Să pui performanțele lui Iordănescu pe seama norocului pare o tâmpenie, dar să îl numești antrenorul secolului e sigur o prostie și mai mare. Și, culmea! Urmează un articol în favoarea lui Iordănescu la națională.
Ce’a fost mai întâi, oul sau Generația de Aur? Și dacă a fost Generația de Aur când s’a născut ea?
Prima versiune: 1985. La 0-1 cu Irlanda de Nord. Hagi a fost pus căpitan de Lucescu. La 20 de ani.
Sau 1989. Victoria, 3-1 cu Danemarca. Ienei a dus România la un nou mondial. După 20 de ani.
Ori 1993. Cardiff, 2-1 și bagajele pentru America. Iordănescu a finalizat grupa și a plonjat către titlul de cel mai mare antrenor român.
În general îi merge bine. Zilele astea Iordănescu a redevenit antrenor și a rezolvat din mers meciurile cu nord-irlandezii și danezii. Lucescu și-a pregătit 3 decenii discursul de revanșă în fața britanicilor, dar l’a rostit sub guvernarea și în beneficiul lui Iordănescu. Victoria de aseară cu Danemarca – în fața lui Morten Olsen, un antrenor de pe vremea lui – a fost încadrată de Tata Puiu ca revanșă față de umilința, 2-5 de pe nisipurile lui 2003, an cu barieră la calificare. A, și am urcat în top 15 în lume! Peste Anglia! Englezii tremură și acum în fața României, la fel ca în ’80 când chiar Iordănescu dădea golul victoriei cu Anglia pe 23 August. Bine, nu tremură ei, dar în rest e adevărat.
Iar intrarea în top 15 chiar e de bine și ar putea să se simtă la următoarele trageri la sorți. Plus că între timp naționala și’ar mai putea face moralul cu câteva amicale ca în Epoca Generației de Aur când România dădea de pământ cu adversarii aleși pe sprânceană ca nu cumva să strice palmaresul naționalei cocoțate până pe locul 3 în clasamentul FIFA. Poate vine timpul să uităm de locurile 50-60 din mandatele Răzvan Lucescu sau Pițurcă.
În definitiv, ne’am săturat să tot dăm vina pe golurile luate pe final sau să plângem la rădăcina barei blestemând fazele fixe ca și cum acestea au pătruns fraudulos în fotbal! Poți antrena și norocul! Cu sau fără iconițe! Iordănescu a arătat că poate pur și simplu să îi meargă bine. Chiar dacă nu știe toți jucătorii pe care el i’a chemat la lot. Chiar dacă nu știe ce probleme medicale au fotbaliștii săi. Chiar dacă nu își ia ochelarii cu el, deși fără ei nu vede, și – mai nou – la fotbal trebuie să mai și citești. Și chiar dacă a primit moștenire o situație ideală în cea mai ușoară grupă posibilă!
Totuși nici nu e cea mai ușoară din istorie! Iordănescu s’a bătut pentru CM ’98 cu Irlanda, Lituania, Macedoania, Islanda și Liechtestein, care toate la un loc la acea oră aveau adunau doar două calificări la mondiale. Între timp au ajuns la 3.
Hai noroc!