Browsing Tag

Razvan Burleanu

www.sport.ro

Prea Mult-e-negru

Aproape totul pare negru dupa infrangerea din Muntenegru. Nu-mi place sa o numesc tragedie, macar din respect pentru cei care au murit acum 4 ani. Aceea a fost nenorocire in Muntenegru. Dar mi-e ciuda de nu stiu ce e cu mine dupa meciul pierdut de nationala. Mi-e ciuda de mor cand Romania rateaza un mondial.

Meciul de aseara e doar o concluzie. Parca totul merge prost. De fapt, chiar merge prost! Nici Daum, nici jucatorii nu meritau calificarea. Treaba e ca antrenorul pleaca, jucatorii sunt deja cu gandul la echipele lor de club. Rana le va ramane suporterilor. Ei raman doar cu suferinta dupa ratarea calificarii. De aceea mai au voie si sa tipe, sa planga sau sa-l certe pe Maxim. Pentru ca ei la vara trebuie sa-si aleaga cu cine tin: Brazilia, Argentina, Spania, Italia…

Preferabil ar fi ca Maxim sa se abtina de la iesiri cum a avut vineri cu Armenia. Stiu ca e greu, sunt nervi… Dar imi vine in minte gestul numarului 10 de la Muntenegru. Jovetic era sa rupa emblema de pe tricoul nationalei, cu atat de multa pasiune o strangea si le-o arata suporterilor dupa gol. Jovetic are 7 goluri in grupa pentru mondiale. Si asta e greu. Romania toata are 8.

Romania nu mai stie sa atace. Fortati sa joace la distrugere in ultimii ani, romanii s-au dezobisnuit sa mai faca si altceva cu mingea. Andone a parut certat cu mingea in ultimele doua meciuri, cu Armenia si cu Muntenegru. Sunt cu totii crispati, inhibati, speriati, resemnati. Oamenii de la care asteptam finetea – Chipciu, Stanciu sau Maxim – au uitat cum e sa driblezi, cum e sa dai o pasa desteapta. Dar nu e singura explicatie. Nu am vazut la jucatori nici dorinta de victorie. Foamea de succes. Placerea de a fi invingator. I-am vazut ametiti, urmarind absent traficul de mingi de pe teren.

Ii iert cand nu pot, cand nu stiu, dar nu ii iert cand nu vor. Avem o generatie de jucatori, care in majoritate clacheaza din prima cand se transfera in Europa. Nici nu-i greu de inteles. Ce am vazut aseara noi, vad si toti antrenorii de acolo. Acum intelegi si expresia aceea tocita cu „si-au dorit mai mult victoria”. Iti dai seama cum e cand nu isi doresc.

Da, a fost penalty la Chipciu. Dar ce garantie mai ai la penalty cu echipa asta? Am ratat si in tur cu Muntenegru, am ratat si vineri cu Armenia, in acea victorie chinuita care a prelungit agonia. Nu si mandatul lui Daum. E clar ca va pleca. Prezenta lui nu mai foloseste nimanui. Lui personal ii face rau. La fel si federatiei, de care depinde plecarea. Ratarea calificarii inseamna ca FRF nu ii va prelungi contractul. E de bun simt sa se inteleaga pentru o despartire chiar acum. Asa ne-am intelege mai bine doliul fotbalistic.

Calificarea la primul european din istorie, cel din ’84, a inceput cu Lucescu interimar preluand o nationala care a compromis tot pentru mondialul din 1982. Federatia trebuie sa accepte un plan pe termen lung, dar cu obligatii si pe termen scurt. Trebuie sa aduca un strateg. Graba nu e, sa fim seriosi! Primele meciuri oficiale vor fi abia dupa mondialul din vara viitoare. Asta inseamna aproape un an. Chiar nu mai e nimic de pierdut. Romania a pierdut deja tot.

www.sport.ro

Si noi, Mircea? Federatia versus Lucescu

Cum cadourile de la rusi vin rar, sa trecem repede la treaba. Avem un Lucescu, ce facem cu el? Avem chiar doi, dar n-avem timp de mistouri, trebuie sa ne miscam in viteza, turcii dau navala.

Nu e ceva de neimaginat ca turcii sa il ia iar pe Lucescu. Americanii iau programatorii si inginerii, europenii iau medicii si specialistii in constructii. Romania n-a reusit sa si-l ia inapoi pe Brancusi, dar poate incerca macar cu Lucescu?

Ar fi Lucescu util Romaniei? Cine crede ca nu, sa inchida pagina acum. Sigur n-ar intelege ce urmeaza! Si sa dea foc la internet!

OK, voi, restul… de fapt, noi, restul, suntem in stare sa valorificam un Lucescu? Hai sa nu ne gandim la el, sa fim egoisti si profitori in continuare: putem castiga de pe urma lui Lucescu?

Hai sa nu incepem cu „Nu se poate” si cu „Nu ar accepta”! Toti care masurati lumea doar in bani, acceptati o data ideea ca Lucescu nu se gandeste doar la asta. Sau nu acum! Ne-a avertizat la ultima aparitie publica despre varsta lui inaintata. Lucescu nici nu mai are timp sa-si cheltuie banii pe care ii are, oricat de sadic ar suna asta. Sunt mai multi banii decat anii.

Dar daca pe Lucescu l-a prins varsta asta in fotbal, e obligatoriu ca urmatoarea perioada sa o traiasca direct pentru fotbalul romanesc.

Nu-mi pierd vremea cu echipele de club. Pe moment, sunt prea prost pregatite si, oricum, n-ar intelege ceea ce Lucescu ar incerca sa explice. Cine trebuie sa mute e Federatia.

Ea, Federatia, care, in prostia ei comunista, l-a dat afara pe Lucescu in ’86 la inceputul unei campanii de calificare dupa o victorie cu 4-0. (Da, sa traiti!)

Ea, Federatia, care in mandatul de proportii ceausiste a lui Sandu nu a fost in stare macar o data sa il aduca selectioner pe Lucescu, dar a jonglat intre Iordanescu si Piturca la fel cum se striga prezenta in Rai cand singurii prin zona erau Adam si Eva. (Fara doar si poate).

Ea, Federatia lui Burleanu, care demonstreaza ca daca isi doreste ceva, de exemplu sa ramana la putere, face orice pentru asta! Schimba reguli de candidatura la alegerile FRF sau ofera bani cluburilor din ligile inferioare din buzunarele echipelor din Liga I cu logica evidenta ca trebuie sa ii multumesti pe cei cu voturile mai multe. (In mod cert)

Ea, Federatia lui Burleanu, care sufera de lipsa personajelor de reala valoare atat de tare, incat in ziua finalei Cupei Romaniei nu a gasit alta varianta decat ca insusi Razvan Burleanu sa ofere trofeul si castigatorilor de la Astra – pardon, de la Voluntari – dar si castigatorilor de la juniori, cu 4 ore inainte.

Ea, Federatia lui Burleanu, care a reusit, sa nu mai aiba in curtea ei oameni de fotbal, iar pe cei care ii admira si ii iubeste o tara intreaga sa ii tina dincolo de granita, atat de usor de trecut pentru Christoph Daum si secundul sau belgian.

Razvan Burleanu, nu spune ca nu poti sa il apropii pe Lucescu! Asa cum Iordanescu a devenit selectioner la Euro 2016 pentru ca era la locul potrivit cand a plecat Piturca, in aceleasi block-start-uri poate ajunge acum Lucescu.

Iar daca nu reusesti, domnule Burleanu, spune „Nu pot!” Dar spune tare sa te auda toata Ronania: „NU POT!” Stim ca poti.

www.sport.ro

Urzeala țepelor

Animalele de pradă nu zâmbesc. Un lup își poate arăta colții când se pregătește de atac, dar acel rânjet nu este niciodată semnul vreunei alianțe. Sau a unei prietenii la nivelul lumii sălbatice. Râsul isteric al lui Burleanu – atunci când a aflat că Liga lui Gino a eșuat în organizarea meciului Iași – Astra – e dintr’o lume bolnavă.

E clar că păcatele LPF sunt en-gros. Că actualul campionat dă multe rateuri pentru că Gino Iorgulescu și echipa lui n’au reușit să pună în practică restartul Ligii I nici în anul 3 după Dragomir. Dar bucuria eșecului Ligii pe care am văzut’o pe fața lui Burleanu e dureroasă.

În primul rând că e de prost-gust să te distrezi pe mormântul altuia, dar e caraghios și pentru că Burleanu însuși a trecut de curând prin asta. A uitat cum, cu doar câteva luni în urmă, alerga după stadioane prin țară. Bătea la ușă meciul naționalei și n’avea iarbă pe teren.

Burleanu se faultează singur când crede că lui i’ar prinde bine necazurile de la Ligă. Dacă el gândește că băieții de la fotbal au să’l admire cu ceva arată cât înțelege el din management. Oricât de pompos ar simula predarea lui la ASE.

Sărbătorirea, chiar și neoficial, a înfrângerilor din fotbalul românesc de către un președinte de Federație mai doboară un mit. Cum că oamenii din vârful FRF și LPF chiar s’ar forța să creeze binele pentru care au fost votați.

Dar își permit. Nu pot cădea prea ușor de pe tronurile lor. Au avantajul că în fotbal lumea nu iese în stradă să protesteze când lucrurile o iau razna. Deocamdată.

 

www.sport.ro

Dopingul prin pașaport

Ma scoate din sarite trucul asta cu Saritov bronz olimpic pentru Romania. Nici nu se bucura nimeni. Si de ce te-ai bucura pentru medalia castigata de un luptator cecen devenit roman acum 3 luni? Nu e decat un alt tip de doping: dopingul prin pasaport.

Prima informatie care a aparut e ca Saritov a avut un singur suporter roman in timp ce lua medalia. Desi era ultima zi a Jocurilor Olimpice si putini mai aveau de pregatit vreo competitie, doar Covaliu de la scrima a mers sa-l vada. Excludem presa si pe cei din Federatia de lupte.

N-am nimic cu Saritov, pare baiat bun. Poate fi un bun roman si fara sa fie roman, dar medalia castigata de el nu e a Romaniei. Practic, Romania se foloseste de el ca sa minta prin lume. Si se minte singura ca merge treaba. Nu merge!

Imi plac mult luptele. E vorba de primul sport pe care l-am practicat la un club sportiv. Mai trag cu ochiul prin fenomen si nu arata deloc ca un sport care sa aduca medalii olimpice. Multi il folosesc doar ca o rampa de lansare spre MMA. “Pentru ca acolo sunt bani”, e argumentul lor. Si e greu sa-i contrazici, desi luptele sunt al 5-lea sport ca medalii olimpice pentru Romania.

Dar medalia asta nu reprezinta nimic! Daca chiar ar conta, inseamna ca ar fi un exemplu de urmat. Iar sefii de federatii si de la COSR ar trebui sa alerge prin lume dupa sportivi care ar accepta sa concureze pentru Romania. Nu e o solutie!

Spun asta desi fac parte din cei care sustin naturalizarea de jucatori pentru nationala de fotbal. Simt ca Romania ar creste cu ajutorul strainilor. Insa primele semne ma sperie. Aud – dar refuz sa cred – ca Federatia a dat ordin sa se stearga toate imaginile cu generatiile din trecut ale Romaniei de pe peretii bazei de la Mogosoaia, acolo unde sta in cantonament nationala.

Accept ca Burleanu si noua sa gasca sunt in conflict cu Generatia de Aur, dar refuz sa accept ca se poate ajunge atat de departe. Aud ca in locul imaginilor gloriase vor aparea expresii care sa ii motiveze pe jucatori. Mi-i si imaginez cu jambierele peste umeri privind ca la cai verzi pe pereti catre cine stie ce maxime care sa-i transforme subit in Messi sau Ronaldo. Mai bine le-ar trimite mesajele respective pe facebook, macar asa le-ar vedea si ei mai des.

Ce te poate motiva mai mult decat sa-i vezi pe Hagi, Popescu, Dobrin, Lucescu sau Dobay? In fine… Daca planul va merge pana la capat, le amintesc si eu o maxima: “O imagine face cat o mie de cuvinte”.

 

N.B. Articol apărut pe 22 august pe www.sport.ro după ce luptătorul Albert Saritov a câștigat medalia de bronz pentru România la J.O. 2016.

http://www.sport.ro/opinii/dopingul-prin-pasaport-bogdan-hofbauer-despre-medalia-castigata-de-cecenul-saritov-pentru-romania-la-rio.html

SPORT

Multi, da’ multi!

Prea mulți! Și prea puternici!

Când vezi sutele de mașini de dormit care bâzâiau în sală la Adunarea Generală a FRF nu poți să nu asociezi imaginea cu pădurea de mâini ridicate ca să’l scoată pe Șova din ghearele justiției. Și îți creează sentimentul care l’a inspirat pe Sartre să scrie Greața.

Foto: Mediafax

Burleanu și’a făcut binele calculele care – din punctul de vedere al tuturora, în afară de el – au ieșit prost. Pentru meciul de acasă cu Feroe, Federația a cheltuit dublu comparativ cu banii dați în toamnă pentru organizarea a două meciuri – acasă cu Ungaria plus deplasarea în Finlanda. Dar banii ăștia nu au fost furați, cum te’ai putea gândi la prima vedere. Nu! Au fost dirijați și spre alte direcții.

Burleanu i’a chemat ca la nuntă pe toți adunații din fotbalul mic la meciul de nimic cu Feroe, care a inclus pentru ei transport, masă, casă și cine știe ce alte activități care i’au făcut să doarmă în papuci la o ședință care trebuia să îi responsabilizeze măcar prin raritatea ei.

Adevărul e ca nici măcar nu s’a stabilit ceva cât de cât important acolo. În afară de excluderea din fotbal a Gloriei Bistrița s’au bătut câmpii. Dar stai! Am spus excluderea Gloriei Bistrița? Da? E posibil așa ceva?

Normal că e posibil! Câtă vreme Tata Jean Pădureanu e împrăștiat fără să știe de el într’o pușcărie care i’a tăiat, se pare, orice aplecare către fotbal, de ce să nu fie aruncată acum cu atâta responsabilitate celebra Gloria Blatistrița?

Acum! Când n’are stăpân! Acum sunt ei viteji! Altădată, orice strănut al Lordului Jean era aspirat de plămânii stătuți ai stătătorilor-pe-scaune. N’a promis el Burleanu, prin discursurile lui sforăitoare, că odată ajuns în locul lui Sandu schimbă tot? Au rămas doar sforăiturile. Astea nu dispar așa ușor.