Încăpățânat. Orgolios. Luptător. Ambițios. Nu ți`ai dori un adversar cu aceste atribute. Și totuși… Oamenii care s`au duelat cu selecționerul Pițurcă rareori au avut motive de supărare în urma marilor bătălii. Adversarii – care realmente au contat – au trecut peste Pițurcă. Chiar și așa, actualul selecționer al României încă are acea aură (ce ironie!) a unui om dificil de abordat. Păcat pentru cariera sa că și`a consumat energia în lupte prea mici, lipsite de semnificație. Una dintre ele: fără Mutu la națională!
Pițurcă și`i arogat dreptul de a confisca toate drepturile de folosință a nationalei așa cum un copil primește o jucărie a altuia și refuză să i`o mai dea înapoi. „Poate marca și 100 de goluri și tot nu`l chem” sau „Va mai veni când vor zbura puii de broască” nu arată a criterii profesioniste de care să țină seama un antrenor. Aici vorbim de valența proastă a încăpățânării sale.
În lista cu cei 13 stranieri convocați pentru bătălia cu Grecia, a surprins numele lui Tamaș. Pițurcă bate din nou la ușa lui la fel de insistent cum, în urmă cu un an, Tamaș însuși se forța să intre în deja faimaoasa scară de bloc care i`a adus o vizită la poliție.
Tamaș e cam de aceeași teapă cu Mutu din punct de vedere al disciplinei, așa că prin convocarea fundașului rebel, selecționerul se obligă să îl cheme și pe Mutu – în mod clar, unul dintre cei mai în forma români ai momentului.
Și pentru că meseria de selecționer are un farmec deosebit, nu putem să nu facem referire și la Răzvan Lucescu. Actualul antrenor al Petrolului – și al lui Mutu – e cel mai înfocat avocat al ideii revenirii acestuia la națională. Dar el uită sau se face că uită sau speră că noi am uitat de atitudinea sa față de Mutu pe vremea când el se ocupa de națională. Are însă meritul că la sfatul ilustrului său tată, Lucescu Junior a cedat atunci și l`a adus pe Mutu pentru ca România să zdrobească Bosnia cu 3-0. Acum vine întrebarea: Pițurcă de sfaturile cui ar putea asculta?