Browsing Tag

Florin Tanase

Parerea mea, www.sport.ro

Faci sau taci! Inchiziția împotriva lui Tănase

Florin Tănase nu și-a dat seama că e atât de important decât acum, după ce s-a arătat supărat că nu l-a luat Contra la națională. Știe fotbal, a venit cu talent, pe bani mulți, e la cea mai populară echipă din țară, dar am mai văzut noi din aștia. Ce vedem mai rar e un fotbalist care se revoltă că nu a fost convocat. Hopaaa!

Nu e o revoltă cu bătăi și sânge pe parbriz, dar a fost suficient să spună că merita să fie la națională ca să fie scos în fața clasei. Vă era prea dor de dictatură, de cenzură, de comunism? Aveți ocazia să vă puneți acum dorințele, ele se pot îndeplini mai repede decât credeați.

Continue Reading
www.sport.ro

Căpitani în rezervă. FCSB nu se refuză, banderola ei, da!

Liderii nu se fac, se nasc. E scris. În fotbal sunt – trebuie să fie! – președinții, antrenorii și căpitanii de echipă. Gestul lui Tănase de aseară arată cum uneori banderola de căpitan poate fi adusă în derizoriu, luată la mișto. Nu e doar vina lui Tănase, e o consecință a dictaturii de la Steaua-FCSB.

Secretul? Pe lângă ce scrie în fișa postului, banderola de căpitan îți crește cota la un transfer. „He is captain of Steaua” umflă prețul, și ăsta a fost unicul motiv pentru care Becali l-a numit în mod fraudulos pe Florin Tănase liderul echipei.

Momentul în care Benzar alerga după Tănase să îi dea banderola, iar Tănase fugea de mama focului e penibil. Grav e că a arătat cât sunt de nepregătiți. „Suntem Steaua” – e vorba arogantă, pe care o auzim de multe ori din gurile FCSB și care ține loc de justificare la situații incomode. Ei, uite, nu mai sunteți chiar Steaua. Asta nici la fotbalul de județ nu trebuie să se întâmple. Jucătorii trebuiau să știe ce urmează dacă Planic iese de pe teren, dar s-au purtat ca o gașcă de băieți ajunsă la discoteca din sat, în care nu știa cine pe cine să danseze.

Nu e loc de un asemenea orgoliu nici la Tănase! Nu ai voie să îți faci echipa de râs. Apoi, Dică… Are responsabilitatea numărul 1 să numească nu doar vicecăpitanul, ci primii 3-4 căpitani înaintea unui meci. Dică spune că vrea libertate la echipă, dar nu reușește – s-a văzut – să rezolve o chestiune banală. Asta, evident pentru că problema căpitanului nu ține de guvernarea lui Dică, un guvern marionetă – care răspunde la orice spectacol doar la indicațiile păpușarului șef.

De aceea a și ieșit Gigi Becali după meci să îl laude pe Tănase pentru că a fugit de banderolă. Ca să își protejeze deciziile oculte. Cândva suporterii se mândreau să îi vadă în teren pe Lăcătuș, Rădoi, Tudorel Stoica – lider adevărați. Steaua a fost condusă autoritar mereu, dar chiar și așa, Lăcătuș nu a ezitat să vorbească în contradictoriu cu generalii comuniști sau cu familia Ceaușescu. Rădoi mergea des la Becali să discute problemele din vestiar, iar liderul Stelei 86, Tudorel Stoica, nu s-a temut de nimeni niciodată…

Un lider nu trebuie să îl numești, un lider îl vezi. Liderii nu se caută, liderii se găsesc. E greșită și ideea că „domle, ăla e bun de căpitan, țipă la ei”. De strigători și gălăgioși e plină grădina. Dar un lider știe imediat ce să facă după un gol primit. Un lider știe cum abordezi o deplasare urâtă, când tot stadionul urlă și adversarii te iau la picioare. Un lider e cel la care ceilalți jucători se uită instinctiv într-un moment greu, iar el are mereu soluția. Dar acum, în momentele grele de la FCSB, jucătorii sunt ori cu capul în pământ, ori privesc neajutorați spre cer.

 

SPORT

Hagi si arhitectura

Nu s’a pomenit străin care să calce în România și să nu ridice în slăvi arhitectura și măreția Casei Poporului. Ca și cum ar fi dintr’o altă lume, românii au de regulă o altă părere. Ba că arhitectura e un amestec de stiluri, ba că e prea kitschoasă, ba că zona aia strică tot. Ce nu au curaj românii să spună, dar păstrează în gând, e că acea Casă a Poporului a fost ridicată cu mii de ore de sclavie a mii de oameni: cei care au trudit pe șantier, cei care au căzut în carierele de marmură, toți cei care au fost luați cu forța din case pentru un vis care nu era al lor.

Însă pentru cei care văd doar produsul final… „It’s so beautyful!” La fel ca mărețiile din Dubai, sau ca structurile din orașul creat peste noapte în Kazahstan, Alma-Ata, creații sprijinite de un lobby pompat puternic de banii din hidrocarburi, că nu te lasă sufletul să’ți pui problema cu câtă suferință s’au ridicat. Trebuie doar să’i admiri pe glorioșii conducători.

Ce legătură are Hagi cu lucrurile de mai sus? Pai are…

Credit foto: ProSport

Credit foto: ProSport

Hagi s’a făcut de râs după cea mai nouă din înfrângerile cu Steaua când l’a gonit pe „Tase al lui” de la interviul pe care îl dădea după meci. Pentru că Viitorul pierduse. Hagi era nervos…

A văzut reacțiile gestului său în presă și criticile suporterilor. Și a zis că nu e bine. Trebuie precizat că Regele urmărește lucrurile legate de imaginea sa. Și, brusc, a doua zi după scripturi, Academia sa a luat atitudine. Concluzia clubului (nu cumva să credem noi că Hagi ar fi la mijloc! nu! clubul!) e că a greșit Tănase.

Tase al lui Hagi nu era omologat să vorbească cu presa după meci. În comunicatul clubului zice clar că la înfrângeri nu vorbesc decât cei de la flash-interviuri. Când l’a prins pe Tănase dând declarația frauduloasă în catacombele Arenei Naționale, Hagi știa cine are voie să vorbească după acel meci și cine nu.

Ne amintim că Hagi a văzut din înaltul tribunei acel meci. S’a retras de pe banca Viitorului în aceste vremuri tulburi în care echipa nu mai are rezultate bune. Dar știa tot ce se întâmplă, știa o decizie de ultimă oră! Luată instant, la distanță mare de el! Regele s’a dat de gol, de fapt. El nu l’a lăsat pe cel mai bun jucător al său să’și spună punctul de vedere. Nici pe timpul lui Ceaușescu nu puteai să te lipești la casă, mașină sau telefon dacă nu erai înscris pe listă. Ei bine, după înfrângerea cu Steaua, Tănase nu mai era pe listă. Bine, el, Hagi, a vorbit chiar și la înfrângere, deși n’a fost de facto antrenorul echipei. Dar el e Hagi!

De regulă, rotația jucătorilor care merg să dea interviuri ține de ofițerul de presă al clubului, uneori de antrenorul de pe bancă, dar și de opțiunea televiziunilor deținătoare de drepturi. Și halal vremuri, Liga I are 3 astfel de televiziuni. Cu toate astea, Hagi știa la câteva minute că Tănase are interzis să deschidă gura! Cei de la club i’ar fi interzis.

Dacă îl întrebi pe Hagi chestiuni legate de echipă, răspunsul include mereu zicerea „noi”, „noi, antrenorii”, „noi, staff-ul”, inducând ideea că el e doar un pion pe tabla pe care, toată lumea vede, e regele însuși. Artist, ca și pe teren, Hagi amestecă scene sublime din Discursul Regelui cu altele compromițătoare din Dictatorul.  El creează personaje, funcții, mandatează oameni să ia decizii într’o lume paralelă, când în cea reală, el decide totul.

El știa că Tănase nu are voie să vorbească! Repet ideea pentru că în spatele ei se ascunde întreaga filosofie a lor, celor de la Viitorul. Singura echipă din lume probabil, care are site, dar acesta nu poartă numele echipei, ci a patronului său.

Hagi sugerează că are o mână de oameni cu idei la Academia lui, iar toate elementele de cult al personalității care se întâmplă acolo, n’ar ține de el. El nu știe. Vă amintiți că, de fapt, Nea Nicu era bun, tovarășa era cea care făcea lucrurile rele din țară. El nici nu știa.

Comunicatul în care Tănase este pus la zid pe pagina clubului e din bancurile absurde cu:

  1. Regele are întotdeauna dreptate
  2. Cand regele nu are dreptate se aplică regula (1).

Hagi nu își asumă că a greșit. Noi, cei care l’am admirat și îl apreciem pentru că oferă în continuare ceva lumii fotbalului, lumii care l’a făcut mare, ne întrebăm unde e defecțiunea. Știe că a greșit, dar nu vrea să accepte – consecință a orgoliului său – ori el chiar crede că are dreptate? Pentru că dacă lui îi rezultă că are dreptate, dacă nu vede că e o gafă cât Casa Poporului, e îngrijorător. Așa cum pe vremuri dribla în viteză marii fundași ai Pământului, Hagi se apropie cu pași repezi de anii la care liderii încep să devină dictatorii cu absolută dreptate. Și e păcat de numele lui. Și de cariera de antrenor către care tinde.

Când Hagi amintește… De  fapt nu Hagi! Când clubul amintește în comunicatul postat pe site de amploarea pe care a luat’o în presa din România, el, de fapt, vrea să îi tragă de urechi și pe jurnaliștii din Carpați. Cei care au semnalat momentul. Dar dintr’o țară maruntă ca România nu pătrund în presa internațională decât lucrurile inedite sau marile evenimente.

E drept, n’am găsit în presa internațională referiri la gestul de tip baron local al lui Hagi cu Tănase. Dar poate că jurnaliștii străini încă sunt în căutarea termenului cu care să traducă epitetul UȘCHEALA! Oameni ca Ferguson, Guardiola, Lippi sau Joachim Low încă nu le’au dat posibilitatea să îl folosească.