Browsing Tag

fotbal

Uncategorized

Noi ce pariem în Champions League?

Urmează meciuri tare interesante în Champions League, dar urmează și câteva întrebări care nu ne vor lăsa să dormim. Pe noi, pe ăia care mai pariem uneori. Atunci când credem că e sigură treaba.

O să stăm cu ochii pe Ajax și o să credem că Barcelona e favorită cu Liverpool. O finală Ajax – Barcelona e previzibilă, dar îți dai seama cum ar suna un Liverpool – Tottenham? Nu neapărat pentru spectacol, dar pentru fotbalul din Anglia care a cam suferit în Europa până nu de mult.

Messi a declarat la începutul sezonului că e hotărât să pună mâna pe trofeu în sezonul ăsta și sincer să fiu, pare sezonul lui Messi. Dar pariurile sunt imprevizbile, că na, de-aia se numesc pariuri.

Că tot am abordat subiectul ăsta, îți las aici o listă a caselor de pariuri legale din țara noastră. Că nimeni nu vrea să-și ia țepe mai ales atunci când sunt bani în joc.

Am văzut în online că un parior a fost foarte aproape să ghicească scorurile corecte atât la City – Spurs cât și la Port – Liverpool. I-a lipsit un gol. Cât ghinion să ai? Un gol!

Dar așa-i în fotbal. VAR-ul ăsta nu ne scutește deloc de discuții și asta e bine pentru noi ca jurnaliști, dar și pentru microbiști. Măcar știm o treabă.

Rămâne de văzut dacă are Ajax forța necesară pentru a se infiltra cu adevărat la masa celor puternici și dacă Messi își respectă promisiunea. 🙂

www.sport.ro

Cu Dumnezeu în apărare

„Doamne, apără și ne păzește!” rămâne singura strategie de apărare a Stelei în încercarea disperată de a reveni în Champions League. Tragerea la sorți de vis venită de la Doamne-Doamne a fost anulată de o strategie catastrofală de transferuri făcută de oameni.

Ratarea victoriei cu Plzen este pentru steliști retrăirea unui coșmar fără sfârșit care în ultimii ani a avut arome amare de Ludogoreț, de Partizan sau, dacă vreți ceva mai tare, de Manchester City.

E inimaginabil cum oamenii responsabili cu crearea unei echipe, Meme Stoica și Dică, nu au reușit să aibă un punct de vedere ca să aducă 1-2 fundași competenți. Să trecem peste transferurile lui Budescu și Teixeira! Ei sunt oamenii aduși de Becali, fără să se consulte cu nimeni.

Oricât de simpatic ar fi Dică – mai nou, Nic – să nu aduci nimic în apărarea suferindă an de an e sabotaj împotriva clubului. Dacă ar proceda la fel la o instituție de stat, ar risca să se trezească cu DNA-ul pe cap. E și o tactică șmecherească asta prin care tu accepți acest joc la noroc că poate-poate ajungi în grupe. Evident, dacă Stelei îi reușește, Dică ar ieși triumfător, dar dacă ar apărea un nou eșec, explicația va veni la pachet, prea târziu și inutil: „Nu aveam cu cine”.

Păi trebuia să ai cu cine! Un manager ca să fie cu adevărat manager trebuie să știe să îi spună patronului său și care e cel mai slab punct al echipei sale. Poate că patronului îi scapă ceva. Trebuie să îi spună când exista ceva fără de care chiar nu se poate! Dică și Meme au ratat șansa să profite de cea mai mare deschidere la portofel a lui Becali de după criză. Tot clubul știe că nu sunt fundași, dar nimeni nu aduce!

Nu cred în cuvintele lui Dică de la finalul egalului cu Plzen că „fundașii pe care am vrut noi să îi aducem nu au vrut să vină”. Budescu și Teixeira au semnat cu Steaua după negocieri demne de Fondul Monetar, purtate nu într’o singură vară, ci în mai multe. Dar Steaua merge din vară în vară fără să se întărească în apărare, cu o continuare clasică: toate meciurile importante din Europa au fost pierdute din lipsa unor fundași. Steaua a ajuns într’o situație probabil unică în lume: să aibă mai mulți portari decât fundași centrali.

Dubla cu Plzen nu e ratată. Steaua știe să se califice și după 2-2, dar în play-off tot de problema apărării se va lovi. Pentru că Larie și Bălașa sunt doar niște jucători care pot întări o apărare, dar nu scheletul unei defensive de Champions League. Experimentul Enache ca fundaș dreapta a dat atât de multe rateuri, încât cuvintele nu mai au sens.

Însă cifrele au. În Champions League fiecare minut în aer expirat se transformă în bani. Bani mulți care te ajută să întărești echipa și mai tare, să revii în Champions League și tot așa. Fiecare milion de euro neinvestit într’un fundaș se traduce într’o sumă de 10 ori mai mare – bani pierduți pentru că nu te’ai priceput să ajungi acolo. E greu doar cu Dumnezeu în apărare.

www.sport.ro

Cu bâlbe spre Bilbao

Dinamo a dat’o în bâlbâială rău de tot înainte de meciul verii, așa cum promite să fie cel de joi cu Bilbao. Jucăria s’a stricat la meciul cu Botoșani. S’a stricat chiar înainte de început, de la conferința de presă la care Contra a amenințat că iese din sală dacă cineva îndrăznește să’l întrebe ceva despre meciul lui Bilbao. Să vorbim despre meciul cu Botoșani, deci…

Dar ce? Deși Contra l’a ridicat la rang de finală, meciul a fost o glumă proastă, departe de meciul de debut al lui Contra la Dinamo, acel 1-0 cu Botoșani din iarnă, cu care i’a cucerit pe suporteri și care a împins’o pe Dinamo spre play-off și spre lupta la titlu. Acum, Dinamo a făcut un meci urât, plictisitor, care te scotea din stadion sau de la televizor și te trimitea la somn.

Foto: hoffi.ro

E adevărat că Botoșaniul a fost drăcoasă și incomodă rău, așa cum nu o vezi niciodată la meciurile împotriva Stelei, când e victimă sigură, uneori chiar declarată, dar asta nu e o scuză pentru Contra.

Nu e o scuză pentru apărarea care cândva era punctul forte al lui Dinamo – acum uitată în vacanță. Nu e o acoperire nici pentru mijlocul lipsit de orice fantezie sau pentru atacul fără agresivitate, cu Nemec în frunte, plictisit și obosit, cu mișcări de parcă abia era trezit din somn. Vorbim iar de somn, de somn avem voie.

La toate acestea, adăugăm și deja vechea problemă a lui Dinamo, care nu reușește să își găsească un căpitan adevărat, un lider care să poată să ridice echipa în momentele moarte. Încă imatur, Steliano Filip e mereu nervos, mereu frustrat și mai mult încurcă. Tot ce reușește în situații critice e să ia un cartonaș galben.

E adevărat că meciul a fost urât și din cauza Botoșaniului, echipă care nu a tras doar de rezultat, ci și de timp. A păcălit fotbalul nesimțit de mult, făcându’ne să ne uităm la ceas ca să vedem cât timp a mai rămas până când FIFA va aduce și în fotbal regula cu timpul de joc efectiv ca să scăpăm odată pentru totdeauna de cei care sunt pedepsiți să joace fotbal. Imaginile cu jucătorii de la Botoșani trântiți pe jos au contribuit și ele la lipsa oricărui farmec a meciului de aseară.

Putem spera ca Dinamo să evite o nouă rușine în Europa? Da, putem! Liniștea de pe fața lui Contra de la finalul meciului e un semnal pentru asta. De fapt, în sinea lui, Contra știa că meciul cu Botoșani nu e atât de important pe cât a încercat el să ne spună. Nu avea cum să plece din țară să o vadă pe Bilbao, ca să uite brusc tot și să’și amintească abia azi care e treaba cu bascii.

SPORT

Hacker-ul atletic

De curând, Google a oferit 100.000 de euro fiecărui individ care găsește slăbiciuni în sistemul propriu Chrome. Nu e prima oară când Google plătește hackeri și încearcă să îi ademenească. Dar cât va trebui să așteptăm momentul când va fi valorificat în vreun fel și Diego Simeone?

simeone

Antrenorul lui Atletico Madrid, echipă proaspăt calificată în finala Champions League, reușește de câțiva ani performanțe inimaginabile la o echipa de mâna a doua a fotbalului mondial. Chiar de mâna a treia, la ora aterizării sale pe banca de antrenor a lui Atletico. În acești 4 ani, Simeone a cucerit totul cu o singură excepție: Champions League. Acum și’a câștigat dreptul la a doua încercare. Ca un nesimțit!

În fotbal e clar: frumosul atrage admiratori și de multe ori e chiar mai bine răsplătit decât câștigarea trofeelor. Simeone predică opusul. El e urâtul. Limba română ne oferă plăcerea să pătrundem ambele sensului ale acestui cuvânt. Cu o zi înainte să o elimine pe Bayern și să se califice în finala Champions League, cea mai mare competiție anuală din fotbal, Simeone s’a strâmbat din nou: nu muncesc ca să’i fac pe plac nimănui, muncesc ca să câștig. Mai, du’te naibii!

Simeone a venit în lumea fotbalului, a confiscat’o, e mândru că o controlează și… Și?! Noi, voi, fotbalul, mama… facem ceva? Dacă nimeni nu face nimic ca să combată noua filosofie înseamnă că ăsta e frumosul zilelor noastre!

Dar uită’te la Simeone, uită’te la Atletico! Ne înțelegem din priviri că, totuși, ăsta e urâtul. Deci, Google-ul fotbalului să scoată banii și să îl plătească pe Simoene pentru lecția pe care o predă!

Simeone ne arată slăbiciunile sistemului actual, ale fotbalului modern, pe care noi ne prefacem că îl placem și când ne e scârbă de el. Ne merităm Epoca, estetica urâtului aplicată cu o pasională antipatie de Simeone.

Credeți că Simeone ar fi putut ajunge la acest nivel pe când fotbalul se juca cu 4-5 atacanți la fel ca acum când sunt zero sau doar unul? Ar fi putut Simeone să’și alerge câinii după oamenii cu mingea, adversarii, dacă aceștia erau mai îndrăgostiți de trasul la poartă decât să paseze și să legene mingea la infinit, așa cum fac Iniesta, Ribery sau Hazard? (am numit doar geniile eliminate de Atletico în drumul spre finalele sale de Champions League).

Putea el, Simeone să dea ordin soldaților săi să se tăvălească urlând cu gura strâns închisă NU NE PLACE FOTBALUL, dacă el, fotbalul știa să’i pedepsească pe cei care trag de timp sau pe cei care practică meseria fotbal deși ei fac anti-fotbal? Nu!

Dar dacă tot a hackerit și a hăcuit atât fotbalul, hai să’l folosim acum noi pe Simeone! Nu de alta, dar în curând vom uita ce mai înseamnă să vezi pe un teren de fotbal, chiar ceea ce vă place atât de mult celor care ați ajuns la această ultimă frază: fotbalul!

SPORT

Crimă și pedeapsă

Cum să nu râzi? România a ajuns să dea golgheter un fundaș recomandat de o singură calitate: el bate penalty-urile la echipa lui Hagi. Ironia oferită de soartă e perfectă: el a devenit întâiul marcator al țării după două penalty-uri bătute chiar în țara lui Pinalty. S’a întors țara pe dos…

 

 

Foto: Mediafax

Foto: Mediafax

Acum vreo 6 ani, departe de apogeul său – când era om de onoare și de decizie în fotbalul românesc – după prima cădere, Pinalty Ștefan venea din nou vijelios spre prima ligă cu un golgheter pe aceeași filieră – bătător de penalty-ui. Deloc surprins, faimosul Pinalty a venit cu o explicație pe măsura renumelui său:

E normal să primim penalty-uri multe pentru că atacăm mult. Stăm mult în careul adversarilor și ei ne faultează des.

Aplauze!

Abandonat de tot mai mulți oameni de onoare, ajuns în lumea cătușelor, Pinalty a tresărit probabil ieri când a aflat că echipa sa de suflet, Ceahlăul, a fost bătută la penalty-uri – putem spune așa – de Viitorul. Transferul de putere de la Gheorghe Ștefan la Gheorge Hagi s’a făcut natural.

Nicio revoluție! Cam ca trecerea de la Ceaușescu la Iliescu. Pinalty, Tata Jean sau Copos au îmbătrânit, iar generația crescută în urma lor a venit la rând. Ce se mai potrivește expresia asta! „Le’a venit rândul”. Cu aceleași mentalități, cu aceleași apucături și aparent cu același destin. Asta o înțelege deocamdată Gică Popescu. Hagi încă nu.

Hagi e prins acum cu Ze Maria, care l’a numit ultimul om. Ultimul la ce?