Liderii nu se fac, se nasc. E scris. În fotbal sunt – trebuie să fie! – președinții, antrenorii și căpitanii de echipă. Gestul lui Tănase de aseară arată cum uneori banderola de căpitan poate fi adusă în derizoriu, luată la mișto. Nu e doar vina lui Tănase, e o consecință a dictaturii de la Steaua-FCSB.
Secretul? Pe lângă ce scrie în fișa postului, banderola de căpitan îți crește cota la un transfer. „He is captain of Steaua” umflă prețul, și ăsta a fost unicul motiv pentru care Becali l-a numit în mod fraudulos pe Florin Tănase liderul echipei.
Momentul în care Benzar alerga după Tănase să îi dea banderola, iar Tănase fugea de mama focului e penibil. Grav e că a arătat cât sunt de nepregătiți. „Suntem Steaua” – e vorba arogantă, pe care o auzim de multe ori din gurile FCSB și care ține loc de justificare la situații incomode. Ei, uite, nu mai sunteți chiar Steaua. Asta nici la fotbalul de județ nu trebuie să se întâmple. Jucătorii trebuiau să știe ce urmează dacă Planic iese de pe teren, dar s-au purtat ca o gașcă de băieți ajunsă la discoteca din sat, în care nu știa cine pe cine să danseze.
Nu e loc de un asemenea orgoliu nici la Tănase! Nu ai voie să îți faci echipa de râs. Apoi, Dică… Are responsabilitatea numărul 1 să numească nu doar vicecăpitanul, ci primii 3-4 căpitani înaintea unui meci. Dică spune că vrea libertate la echipă, dar nu reușește – s-a văzut – să rezolve o chestiune banală. Asta, evident pentru că problema căpitanului nu ține de guvernarea lui Dică, un guvern marionetă – care răspunde la orice spectacol doar la indicațiile păpușarului șef.
De aceea a și ieșit Gigi Becali după meci să îl laude pe Tănase pentru că a fugit de banderolă. Ca să își protejeze deciziile oculte. Cândva suporterii se mândreau să îi vadă în teren pe Lăcătuș, Rădoi, Tudorel Stoica – lider adevărați. Steaua a fost condusă autoritar mereu, dar chiar și așa, Lăcătuș nu a ezitat să vorbească în contradictoriu cu generalii comuniști sau cu familia Ceaușescu. Rădoi mergea des la Becali să discute problemele din vestiar, iar liderul Stelei 86, Tudorel Stoica, nu s-a temut de nimeni niciodată…
Un lider nu trebuie să îl numești, un lider îl vezi. Liderii nu se caută, liderii se găsesc. E greșită și ideea că „domle, ăla e bun de căpitan, țipă la ei”. De strigători și gălăgioși e plină grădina. Dar un lider știe imediat ce să facă după un gol primit. Un lider știe cum abordezi o deplasare urâtă, când tot stadionul urlă și adversarii te iau la picioare. Un lider e cel la care ceilalți jucători se uită instinctiv într-un moment greu, iar el are mereu soluția. Dar acum, în momentele grele de la FCSB, jucătorii sunt ori cu capul în pământ, ori privesc neajutorați spre cer.
