Browsing Tag

fotbal

SPORT

Bayern poate redeveni mare doar dacă își dă seama că a ajuns mică

Nu doar că a murit o echipă, dar cu cât își dau seama mai repede responsabilii, cu atât mai repede poate Bayern să redevină o echipă care să conteze în fotbalul mare. 

Acum sunt doar amăgiri că Bayern mai are vreo legătură cu echipa care câștiga Champions League în 2020. A fost oricum, doar o ediție atipică, distorsionată de fenomenul Covid.

Și, da, poți să mori brusc, cum s-a întâmplat cu Liverpool, campioana Europei din 2019. Nici Chelsea, campioana din 2021, nu mai există. Sunt doar fantome ale lor.

În primul rând, șefii lui Bayern sunt obligați să realizeze că Bayern trebuie reconstruită de la zero, că aici a ajuns. În al doilea rând, e cazul să renunțe la orgoliile lor. Pentru că din orgoliu au continuat atât de mult cu Nagelsmann, un tip depășit de preocupările unei mari echipe, depășit de momentele importante (vezi Villarreal 2022) și depășit și de coordonarea unor mari personalități. A trebuit să vină Tuchel ca să iasă la suprafață infecția din vestiar. (Asta nu înseamnă deloc că Tuchel va rezolva situația în care e Bayern)

Mane vs. Sane e vârful atmosferei bolnăvicioase, acceptată și neînțeleasă de Nagelsmann.
Sane e doar un fotbalist, teribil de talentat, dar prea fițos, fără spirit de echipă și care nu cunoaște sacrificiul – principalul motiv pentru care Guardiola a vrut să scape de el. Pentru că Sane denaturează felul în care trebuie să arate o mare echipă. Și de asta au arătat atât de diferit City și Bayern în dubla din Champions.
Sane e omul care doar se distrează pe teren, un lucru de neacceptat pentru cineva care marchează totuși atât de puțin.

Pentru un răsfățat al soartei, care în ultimii 7 ani a jucat doar pentru Manchester City, Bayern și naționala Germaniei, Sane are o medie de doar 10 goluri pe an. Și el simte că e prea puțin, motiv pentru care joacă doar pentru plăcerea lui personală. Asta se vede – dacă te uiți – și din faptul că el nu participă la bucuriile de gol ale colegilor, dar nici colegii nu sar să îl îmbrățișeze când el marchează.

Sane a stricat în mare parte spiritul de gașcă de la Bayern, dar și jocul echipei. Asta l-a deranjat pe Mane de când a venit și asta a vrut să și schimbe Mane. Doar că Mane – chiar dacă e un fotbalist superior lui Sane – e proaspăt sosit, a fost mult accidentat și nici nu i-a ieșit mare lucru la Bayern, așa că trebuie să înghită.
Problema e că jocul egoist al lui Sane s-a transferat și la ceea ce eu numesc brigada R&B de la Bayern: pe lângă Sane, mai sunt acolo Coman și Gnabry. Cu cât crește și Musiala tot către stilul ăsta se duce.

Curios e că Bayern a acceptat astfel de mofturi, dar a fost radicală cu jucători de nivel mondial ca Alaba și Lewandowski, pe care i-a lăsat să plece pentru că ei se gândeau prea mult la binele lor personal.

O altă parte proastă a conducerii lui Bayern e că nu au înțeles că nu poți câștiga Champions League fără mari personalități.
În locul lui Lewandowski a ajuns Mane, o variantă de compromis, iar in iarnă, când el era rupt și oricum, cu jumătate de sezon ratat, Bayern nu a transferat un mare atacant, de parcă Choupo-Moting a fost vreodată o garanție.
Ciudată reacția față de Cristiano Ronaldo, care a fost considerat prea slab chiar acum, în cea mai ștearsă perioadă din ultimii 20 de ani a lui Bayern. 

Cu Ronaldo pe teren nu ar fi fost o atitudine atât de necombativă în meciuri. Acum dacă treaba merge prost doar Müller, Kimmich și într-o anumită măsură Goretzka arată afectați și ofticați într-un meci. Problema e că ei au fost atât de des schimbați, că de multe ori echipa a rămas fără suflet pe ultima jumătate de oră și spiritul Bayern reprezentat de Lahm, Schweinsteiger, Van Bommel, Ribery, Neuer – ca să rămânem doar în istoria recentă – nu s-a mai văzut.

Spiritul lui Bayern mai însemna ceva: goluri multe. Cumva și asta a dispărut. Dar a dispărut tocmai din cauza celor 3 elemente care o făceau unică în toată lumea: marcatori de top, spirit de luptători agresivi și mentalitatea aproape antipatică de a juca fiecare fază în așa fel ca echipa să dea gol. Azi Bayern nu are nimic din toate astea. 

Dincolo de spirit, e îndoielnică valoarea jucătorilor din lotul lui Bayern. Simpatizați de mulți fani, Mazraoui, Gravenberch, Stanisic sau Tel ar avea succes doar între fotbaliști de top. Dar ei nu găsesc soluții când aștepți de la ei rezolvarea. Iar Musiala încă nu e copt.

Dezamăgitoare este și apărarea lui Bayern. Asta pentru că, pe lângă prea desele accidentări, Bayern a ajuns să depindă de Upamecano, fundaș sub pretenția lui Bayern. Dar asta se vede rar pentru că el greșește doar în momentele grele, iar momente grele pentru apărarea lui Bayern apar rar. De aici mitul că Upamecano e foarte bun.

Păguboasă s-a dovedit și strategia portarului. Pentru că le vine greu să se desprindă de legenda lui Neuer, șefii lui Bayern nu au decis încă să aducă un mare portar, un alt element care face diferența între o echipă de top și restul cluburilor.

Și când l-au ales pe Sommer, șefii lui Bayern au ales din frustrare. Sommer nu are constanță, e doar un portar care i-a făcut viața grea lui Bayern – și o face și acum 🙂
Că nu este un portar world-class se explică și din faptul că el nu a fost niciodată în atenția echipelor de top. 

Ultima oară când Bayern a plombat o mare echipă până a rămas doar cu plombele a fost momentul 2008 când Bayern a ajuns să se apere cu Oddo, Lell, Breno, chiar Ottl la închidere. Nume mici pentru înfrângeri mari, ca acel 0-4 cu marea Barcelona care atunci se forma. Și tot atunci se forma și Guardiola. Doar că Uli Hoeness a avut atunci puterea să renunțe la fanteziile personale și a construit o nouă echipă. 

Concluzia eșecului poate fi întărită dacă judecăm și naționala Germaniei. Construită pe scheletul lui Bayern mai accentuat decât pentru titlul mondial din 2014, Germania este o epavă, care a eșuat din nou și la mondialul ăsta. DA, și Bayern, și naționala Germaniei și-au revenit mereu, dar și-au revenit când au tăiat în carne vie nu când au așteptat lucrurile să se întâmple de la sine.

Și mai e ceva. În 2009, pe final de august, Bayern pierdea în deplasare cu Mainz. Dacă te uiți pe echipă, găsești prea multi băieți slabi la un loc: portarul Rensing, Braafheid, Altintop, chiar Pranjic și Badstuber. Prea slabi pentru un Bayern puternic.

Dar mai erau câteva zile până se închidea perioada de transferuri. Iar van Gaal l-a cerut pe Robben. Care s-a legat de Klose, Gomez, Schweinsteiger, Ribery, Lahm, van Buyten. Și ce a apărut știe toată lumea.

Acum Bayern a pierdut iar cu Mainz. M-ai înțeles? 🙂

aprilie 22, 2023 by
Uncategorized

Noi ce pariem în Champions League?

Urmează meciuri tare interesante în Champions League, dar urmează și câteva întrebări care nu ne vor lăsa să dormim. Pe noi, pe ăia care mai pariem uneori. Atunci când credem că e sigură treaba.

O să stăm cu ochii pe Ajax și o să credem că Barcelona e favorită cu Liverpool. O finală Ajax – Barcelona e previzibilă, dar îți dai seama cum ar suna un Liverpool – Tottenham? Nu neapărat pentru spectacol, dar pentru fotbalul din Anglia care a cam suferit în Europa până nu de mult.

Messi a declarat la începutul sezonului că e hotărât să pună mâna pe trofeu în sezonul ăsta și sincer să fiu, pare sezonul lui Messi. Dar pariurile sunt imprevizbile, că na, de-aia se numesc pariuri.

Că tot am abordat subiectul ăsta, îți las aici o listă a caselor de pariuri legale din țara noastră. Că nimeni nu vrea să-și ia țepe mai ales atunci când sunt bani în joc.

Am văzut în online că un parior a fost foarte aproape să ghicească scorurile corecte atât la City – Spurs cât și la Port – Liverpool. I-a lipsit un gol. Cât ghinion să ai? Un gol!

Dar așa-i în fotbal. VAR-ul ăsta nu ne scutește deloc de discuții și asta e bine pentru noi ca jurnaliști, dar și pentru microbiști. Măcar știm o treabă.

Rămâne de văzut dacă are Ajax forța necesară pentru a se infiltra cu adevărat la masa celor puternici și dacă Messi își respectă promisiunea. 🙂

ianuarie 22, 2019 by
www.sport.ro

Cu Dumnezeu în apărare

„Doamne, apără și ne păzește!” rămâne singura strategie de apărare a Stelei în încercarea disperată de a reveni în Champions League. Tragerea la sorți de vis venită de la Doamne-Doamne a fost anulată de o strategie catastrofală de transferuri făcută de oameni.

Ratarea victoriei cu Plzen este pentru steliști retrăirea unui coșmar fără sfârșit care în ultimii ani a avut arome amare de Ludogoreț, de Partizan sau, dacă vreți ceva mai tare, de Manchester City.

E inimaginabil cum oamenii responsabili cu crearea unei echipe, Meme Stoica și Dică, nu au reușit să aibă un punct de vedere ca să aducă 1-2 fundași competenți. Să trecem peste transferurile lui Budescu și Teixeira! Ei sunt oamenii aduși de Becali, fără să se consulte cu nimeni.

Oricât de simpatic ar fi Dică – mai nou, Nic – să nu aduci nimic în apărarea suferindă an de an e sabotaj împotriva clubului. Dacă ar proceda la fel la o instituție de stat, ar risca să se trezească cu DNA-ul pe cap. E și o tactică șmecherească asta prin care tu accepți acest joc la noroc că poate-poate ajungi în grupe. Evident, dacă Stelei îi reușește, Dică ar ieși triumfător, dar dacă ar apărea un nou eșec, explicația va veni la pachet, prea târziu și inutil: „Nu aveam cu cine”.

Păi trebuia să ai cu cine! Un manager ca să fie cu adevărat manager trebuie să știe să îi spună patronului său și care e cel mai slab punct al echipei sale. Poate că patronului îi scapă ceva. Trebuie să îi spună când exista ceva fără de care chiar nu se poate! Dică și Meme au ratat șansa să profite de cea mai mare deschidere la portofel a lui Becali de după criză. Tot clubul știe că nu sunt fundași, dar nimeni nu aduce!

Nu cred în cuvintele lui Dică de la finalul egalului cu Plzen că „fundașii pe care am vrut noi să îi aducem nu au vrut să vină”. Budescu și Teixeira au semnat cu Steaua după negocieri demne de Fondul Monetar, purtate nu într’o singură vară, ci în mai multe. Dar Steaua merge din vară în vară fără să se întărească în apărare, cu o continuare clasică: toate meciurile importante din Europa au fost pierdute din lipsa unor fundași. Steaua a ajuns într’o situație probabil unică în lume: să aibă mai mulți portari decât fundași centrali.

Dubla cu Plzen nu e ratată. Steaua știe să se califice și după 2-2, dar în play-off tot de problema apărării se va lovi. Pentru că Larie și Bălașa sunt doar niște jucători care pot întări o apărare, dar nu scheletul unei defensive de Champions League. Experimentul Enache ca fundaș dreapta a dat atât de multe rateuri, încât cuvintele nu mai au sens.

Însă cifrele au. În Champions League fiecare minut în aer expirat se transformă în bani. Bani mulți care te ajută să întărești echipa și mai tare, să revii în Champions League și tot așa. Fiecare milion de euro neinvestit într’un fundaș se traduce într’o sumă de 10 ori mai mare – bani pierduți pentru că nu te’ai priceput să ajungi acolo. E greu doar cu Dumnezeu în apărare.

iulie 26, 2017 by
www.sport.ro

Cu bâlbe spre Bilbao

Dinamo a dat’o în bâlbâială rău de tot înainte de meciul verii, așa cum promite să fie cel de joi cu Bilbao. Jucăria s’a stricat la meciul cu Botoșani. S’a stricat chiar înainte de început, de la conferința de presă la care Contra a amenințat că iese din sală dacă cineva îndrăznește să’l întrebe ceva despre meciul lui Bilbao. Să vorbim despre meciul cu Botoșani, deci…

Dar ce? Deși Contra l’a ridicat la rang de finală, meciul a fost o glumă proastă, departe de meciul de debut al lui Contra la Dinamo, acel 1-0 cu Botoșani din iarnă, cu care i’a cucerit pe suporteri și care a împins’o pe Dinamo spre play-off și spre lupta la titlu. Acum, Dinamo a făcut un meci urât, plictisitor, care te scotea din stadion sau de la televizor și te trimitea la somn.

Foto: hoffi.ro

E adevărat că Botoșaniul a fost drăcoasă și incomodă rău, așa cum nu o vezi niciodată la meciurile împotriva Stelei, când e victimă sigură, uneori chiar declarată, dar asta nu e o scuză pentru Contra.

Nu e o scuză pentru apărarea care cândva era punctul forte al lui Dinamo – acum uitată în vacanță. Nu e o acoperire nici pentru mijlocul lipsit de orice fantezie sau pentru atacul fără agresivitate, cu Nemec în frunte, plictisit și obosit, cu mișcări de parcă abia era trezit din somn. Vorbim iar de somn, de somn avem voie.

La toate acestea, adăugăm și deja vechea problemă a lui Dinamo, care nu reușește să își găsească un căpitan adevărat, un lider care să poată să ridice echipa în momentele moarte. Încă imatur, Steliano Filip e mereu nervos, mereu frustrat și mai mult încurcă. Tot ce reușește în situații critice e să ia un cartonaș galben.

E adevărat că meciul a fost urât și din cauza Botoșaniului, echipă care nu a tras doar de rezultat, ci și de timp. A păcălit fotbalul nesimțit de mult, făcându’ne să ne uităm la ceas ca să vedem cât timp a mai rămas până când FIFA va aduce și în fotbal regula cu timpul de joc efectiv ca să scăpăm odată pentru totdeauna de cei care sunt pedepsiți să joace fotbal. Imaginile cu jucătorii de la Botoșani trântiți pe jos au contribuit și ele la lipsa oricărui farmec a meciului de aseară.

Putem spera ca Dinamo să evite o nouă rușine în Europa? Da, putem! Liniștea de pe fața lui Contra de la finalul meciului e un semnal pentru asta. De fapt, în sinea lui, Contra știa că meciul cu Botoșani nu e atât de important pe cât a încercat el să ne spună. Nu avea cum să plece din țară să o vadă pe Bilbao, ca să uite brusc tot și să’și amintească abia azi care e treaba cu bascii.

iulie 24, 2017 by
SPORT

Hacker-ul atletic

De curând, Google a oferit 100.000 de euro fiecărui individ care găsește slăbiciuni în sistemul propriu Chrome. Nu e prima oară când Google plătește hackeri și încearcă să îi ademenească. Dar cât va trebui să așteptăm momentul când va fi valorificat în vreun fel și Diego Simeone?

simeone

Antrenorul lui Atletico Madrid, echipă proaspăt calificată în finala Champions League, reușește de câțiva ani performanțe inimaginabile la o echipa de mâna a doua a fotbalului mondial. Chiar de mâna a treia, la ora aterizării sale pe banca de antrenor a lui Atletico. În acești 4 ani, Simeone a cucerit totul cu o singură excepție: Champions League. Acum și’a câștigat dreptul la a doua încercare. Ca un nesimțit!

În fotbal e clar: frumosul atrage admiratori și de multe ori e chiar mai bine răsplătit decât câștigarea trofeelor. Simeone predică opusul. El e urâtul. Limba română ne oferă plăcerea să pătrundem ambele sensului ale acestui cuvânt. Cu o zi înainte să o elimine pe Bayern și să se califice în finala Champions League, cea mai mare competiție anuală din fotbal, Simeone s’a strâmbat din nou: nu muncesc ca să’i fac pe plac nimănui, muncesc ca să câștig. Mai, du’te naibii!

Simeone a venit în lumea fotbalului, a confiscat’o, e mândru că o controlează și… Și?! Noi, voi, fotbalul, mama… facem ceva? Dacă nimeni nu face nimic ca să combată noua filosofie înseamnă că ăsta e frumosul zilelor noastre!

Dar uită’te la Simeone, uită’te la Atletico! Ne înțelegem din priviri că, totuși, ăsta e urâtul. Deci, Google-ul fotbalului să scoată banii și să îl plătească pe Simoene pentru lecția pe care o predă!

Simeone ne arată slăbiciunile sistemului actual, ale fotbalului modern, pe care noi ne prefacem că îl placem și când ne e scârbă de el. Ne merităm Epoca, estetica urâtului aplicată cu o pasională antipatie de Simeone.

Credeți că Simeone ar fi putut ajunge la acest nivel pe când fotbalul se juca cu 4-5 atacanți la fel ca acum când sunt zero sau doar unul? Ar fi putut Simeone să’și alerge câinii după oamenii cu mingea, adversarii, dacă aceștia erau mai îndrăgostiți de trasul la poartă decât să paseze și să legene mingea la infinit, așa cum fac Iniesta, Ribery sau Hazard? (am numit doar geniile eliminate de Atletico în drumul spre finalele sale de Champions League).

Putea el, Simeone să dea ordin soldaților săi să se tăvălească urlând cu gura strâns închisă NU NE PLACE FOTBALUL, dacă el, fotbalul știa să’i pedepsească pe cei care trag de timp sau pe cei care practică meseria fotbal deși ei fac anti-fotbal? Nu!

Dar dacă tot a hackerit și a hăcuit atât fotbalul, hai să’l folosim acum noi pe Simeone! Nu de alta, dar în curând vom uita ce mai înseamnă să vezi pe un teren de fotbal, chiar ceea ce vă place atât de mult celor care ați ajuns la această ultimă frază: fotbalul!

mai 3, 2016 by