Browsing Tag

Ioan Niculae

www.sport.ro

Doare!

Doare! Tare!! Frustare – nimic nu poate defini mai bine starea de spirit de după eliminarea Astrei în Belgia. Și eliminarea României din Europa…

Sentimentul general după dubla Astra – Genk e că belgienii nu au fost mai buni. Dar au mers mai departe. Și asta doare. Astra a arătat într’un fel cum nu am mai văzut de mult la echipele românești în Europa. Dar a rămas acasă. Și de asta doare.

Ofensiv! Cu tupeu! Cu plăcere de fotbal. Cu știința fotbalului. Astra s’a prezentat ca o echipă în fața căreia trebuie să te înclini. Și dacă nu ploua așa tare, chiar să’ți dai jos pălăria. Astra arăta ca o echipă câștigătoare. Dar ce urât e când nu se întâmplă.

Simțind miros de bani, patronul Niculae s’a dat iar pe lângă echipă. Prea târziu. Astra a cedat și pentru că jumătate din echipă a vândut’o el la preț de solduri. Și pentru că nu și’a plătit la timp jucătorii și i’a făcut să se simtă ca niște sclavi. A pozat însă în deontolog și l’a amendat pe Șumudică când a înjurat Steaua. Unicul moment când a ars’o cu imaginea echipei. Și i’a făcut pe jucători să se simtă și mai umiliți.

Obișnuiți cu umilința, marcați de complexul de inferioritate, campionii României s’au strâmbat la arbitri în Belgia. Și la UEFA. Aproape că urma și Soros. Că „deranjăm”. Că nu știu ce. Și dacă a fost fluier la ciupeală nu de asta au pierdut! Șumudică a spus că s’au simțit ca ultimii oameni. Cumva, parcă e o onoare să faci parte din categoria ultimilor oameni. Să știi că după ce se termină cu tine, se termină și cu lumea. Dacă s’a gândit atât de departe Șumudică.

Maestrul discursurilor de vestiar ar fi fost poate mai inspirat dacă le’ar fi vorbit jucătorilor lui și de crezul marelui Senna: „Imaginează’ți că ceilalți au toate drepturile, iar tu nici unul. Așa obții succesul”. Nu te plânge, fă’i să plângă!

 

www.sport.ro

Viktoria cui?

Care EXIT? Romania si-a jucat aseara iesirea din Europa si a votat NU.  Deloc impresionate ca trebuie sa se bata cu doua echipe cazute din Champions League – Roma si Villarreal – Astra si Steaua au aratat ca exista. Si-au jucat si ele norocul. E drept ca totul depindea de ele. Si e adevarat ca niciuna nu si-a facut treaba pana la capat, dar ceva tot a iesit.

Mai la plesneala, mai chinuit, rezultatul conteaza! Astrei i-a iesit. Da, cu noroc! Pentru ca la ruleta de pe Arena Nationala, bila a cazut pe zero. Dublu zero. Insa acel zero care goleste masa de jetoane si i le pune in fata lui Sumudica.

Culmea e ca el si gasca lui de gladiatori nu s-au putut bucura pe bune ca au fost egalii Romei. Ca s-au calificat in primavara europeana, fie ea de fapt o iarna in toata regula. Nu! Campionii au plans. Au luat toti BAC-ul, dar stiu ca se vor desparti. Fiecare cu soarta lui! Clasa lor va fi desfiintata.

Da, unii se vor regasi pe la Steaua, dar acolo nu mai e distractie. Incruntarea lui Enache s-a transferat si pe chipurile pana mai ieri senine ale lui Boldrin si De Amorim. Asa ca Alibec, Teixeira, Morais, Budescu sau cine o mai fi stiu ca povestea lor frumoasa s-a terminat.

Desi povestea s-a terminat tocmai pentru ca n-a fost doar frumoasa. Discursul lui Sumudica, de copil fugit de-acasa, impotriva patronului e cea mai curata dovada. Ce exemplu de anti-economie: distrugerea unui proiect tocmai cand a inceput sa scoata marfa cea mai buna. Sa aduca bani, pana la urma, sa fie profitabil, adica ceea ce teoretic urmareste orice om de afaceri. Dar cate softuri de calitate nu sunt inlocuite cu altele mai proaste de iti vine sa te dai cu capul de pereti!…

Cum ar fi ca Niculae sa se razgandeasca si sa nu radieze echipa? Chiar daca Sumudica a zis ca pleaca. Maine o sa-i treaca. Nu e prima oara cand spune ca-si ia lumea in cap. A mai facut-o el strategic ca sa-si trezeasca jucatorii. Ar putea sa o faca si cu patronul ca sa mai incinga duminica un derby cu o Steaua ranita rau.

Golul 2 al Stelei de la Villarreal, cel care n-a mai venit, doare enorm. Stelistii nici nu stiu ce sa regrete mai tare. Ca n-a venit golul, ca n-au batut-o niciodata pe Zurich sau destinul, in general. Lectia Stelei e ca merita palma primita din cauza tupeului exagerat de a ataca fara atacanti. Toata toamna! O campanie gresit facuta de Becali, cu toate atributiile sale: de patron, de scouter, dar si de antrenor. S-a reconfirmat antrenor la cateva minute dupa meci subliniind ca De Amorim va juca pentru ca ii place lui atat de mult. Mai ca Reghe ar putea sa-si faca bagajele. Pentru carat il are pe Tudorie…

 

 

N.B. Articol apărut pe 9 decembrie 2016 pe www.sport.ro după ultima etapă din Europa League. Astra s-a calificat după 0-0 cu Roma. Steaua a pierdut cu Villarreal și a fost eliminată.

http://www.sport.ro/opinii/bogdan-hofbauer-despre-calificarea-astrei-in-primavara-europeana-si-eliminarea-stelei-viktoria-cui.html

www.sport.ro

Sinuciderea asistată a Astrei

Campioana Astra a murit. S-a sinucis. Neplansa de nimeni dupa ultima ei suflare. Ingropata pe Cluj Arena, un stadion cu toate caracteristicile unui cavou. Monumental, gri, gol, fara suflet.

“Suntem morti si ingropati” – asa a descris Sumudica atmosfera de la Astra. Imagini cu imagine, Sumudica si ai lui chiar astra fac: isi traiesc moartea. La fel cum pier imperii si popoare, Astra si-a semnat moartea singura. Tradata din interior.

Cu acest Ioan Niculae pe post de Nero, care si-a dat foc propriei cetati. Deprimat, scarbit de viata si de soarta. Aruncat in puscarie si ramas cu o singura avere: un exemplar prafuit din editia Forbes, care il prezenta miliardar in dolari, cel mai bogat roman in urma cu doar doi ani. Niculae a renuntat la Astra si ca afacere si ca dragoste si ca jucarie. Niculae, copilul rasfatat care dupa ce s-a saturat de jucarie nu i-a dat-o altcuiva, ci a stricat-o el insusi, izbind-o de pereti si calcand-o in picioare. De ciuda.

Sfarsitul a venit insa abia acum, cand s-a descarcat bateria care o mai facea sa mearga: Sumudica. Complet vlaguit la primul meci din campionat de dupa suspendare, Sumudica nu si-a anuntat inca demisia. Tot de ciuda! Pentru ca are de luat niste bani de la patronul pe care il uraste. Si vrea sa se razbune pentru tot raul pe care el crede ca Niculae i l-a facut.

Astra a fost tradata – era si timpul – si de jucatori. Nu mai au chef, nu mai pot, nu mai vor sa joace. Tot de ciuda! Neplatiti, umiliti, campionii nepremiati nu au apucat sa se bucure niciun moment de o glorie adevarata. De o glorie meritata. Parazitii care isi ataca organismul gazda. Ii fac rau si lui, dar si lor. Isi fac rau si lor, dar si lui. Personajele din Fight Club, fascinate de propria autodistrugere, care cer si isi dau si singure pumni in figura, zambind animalic printre siroaiele de sange.

Nu si-au otravit fantanile in fata vreunui dusman. Le-au otravit doar ca sa arate ca pot face asta. I-au batut pe toti si au devenit campioni, apoi au vrut sa bata si acea campioana. Sarpele care incepe sa-si manance coada si sfarseste mancandu-se singur. Victoria egala cu infrangerea.

Prea mandri pentru un “La revedere” sau un “Adio”, toti acesti ucigasi sinucigasi, mai absurzi ca orice Kafka, ies din scena cu un hara-kiri neinteles: “Eu te-am facut, eu te omor”.

 

N.B. Articol apărut pe 20 septembrie 2016 pe www.sport.ro după Astra – Gaz Metan Mediaș 0-2, o înfrângere care continua crizei de la Astra.

http://www.sport.ro/opinii/bogdan-hofbauer-despre-situatia-in-care-a-ajuns-campioana-eu-te-am-facut-eu-te-omor-sinuciderea-asistata.html