Vii acasă și auzi vecinul cum își bate nevasta. De fapt o auzi mai mult pe ea. Nu’ți pasă. Dar îți rămâne în cap gălăgia aia. (Dacă îți pasă, e posibil să o bată tocmai din cauza ta…)
Nu’mi dă pace o mormăială de pe un blog. Cineva care se dă despre sport. Nu dau nume. Doar prenume: Maria. Cum că Elisabeta Lipă nu știu ce greșeală ar face pentru că susține ora de religie la școală. Iar ea, Lipă, ar fi condamnabilă ca un sportiv dopat.
Autorul n’are nimic cu Lipă. I’ar fi reproșat că România s’a dezvățat de medalii la canotaj. Sau i’ar fi reproșat că Dinamo aproape că nu mai există la nivel de sporturi pe plan național. Nici cu religia nu are ceva.
Șmecherie era să fi fost critic când îți băgau cu forța în cap că Soarele se învârte în jurul Pământului. Sau să încerci să’ți dai seama cu ce încearcă să te păcălească acum. Șmecherie era să îți dai seama că în cazul Charlie Hebdo a fost o serie de multe aiureli, nu doar o catastrofă accidentală. Dar nu!
Să te atingi de subiectul ăsta e acum la modă, însă e ieftin. Și te mai face și de râs ideea de a te da doctoral când tu nu înțelegi regulile unui joc străin. Iar să ațâți partizanii ambelor tabere – că asta s’a întâmplat – doar de dragul de a te băga în seamă, e un gest inferior. Și te mai dai politic corect…