Browsing Tag

Johanna Konta

www.sport.ro

Johanna Kontra Halep – noul coșmar românesc

De ce? De ce nu Halep? De ce Simona Halep a ratat cel mai important moment al carierei? De ce a trecut pe lângă primul loc și și’a frânt atât de dureros un nou zbor către un titlu de Grand Slam, care se încăpățânează și nu vrea să mai vină?

Înfrângerea de acum a lui Halep e frustrantă. Și pentru ea, dar și pentru fani. Nu poți să treci ușor pe lângă ideea că putea fi numărul 1. Că ratează acest scop exact la ultimul meci. Și că se întâmplă la o lună distanță, tot într’un moment crucial, la un Grand Slam. Eu personal n’o cred pe asta cu „Nu mă interesează locul 1!” Cum să nu’ți dorești să fii cel mai bun când ești sportiv profesionist? Și cum să nu’ți dorești acest lucru când ești deja pe locul 2?! Cum să refuzi unicul progres pe care îl mai poți avea??

Da, poate că trofeul la un Grand Slam ar fi mai valoros decât acest loc 1, cum cântărește și Ilie Năstase, dar se aplică asta la Halep, cea care la începutul ascensiunii sale spunea că e mai interesată să ajungă la Turneul Campioanelor decât să câștige un Grand Slam? OK, să acceptăm că Halep chiar așa gândește, că locul 1 nu o interesează. Atunci, oare nu tocmai asta ar fi problema? Că în momentele cheie, în momentele în care poți fi cu adevărat mare, dispari din peisaj?

Johanna Konta a spus după victoria cu Halep că a câștigat pentru că a fost concentrată pe ceea ce voia să obțină. Oare nu așa e sportul? Să îți propui ceva și apoi să încerci să îl și obții? Lipsa unei strategii pe termen lung n’ar fi adus’o atât de sus unde e ea acum. Atunci de ce să schimbi viziunea? Tocmai acum când chiar contează. Acum când sunt atât de aproape Grand Slam-urile, gloria, banii. Da, banii! Pentru că în tenis se joacă pe atât de mulți bani, încât e o glumă neinspirată să spui că ei nu contează.

Simonei îi pasă. E ambițioasă. O vedem tristă după înfrângeri și o vedem bucuroasă după victorii. Are sentimente. Suferă. Ea acum suferă. Simularea indiferenței nu știu dacă îi face bine. Mai ales că am văzut’o la finalul meciului. La acea nenorocită minge de meci i’a cerut arbitrului să se repete și poate că așa ar fi fost drept. Și poate că așa s’ar fi întâmplat dacă Halep nu era în luptă chiar cu omul englezilor, Konta, ajutată de acel strigăt al unui spectator.

Aceeași Konta care a plâns atât de tare la Mamaia la meciul cu Sorana, care i’a adus exmatricularea lui Ilie Năstase din lumea tenisului. Ilie a spus după meci că și’ar fi dorit victoria Simonei cu Konta și ca o răzbunare pentru el. Deși acea victorie îi tăia onoarea de unic număr 1 român din istoria tenisului.

Dar Halep avea nevoie de răzbunare și pentru ea însăși. A ajuns la 4 meciuri cu Konta. A câștigat unul singur, cel de la FedCup, l’aș numi cel mai puțin important pentru interesul ei. Primul meci pierdut de Halep cu Konta este și primul meci în care am remarcat’o eu pe Konta. Acum 2 ani, la Wuhan, Halep a pierdut deși conducea cu 5-1 în decisiv. N’avea cum să nu ajungă mare o jucătoare atât de agresivă.

Mats Wilander i’a reproșat Simonei după meci că e prea pasivă. Că a pierdut meciul jucând prea defensiv. Eu fac doar observația că e prea pasivă în ceea ce își dorește. Că nu îi vedem foamea de victorie, dar îi simțim nefericirea atunci când pierde.

 

iulie 12, 2017 by
www.sport.ro

Drumul de la Numarul 1 la Numarul Zero – caderea lui Ilie Nastase

Candva mare si tare in tenis, Ilie Nastase devine tot mai mic si ne arata cum drumul de la Numarul 1 la Numarul Zero e si scurt, e si murdar. Desi trage cu disperare sa revina la moda, Nastase mai are parte de atentia internationala doar pe pagina rusinii, la „Asa nu!”

Raspunsul la clasica intrebare cu „cei mai cunoscuti romani in strainatate” – Nadia, Nastase, Hagi – tinde sa se devalorizeze in urma iesirilor necontrolate, dar tot mai dese ale celui care a fost candva exemplul de urmat in tenis.

Dubla greseala comisa la intalnirea Romaniei cu Marea Britanie nu ii poate fi iertata lui Nastase dintr-un motiv explicabil tot printr-un termen din tenis: era la serviciu.

Daca pe vremea cand era jucator, chiar mare jucator, isi permitea orice, Ilie Nastase nu a realizat nici o secunda ca rolul lui acum e altul si ca de gesturile lui depinde prezentul tenisului din Romania.

Nastase a ratat sansa de a dovedi, lui si lumii, ca poate fi un pedagog si ca nu a trecut prin lume fara sa se lipeasca si civilizatia de el.

Nici nu mai poate fi vorba de o interpretare gresita a umorului sau. Oricat ai incerca sa ii justifici o gluma sexuala depasita, e sub orice limita de acceptare sa ii ceri in public unei femei casatorite, in plus si insarcinata, numarul camerei de la hotelul in care e cazata. Cine sa rada? Si de ce? Si care e respectul aratat de Nastase antrenoarei din echipa de tenis a Marii Britanii intr-o lume – sa nu uitam! – a femeilor?

Chiar daca nu mi-a placut deloc teatrul ieftin, nedemn de patria lui Shakespeare, jucat de britanice prin iesitul de pe teren al lui Konta la meciul cu Sorana cand vedeau ca romanca era intr-un moment bun, imi vine greu sa scriu despre asta. Pentru ca e un aspect ramas in umbra injuraturilor si jignirilor lui Nastase, asa cum Nastase insusi a ramas in umbra trecutului sau urias.

Dureros e ca nici Nastase, nici cei platiti cu bani grei sa conduca tenisul romanesc, nu au reusit sa il faca util echipei. E evident ca fetele il plac si le-ar fi fost util intr-o functie care sa nu il faca vulnerabil pe un om atat de viu ca Ilie Nastase, totusi irascibil si aprig la manie.

Ne-ar fi placut sa ii admiram lui Ilie Nastase calitatile – pe care evident le are – si nu sa remarcam ca de fapt ii lipsesc doua simturi obligatorii unui pedagog: bunul simt si – surpriza! – simtul umorului.

aprilie 23, 2017 by