Imediat după ce Muhammad Ali a murit, a început numărătoarea. Nu cea care anunța sfârșitul unei lupte, nu! Cea care aștepta lingăii cu declarații, admirații, facebook, share like și likele. Și nu mă refer la cei care l’au admirat sincer. Mă refer la cei care se regăsesc în întrebarea: Papa Francisc îl urăște pe Galileo Galilei? (Obama știe!)
foto: culturalweekly.com
Răspunsul e simplu, doar întrebarea e grea.
Obama (sau PR-ul lui, mă rog) a căzut în genunchi odată cu moartea lui Muhammad Ali. Trecând peste laudele pe care le’a făcut trecerii lui Ali la islam – religie pe care o slăvește de câte ori are ocazia – Obama s’a dat de pământ pe cât de mult l’a admirat el pe Muhammad Ali. Și cât de mult a însemnat Ali pentru America. Și… Să derulăm puțin înapoi?
Ia să’l întrebăm puțin pe Obama (oricare ar fi el Obama, președinte al SUA) dacă SUA, administrația ei și oricine a mai susținut războaiele de tipul celui din Vietnam au fost bătuți în cap pentru că au năvălit în Vietnam. În afara campaniilor electorale, n’o să prea vezi președinți americani contrazicându’se între ei. Iar Obama (oricare ar fi el Obama) își va declara admirația pentru administrația de atunci. Sacrificiul pe care a fost nevoit poporul american să’l facă (mereu trebuie să bagi poporul la mijloc), drama prin care au trebuit să treacă cei care au condamnat la moarte blocurile aflate în război…
Ia să’l întrebăm acum pe Obama ceva despre Muhammad Ali, un om atât de popular, încât nu ai putea să nu ai o părere. Un om atât de admirat, încât nu ai putea sa nu declari că l’ai iubit sincer, că îl adori și câte nu mai înseamnă el pentru tine. Dar stai! Ali tocmai a murit. Nu mai trebuie să’l întrebi asta pe Obama. Spune el singur! Și spune exact ce te așteptai să spună. Ar fi totuși o problemă. Ali și războiul din Vietnam sunt două lucruri opuse. E ca și cum tu l’ai susține și pe Putin, dar și pe Obama.
Știi ce? Pui prea multe întrebări! Taci și aplaudă! Respectă moartea lui Ali! Cum îți permiți?! Chiar acum când fostul genial (etc… PR… etc…) a murit îți găsești să arunci cu noroi? STOP!
…și după stop întreabă’l pe Papa de acum ce părere are el despre Papa de pe vremea lui Galileo! Nici nu mai contează numele. Poți să îi spui Papa-Lapte. Vai ce’o să’l mai admire, ce’o să’l mai laude. Acel papă nu a fost nicio secundă tras de șireturi de vreun papă din timpurile noastre. E cotoțat acolo sus, ca un sfânt.
Iar acum întreabă’l de Galileo Galilei. „Ooo! Acest simbol al științei, părinte al astronomiei, eminență a științei…” Dar asta se întâmplă doar dacă îl intrebi separat. Dacă îl intrebi în același timp se poate prinde. Și se supără. Și te face eretic! Și instrument al diavolului. Exact cum făceau ai lui cu Galilei în epocă.
INCHEIERE:
Acum mai e la modă discuția legată de fosta campioana olimpică Maria Olaru, bătută și maltratată (zice ea) de Bellu. Corect politic e să ai ambele păreri:
- Că, vai, cum să îndrăznești să ridici un deget asupra unui sportiv / copil / semen / aproape al tau / etc? Într’un stat UE / în 2016 / și toate clișeele;
și
- Că Bellu și Bitang au fost mari antrenori, admirabili profesioniști, că ei trebuie să rămână în istorie ca Nadia, ca Muhammad Ali, ca Galilei, ca Lyndon Johnson, ca orice papă, ca marii doctori care ce greu muncesc, ca Elvis Presley, ca Gorbaciov, ca acei copii maltratați în toată lumea (cei în afară de Maria Olaru, bineînțeles, că doar n’ai văzut picior de colegă lângă ea la lansare), ca bla-bla-bla, că la vrăjeală ne descurcăm mereu!
Întrebați’ne orice pentru că apreciem tot! Dar nu oricând, că unele chestii se pot contrazice.
Altfel, sigur că ai liber la gândire! Și liber la tăcere! Într’un stat UE, în 2016, în ce vrei tu. Dacă mai ai timp să vrei ceva.