici un fel de continuitate în rezultate.

Astra e un subiect care trebuie tratat separat. De fapt și în acest an am asistat la dispariția unei echipe tocmai când ea conta, când devenise cap de serie. Astea sunt motivele pentru care România pierde de la anul un loc de Champions League. Și va fi tot mai greu să îl recupereze.

Greu, dar simplu. Aseară, Bordeaux, PSV și Freiburg au fost eliminate de Videoton, Osijek și Domzale. Asta e procedura. La un moment dat trebuie să te iei de gât cu cei mari! Va trebui să ajungi în grupe tot eliminând un Feyenoord, un Everton, ca în epoca uefantastică. Trebuie să o iei de sus. Numai că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Pentru început San Siro și San Mames.