Browsing Tag

Gigi Becali

www.sport.ro

Cu Dumnezeu în apărare

„Doamne, apără și ne păzește!” rămâne singura strategie de apărare a Stelei în încercarea disperată de a reveni în Champions League. Tragerea la sorți de vis venită de la Doamne-Doamne a fost anulată de o strategie catastrofală de transferuri făcută de oameni.

Ratarea victoriei cu Plzen este pentru steliști retrăirea unui coșmar fără sfârșit care în ultimii ani a avut arome amare de Ludogoreț, de Partizan sau, dacă vreți ceva mai tare, de Manchester City.

E inimaginabil cum oamenii responsabili cu crearea unei echipe, Meme Stoica și Dică, nu au reușit să aibă un punct de vedere ca să aducă 1-2 fundași competenți. Să trecem peste transferurile lui Budescu și Teixeira! Ei sunt oamenii aduși de Becali, fără să se consulte cu nimeni.

Oricât de simpatic ar fi Dică – mai nou, Nic – să nu aduci nimic în apărarea suferindă an de an e sabotaj împotriva clubului. Dacă ar proceda la fel la o instituție de stat, ar risca să se trezească cu DNA-ul pe cap. E și o tactică șmecherească asta prin care tu accepți acest joc la noroc că poate-poate ajungi în grupe. Evident, dacă Stelei îi reușește, Dică ar ieși triumfător, dar dacă ar apărea un nou eșec, explicația va veni la pachet, prea târziu și inutil: „Nu aveam cu cine”.

Păi trebuia să ai cu cine! Un manager ca să fie cu adevărat manager trebuie să știe să îi spună patronului său și care e cel mai slab punct al echipei sale. Poate că patronului îi scapă ceva. Trebuie să îi spună când exista ceva fără de care chiar nu se poate! Dică și Meme au ratat șansa să profite de cea mai mare deschidere la portofel a lui Becali de după criză. Tot clubul știe că nu sunt fundași, dar nimeni nu aduce!

Nu cred în cuvintele lui Dică de la finalul egalului cu Plzen că „fundașii pe care am vrut noi să îi aducem nu au vrut să vină”. Budescu și Teixeira au semnat cu Steaua după negocieri demne de Fondul Monetar, purtate nu într’o singură vară, ci în mai multe. Dar Steaua merge din vară în vară fără să se întărească în apărare, cu o continuare clasică: toate meciurile importante din Europa au fost pierdute din lipsa unor fundași. Steaua a ajuns într’o situație probabil unică în lume: să aibă mai mulți portari decât fundași centrali.

Dubla cu Plzen nu e ratată. Steaua știe să se califice și după 2-2, dar în play-off tot de problema apărării se va lovi. Pentru că Larie și Bălașa sunt doar niște jucători care pot întări o apărare, dar nu scheletul unei defensive de Champions League. Experimentul Enache ca fundaș dreapta a dat atât de multe rateuri, încât cuvintele nu mai au sens.

Însă cifrele au. În Champions League fiecare minut în aer expirat se transformă în bani. Bani mulți care te ajută să întărești echipa și mai tare, să revii în Champions League și tot așa. Fiecare milion de euro neinvestit într’un fundaș se traduce într’o sumă de 10 ori mai mare – bani pierduți pentru că nu te’ai priceput să ajungi acolo. E greu doar cu Dumnezeu în apărare.

www.sport.ro

Viitorul începe azi

„Gata, nu mai suntem copiii de dinainte!” E bruscă schimbarea de discurs a lui Hagi, venită la câteva zile după clasicul „Suntem tineri, nu ne bagă nimeni în seamă”. Dar când o bați pe Steaua îți este permis orice. Mai ales că se întâmplă atât de rar.

E prima oară după meciul care aduce zâmbete cu subînțeles tuturor, acel Steaua – Viitorul 2-5, numit „meciul omeniei” chiar de Gigi Becali. O victorie cu care Viitorul a scăpat de retrogradare în primul an după ce a ajuns în prima ligă. Entuziasmul lui Hagi s’a transmis și la jucătorii săi, care aseară cântau deja „Campionii, campionii!” pe gazon. Bănuiesc că nu le făceau primirea următorilor adversari din campionat, campionii de la Astra.

Remarcabil a fost și pronosticul lui Hagi. Că Viitorul va câștiga cu Steaua dacă Niță va greși. Transformat recent în jucător de națională, Niță a uitat să mai fie portar la echipa de club. Căsăpit bine de Casap și Morar, Niță a căzut victimă profețiilor lui Hagi. Nici n’a mai apucat să se enerveze după golurile primite, cum îl vedeam până acum.

Numai Ovidiu Popescu n’a fost profet în țara lui. Sau, mă rog, în localitatea al cărei nume îl poartă. La Ovidiu, „Lampard al Stelei” nu s’a văzut deloc. A dispărut din joc imediat după ce Gigi Becali i’a dat toți banii pe care îi avea în buzunar, așa cum a mărturisit singur patronul Stelei.

„Așa se întâmplă când îți bați joc de fotbal”, a fost una din primele concluzii ale lui Reghecampf după meciul pierdut de Steaua. Atât de enigmatic că nici nu știi la cine se referea. La jucători? La el? Poate chiar la Becali?

Patronul Stelei e vinovat de politica Stelei de a nu aduce fundași. L’a forțat la maximum pe Tamaș, jucătorul izgonit de Rădoi, dar revenit la Steaua în noul mandat al lui Reghecampf. Tamaș are pe conștiință aproape fiecare meci pe care Steaua nu l’a câștigat anul ăsta. Ba chiar și unul câștigat, dacă ne amintim cascada de greșeli de la meciul cu Craiova. Tamaș a ajuns la 3 eliminări în 3 luni, toate în meciuri decisive: după cea de la Villarreal și cea de la meciul pierdut cu Astra.

Iar Bălașa sau Enache n’au fost nici ei mai breji. Că Steaua nu ar avea nevoie să se apere în competițiile din România e doar un vis frumos al patronului. Steaua nici nu mai știe pe cine să mai bage în apărare, atât de puține variante are. Iar dacă Becali își propune să aducă fundași doar pentru Champions League, s’ar putea să fie scutit de asta, căci Steaua riscă să nu ajungă nici în acele preliminarii.

Poate că avem tendința să vorbim mai mult de înfrângerea Stelei decât de victoria Viitorului. Dar asta se va rezolva de la sine, în timp. Niciun meci nu o recomandă mai bine pe Viitorul ca pretendentă la titlu ca victoria de acum. Și e mare lucru pentru o echipă care acum 8 ani nu exista. Așa cum și Leicester cu 8 ani în urmă era în Liga a 3-a engleză, iar acum e campioana Angliei, calificată în sferturile Champions League.

www.sport.ro

Din greșeală în greșeală spre victoria finală

Are și play-off-ul clișeele lui. Moda sezonului de primăvară-vară aduce conceptul de „finală”. Nu există declarație a unui antrenor sau jucător de Liga I care să nu îl conțină. „Mai avem 10 finale”. Sau 7. Sau 4. Cât e interesat să numere fiecare. Deși finala, de când se știe fotbalul pe lumea asta, e una singură. Și acum e departe de toți. Ce legătură are cu Steaua?

Steaua nu prea joacă. Și nici nu prea câștigă. Dar și când câștigă… Exact când trebuie, câștigă! Are doar două victorii din 7 anul ăsta. Cele obligatorii! Ștearsă, fără să placă cine știe ce, Steaua a ajuns prima din România. Cu aroganța clară cum că prima a fost mereu. Te uiți în clasament și pare falsificat.

Steaua e și prima care s’a trezit. A hibernat puțin, dar sperie instant când își arată mușchii. Steaua nu a luat steroizi, are și forță. Cu o singură victorie pe lună, Steaua rămâne stăpâna campionatului pentru că a știut să dea restart când a trebuit. Nu e un noroc că Steaua i’a avut cu CFR pe Gnohere și Ovidiu Popescu. Și nici nu e noroc că ei au s’au ridicat ca spuma exact acum.

Gigi Becali a cântat și la meciul din toamnă cu CFR „Lăsați’ne să ne pregătim de Champions League”. Atunci înainte de meci, acum după. Nu e vorba doar de mândrie și orgolii. Becali a nimerit’o iar.

Oricâte merite ar avea Reghecampf, Ovidiu Popescu a fost promovat la mijloc la cererea patronului. Și alintatul Lampard a arătat cum ar trebui să se bată loviturile libere la Steaua, obicei uitat de la plecarea lui Sânmărtean.

Când Becali a sărit în sus ca Gnohere și Alibec nu au ce căuta în același timp în echipa de start a Stelei, a sărit din schema și Gnohere. Dar a intrat pe teren exact când a fost nevoie să dea golul.

La cum arată acum, Steaua nu face pe nimeni să se îndrăgostească de ea. Dar o iubesc, oricum, deja destui. Și poate că merge ea așa cum spune vorba veche „din greșeală în greșeală”, dar continuarea e exact cea care aduce sensul în fotbal. Victoria finală.

 

 

www.sport.ro

20.000 de Reghe sub mări

Sub nivelul mării. Până acolo s’a scufundat Steaua lui Reghecampf. Nu mai poți să zici: „Mai rău nu se poate!” Se poate… Fiecare meci aduce o nouă cădere. Asta îl sperie cel mai mult pe Becali. Iar rugăciunile la mănăstirile rusești îl conduc spre un singur răspuns: că cineva de sus îți dă, dar nu ți’o bagă și în poartă.

Buimac după noua înfrângere, 1-3 cu Dinamo, Tamaș visează că la antrenamente steliștii sunt atât de buni încât o bat și pe Barcelona. Hai să fim high! Îți vine să îi întrebi oare ce fumează. Dacă cineva le’a băgat asta în cap, râde de ei. Dacă ei cred asta, au pierdut simțul fotbalului. Dar dacă sunt cu adevărat mai buni la antrenamente decât la meciuri rezultă două concluzii. Din ambele iese prost Reghe.

Prima o putem compara cu plecarea lui Ranieri de la Leicester. Campionii Angliei nu jucau nimic, dar după ce au scăpat de antrenorul nedorit au demolat’o pe Liverpool. Deci: jucătorii nu’l mai vor și Reghe nu mai controlează situația de la Steaua.

A doua concluzie e că Reghe nu se pricepe să rezolve situația. Tehnic. Ca meseriaș. Ca angajat. Ca profesionist. Nu poate. Și de aici reiese tot că Reghe nu mai controlează situația. Dar după fiecare meci, lovește în jucătorii lui. Jucătorii soției sale, jucătorii lui Becali, jucătorii iubiți de fanii Stelei. Doar lui nu’și găsește nicio vină!

Loviturile sub centură și prin gardă primite de la patron au făcut pe toată lumea să înțeleagă că Reghe nu mai e dorit la Steaua. Că singura continuare logică e despărțirea. Doar că Reghe nu mai vrea să plece ca atunci când a lăsat Steaua pentru arabi – el în pierdere. Vrea să plece ca atunci când a fost dat afară de arabi – el în câștig. Cu caravanele sau camioanele, ce or fi fost ele, pline de bunătăți. Venind încărcat pe Drumul Mătăsii ca marii comercianți.

Numai că Becali nu e dispus să achite un milion de euro. Simte că ar pierde el niște bani. Psihologic, se simte furat dacă ar face asta. Mai furat decât se simte cu banii aruncați pe geam pentru jucători. În iarnă, în vară, acum două ierni și tot așa.

Milionul se poate dovedi mizilic dacă luăm în calcul ce bani ar putea câștiga Steaua din Europa sezonul viitor. În același milion sunt incluse și niște cursuri de management: ai grijă altă dată ce antrenor îți iei și ce clauze îi pui! Și în același milion putem trece și o amendă. Penalizarea pentru că prea l’a înjosit pe Gâlcă deși îi câștigase cam tot. Doar că lui Gâlcă mai mult i’a vândut jucători și mai puțin i’a cumpărat.

E prețul corect un milion? Ce preferi? Un milion de euro sau un milion de probleme?

www.sport.ro

Nimeni la Steaua!

Nimeni și nimic! Nimeni la meci și nimic în meci! Stelei îi dă eroare orice aplicație! O singură victorie în ultimele 7 meciuri oficiale duce în derizoriu liniștea simulată de stăpânirea Stelei. Declarația lui Becali după 2-2 cu Voluntari –  „Oricum, tot Steaua va ieși campioană” – nu se inspiră din fapte reale. L’am mai auzit și pe Reghecampf sezonul trecut, când a venit la Steaua, împrumutând siguranța și aroganța patronului în faimosul discrurs de atunci: „Nu fiți triști! Steaua va câștiga campionatul”. Și tristețea a transferat’o chiar el.

Steaua a renunțat stupid la unele obiective și de aceea a uitat să mai lupte. S’a obișnuit să piardă și nu o mai deranjează înfrângerile. Și’a propus să câștige mai rar și nu mai câștigă nici meciurile pe care le consideră obligatorii!

Acum, Reghecampf spune superior că Voluntariul nu l’a surprins cu nimic, dar prin asta nu face decât să’și arate limitele reduse. Steaua lui se îngrașă de la sezon la sezon, aduce toți jucătorii care sunt mai buni, dar suferă de complexul anacondei – șarpele uriaș și puternic, lipsit însă de venin și, de multe ori, incapabil să’și ucidă prada. Și Reghecampf merge mai departe fără să găsească soluții.

O primă descărcare nervoasă o oferă, ca de obicei, Becali. Chiar și cei care se așteptau ca Gnohere să fie repede criticat au fost surprinși. Viața la Steaua cere sacrificii. Și umilințe. Visul de a deveni noul Stanciu sau Chiricheș devorează zeci de fotbaliști. Gnohere nu e decât un exemplar amărât. Un om care și’a pierdut respectul încă din momentul când a lăsat’o pe Dinamo pentru rivala Steaua. Becali știe că de un „trădător” nu trebuie să ai milă și își permite să’l umilească atât de devreme.

Totul până la bani! Dacă Steaua pierde titlul, cursa pentru grupele Champions League devine una cu obstacole mult prea grele. Și sacii de euro le rămân altora. Victima propriului succes, Steaua ar fi avut șansa să se ia la trântă cu forțele din Europa League. Doar că atunci când a văzut că e greu, a „preferat” să renunțe. Ca să se distreze în campionat. Distracția costă.