Am vrut să pun întrebarea „Unde e Bute?” Adică unde e el acum. Dar schimb. Unde a fost Bute până acum? Sau: cine e Bute? Bute e victima unui sistem.
Să facem ca pe timpuri, fără CD. Derulăm caseta înapoi. Bute e băiatul drăguț care s’a făcut remarcat pentru că era la aceeași categorie cu Dorel Simion, l’a bătut pe Simion, dar arbitrii au dat victorie pentru Simion. ’99 spre 2000. Televizat. Simion s’a calificat în felul ăsta la Jocurile Olimpice. Bute s’a enervat și s’a apucat de box. Profesionist.
Până aici – totul bine. Bute a făcut totul bine. Caracter. Mușchi. Băiat deștept. N’a luat’o chiar de capul lui. A mers pe un teren bătătorit. A urmat calea lui Doroftei, același club din Canada ca să ajungă campion mondial.
Acolo n’a mai ținut de el. Canadienii erau profesioniști. Fabricau boxeri. Erai, nu erai, te făceau ei să devii. Bute și’a luat mănușile și a început să care pumni. Oricui. Se bătea cu oricine intra în ring cu el. Cunoștea fiecare colțișor de sală la Centre Bell, în Montreal. Bute a început, de fapt, să piardă când își câștiga prea ușor luptele de după debutul la profesioniști.
Cariera unui boxer profesionist începe cu o serie de adversari mai slabi, pentru palmares. La Bute, problema a fost că a ajuns să se bată doar cu boxeri slabi. Aici Bute a părăsit drumul lui Doroftei. Doroftei n’a stat cuminte. A vrut să se bată cu boxerii puternici ai timpului la categoria sa. A renunțat la culcușul sigur și a plecat în America. A și bătut, a și fost bătut. Dar nu a fugit niciodată. A rămas boxer pentru totdeauna.
Nu spun că Bute și’a ales el adversarii aceia slabi. Bute a avut prea multă încredere în cei care se ocupau de el. Și nu a avut inteligența să’și dea seama că, de la un anumit moment dat, lucrurile nu mai mergeau în favoarea sa. Supra-protejat, Bute n’a știut niciodată cât poate. Și când chiar a fost nevoie să boxeze cu adevărat și’a dat seama că nu poate prea mult. Sau nu mai poate.
Bute a ajuns în lumea lui Froch prea târziu. O înfrângere mai timpurie cu Froch, Ward sau Kessler l’ar fi putut întări. E greu când ești cel mai tare într’o clasă de fete și trebuie să ieși pe culoar față’n față cu băieții care scuipă și vorbesc urât.