Browsing Tag

Grand Slam

www.sport.ro

Minte sănătoasă, dar corp nesănătos

Ce dureros! Simona Halep n-a reusit sa schimbe geografia. Australia chiar e departe. Acolo e vara, arsita, iar aici e iarna si frig. Singurul lucru care ne mai leaga e infrangerea Simonei Halep din finala cu Wozniacki.

Halep a pierdut a treia finala de Grand Slam in momentul cand trofeul a fost cel mai aproape. In momentul in care Halep a aratat mai campioana ca niciodata. Pana acum tenisul nu a cunoscut o Halep atat de cerebrala, atat de calculata in momentele decisive. Dar cum poti sa castigi un meci de 3 ore cand trupul spune nu? De mii de ani, oamenii stiu ca pentru a fi campion iti trebuie minte sanatoasa in corp sanatos. Din pacate, la Australian Open corpul a tradat-o.

Propriul ei trup a pierdut finala. A tinut-o in joc de glezne pe durata intregului turneu si i-a dat lovitura decisiva cand conta mai mult, iar durerea de la picioare s-a mutat si in suflet. In sufletul ei si in sufletele romanilor.

De data asta am vazut insa ca Simona a luptat pentru doua tari. In afara de romani, alaturi de ea au mai fost si gazdele. Australienii lui Cahill. Cahill al ei. Astazi si ei ar fi pretins dividende dintr-o victorie a romancei.

Un curcubeu de mii de kilometri leaga tristetea lui Halep de la Melbourne de tristetea romanilor adunati in case, in baruri, in mall-uri, sperand intr-o zi buna care sa se cunoasca de dimineata. Lacrimile romanilor au avut ca ambasador lacrimile lui Stere Halep, tatal ei, omul care si-a aratat emotiile in fata tuturor.

„Oh, Caroline!”, muzica trista pe care urechile noastre interioare o aud, suna bine doar pentru fostul sponspor al Simonei. O victorie a Simonei ar fi contat si pentru asta, asa insa transferul lui Wozniacki pe primul loc doare dublu.

Daca la alte finale de Grand Slam pierdute, mai era loc de o urma de bucurie acum nu mai e cazul. S-a vazut si pe chipul lui Halep cand Wozniacki radia de fericire. Halep a pierdut chiar tot. Trofeul, locul 1 in lume si sansa de a intra in galeria marilor campioni din tenis. Parca si trofeul finalistei de la Australian Open transmite mesajul insuccesului. O tava goala. Organizatorii australieni vor sa se inteleaga clar cine e campionul la Melbourne si cine merge acasa cu mana goala. Deocamdata.

 

ianuarie 27, 2018 by
www.sport.ro

Halep e all-in!

Cred ca stim acum cu totii care e dorinta de Mos Craciun pusa de Halep. Caci daca in scrisoarea ei de la final de decembrie nu era vorba despre un turneu de Grand Slam cum altfel ar fi castigat toate mingile de meci avute de adversarele ei in drumul spre finala?

Epocala victorie cu necunoscuta Davis, cand a revenit de la 10-11 si 0-40 in decisiv, a fost pentru Halep vaccinul care ii ofera romancei puterea de trece peste orice moment greu. Poate aici se vede si particularitatea genetica pe care o are Halep, o jucatoare care nu a cazut in momentele psihologice, decisive, grele, in care, putem indrazni sa presupunem, majoritatea sportivilor romani ar fi cedat.

M-am gandit de mai multe ori pana acum, poate Halep aduce in tenisul romanesc ceea ce a adus Hagi in fotbal – geniul de pe teren sustinut si de un tipic al aromanului crescut in Romania.

Semifinala cu Kerber a fost infinit mai grea decat orice meci de pana acum. Kerber, care a intrat in lumea buna a tenisului exact cu o victorie la Australian Open, nu a reusit sa isi impuna superioritatea istorica pe care o avea in fata lui Halep. Asta si pentru ca Halep nu mai accepta inferioritatea. Halep s-a saturat sa vada mereu alte nume inscriptionate pe trofeele de Grand Slam si si-a dat seama mai mult ca niciodata ca totul depinde de ea. E acum ori niciodata. Fiecare turneu recent al lui Halep arata ca un moment de „acum ori niciodata”

Ajutata de multe ori sa ajunga in fazele avansate din turnee si pe pozitiile fruntase din clasamentul mondial de momentele proaste si infrangerile principalelor rivale, Halep intra intr-un nou moment al carierei. Acum are increderea ca poate si – cel mai important – chiar poate! Se vede ca poate!

Si daca mai avea de niste atuuri ca sa arate ca e jucatoare completa, Halep le prezinta. E jucatoare de poker. Reuseste sa isi adoarma cumva adversarii. Traditionala ei declaratie ca nu o intereseaza numarul 1 sau ca nu o intereseaza trofeul dintr-un turneu anume s-a repetat la cateva minute dupa victoria cu Kerber. „Nu ma gandesc la finala, am mai jucat finale” a avut un aer amuzant caci cand vreodata te mai poti gandi la o finala daca nici atunci cand finala e meciul din fata ta.

Si pentru ca traim in plin capitalism, trebuie sa vedem si aerul de om de afaceri al Simonei Halep. Un om de afaceri care risca. Dezbracata de Adidas si imbracata dintr-un magazin chinezesc, Halep repune in discutie modul in care o mare companie de echipament sportiv poate face tranzactiile cu un sportiv de top. Dar pentru asta, Halep are nevoie si de marea victorie cu Wozniacki, cea mai mare din cariera ei. Altfel, meciul va ramane in istorie ca cel mai mare din cariera lui Wozniacki pentru ca nici daneza nu a castigat inca vreun turneu de Grand Slam.

 

 

ianuarie 25, 2018 by
www.sport.ro

Frumusețea tenisului și frumusețea victoriei

Am simtit meciul de azi Halep – Bouchard ca o revedere intre doua colege de liceu, la 10 ani dupa absolvire. Evident, bacalaureatul si l-au dat amandoua in 2014, dupa mine, cel mai bun an din cariera ambelor jucatoare – cu o finala si o semifinala in dreptul lui Halep, o finala si doua semifinale in cazul lui Bouchard. Ma refer doar la Grand Slam-uri, adevaratele campionate mondiale in tenis.

Evolutia celor doua in timp e insa diferita si e clar in favoarea lui Halep. Romanca sta bine de tot: a ajuns lider mondial, in vreme ce Bouchard nici macar nu mai este in primele 100 din lume. Pe teren diferenta a fost chiar mai mare. Bouchard a fost depasita in toate momentele de joc, dezorientata, fara niciun plan de joc.

Dincolo de fileu era Halep, fata care stia deja totul despre Bouchard. Romanca a fost ca un soft care a scanat in detaliu adversara si a avut raspunsul potrivit mereu, la orice. Halep s-a prezentat ca o jucatoare matura care a aratat ca peste ea anii nu au trecut degeaba si chiar a ajuns cineva in tenis. Pe teren – prin jocul ei enervant, care intoarce orice minge – o proiectie peste tabloul feminin a lui Nadal in vremurile lui de maxima performanta. In clasament, nu mai zic.

Bouchard a ramas cum am lasat-o in 2014. Fata frumusica, fata dragalasa, fata care uite ce bine stie tenis, dar fata de atunci are un mare minus. Si-a pierdut principala ei calitate: ambitia de a ajunge o mare jucatoare de tenis, ambitia de a arata ca nu e doar un fotomodel scapat pe terenul de tenis din cauza unor invitatii trimise gresit de o secretara angajata pe pile.

Bouchard nu a evoluat de atunci si merge incet, dar sigur catre o zona in care comparatiile cu Ana Kournikova devin obligatorii. Sigur, Simona Halep nu poate uita acum si nu va uita niciodata infrangerea din fata lui Bouchard din 2014, semifinala de la Wimbledon care o putea umple de glorie. E singura ei infrangere cu Bouchard, insa s-a intamplat in cel mai important meci dintre cele doua.

Dar mizele lui Halep sunt acum altele, chiar trebuie sa o uite pe Eugenie Bouchard, care nu mai este un adversar de lux, ci un element la indemana, asa cum a fost mereu clasicul biscuite Eugenia in Romania. Halep trebuie sa continue examenele maturitatii cu marile jucatoare ale momentului ca sa ajunga si ea cu adevarat mare. De Mare Slem.

ianuarie 18, 2018 by
www.sport.ro

Johanna Kontra Halep – noul coșmar românesc

De ce? De ce nu Halep? De ce Simona Halep a ratat cel mai important moment al carierei? De ce a trecut pe lângă primul loc și și’a frânt atât de dureros un nou zbor către un titlu de Grand Slam, care se încăpățânează și nu vrea să mai vină?

Înfrângerea de acum a lui Halep e frustrantă. Și pentru ea, dar și pentru fani. Nu poți să treci ușor pe lângă ideea că putea fi numărul 1. Că ratează acest scop exact la ultimul meci. Și că se întâmplă la o lună distanță, tot într’un moment crucial, la un Grand Slam. Eu personal n’o cred pe asta cu „Nu mă interesează locul 1!” Cum să nu’ți dorești să fii cel mai bun când ești sportiv profesionist? Și cum să nu’ți dorești acest lucru când ești deja pe locul 2?! Cum să refuzi unicul progres pe care îl mai poți avea??

Da, poate că trofeul la un Grand Slam ar fi mai valoros decât acest loc 1, cum cântărește și Ilie Năstase, dar se aplică asta la Halep, cea care la începutul ascensiunii sale spunea că e mai interesată să ajungă la Turneul Campioanelor decât să câștige un Grand Slam? OK, să acceptăm că Halep chiar așa gândește, că locul 1 nu o interesează. Atunci, oare nu tocmai asta ar fi problema? Că în momentele cheie, în momentele în care poți fi cu adevărat mare, dispari din peisaj?

Johanna Konta a spus după victoria cu Halep că a câștigat pentru că a fost concentrată pe ceea ce voia să obțină. Oare nu așa e sportul? Să îți propui ceva și apoi să încerci să îl și obții? Lipsa unei strategii pe termen lung n’ar fi adus’o atât de sus unde e ea acum. Atunci de ce să schimbi viziunea? Tocmai acum când chiar contează. Acum când sunt atât de aproape Grand Slam-urile, gloria, banii. Da, banii! Pentru că în tenis se joacă pe atât de mulți bani, încât e o glumă neinspirată să spui că ei nu contează.

Simonei îi pasă. E ambițioasă. O vedem tristă după înfrângeri și o vedem bucuroasă după victorii. Are sentimente. Suferă. Ea acum suferă. Simularea indiferenței nu știu dacă îi face bine. Mai ales că am văzut’o la finalul meciului. La acea nenorocită minge de meci i’a cerut arbitrului să se repete și poate că așa ar fi fost drept. Și poate că așa s’ar fi întâmplat dacă Halep nu era în luptă chiar cu omul englezilor, Konta, ajutată de acel strigăt al unui spectator.

Aceeași Konta care a plâns atât de tare la Mamaia la meciul cu Sorana, care i’a adus exmatricularea lui Ilie Năstase din lumea tenisului. Ilie a spus după meci că și’ar fi dorit victoria Simonei cu Konta și ca o răzbunare pentru el. Deși acea victorie îi tăia onoarea de unic număr 1 român din istoria tenisului.

Dar Halep avea nevoie de răzbunare și pentru ea însăși. A ajuns la 4 meciuri cu Konta. A câștigat unul singur, cel de la FedCup, l’aș numi cel mai puțin important pentru interesul ei. Primul meci pierdut de Halep cu Konta este și primul meci în care am remarcat’o eu pe Konta. Acum 2 ani, la Wuhan, Halep a pierdut deși conducea cu 5-1 în decisiv. N’avea cum să nu ajungă mare o jucătoare atât de agresivă.

Mats Wilander i’a reproșat Simonei după meci că e prea pasivă. Că a pierdut meciul jucând prea defensiv. Eu fac doar observația că e prea pasivă în ceea ce își dorește. Că nu îi vedem foamea de victorie, dar îi simțim nefericirea atunci când pierde.

 

iulie 12, 2017 by