Steaua, sub semnul Fiarei

Ați fost vreodată la înmormântarea unui om viu? Acum aveți ocazia! Steaua a murit. Oficial! Printr’un tertip cum numai în deciziile judecătorești poți întâlni, certificatul de deces al Stelei reprezintă certificatul de naștere al unui nou club. Și unde se poate întâmpla asta dacă nu în Ghencea, locul cu unul dintre cele mai mari cimitire din țară?!

Totul începând de azi. 30.03.2017 e numărul Fiarei. Cu Fiara Lăcătuș vârf de atac în lupta împotriva echipei cu cei mai mulți suporteri din România. Ca orice mare imperiu și Steaua a căzut în urma unor trădări. Pe de o parte, Lăcătuș și Pițurcă, în colțul opus – Gigi Becali, patronul Stelei (uite că încă îi zic Steaua, dar poate mă dau pe brazdă până spre finalul articolului).

Becali e vinovat că nu a știut să își țină istoria de partea lui. Nu hârtiile, ci sufletele. Plătește pentru umilirea fostelor glorii, culminând cu momentul în care le arunca pe jos bilete de Champions League cu disprețuitorul „Veniți, gloriilor, să vă luați bilete!” Plătește pentru jignirea constantă a suporterilor, pentru că a crezut în iluzia că totul poate fi măsurat în bani.

În momentul în care se credea semizeu, Becali a început să piardă Steaua. Suporterii au observat asta de multă vreme, elementul de noutate e Lăcătuș. Simbolul Stelei. Sau fostul simbol al Stelei. Sau simbolul fostei Steaua. Nu râdeți, așa vom păți de multe ori de acum înainte, până când ceața va asimila tot.

Lăcătuș nu și’a vândut doar fosta echipă, ci și pe sine. Când spune că „nu are nimic cu echipa din prima ligă”, fără măcar să îi pronunțe numele, Lăcătuș doar își arată ipocrizia. Și îi ia de proști pe oameni. Dărâmi o echipă, îi ciopârțești istoria, pentru că te lupți să îi iei locul, dar încerci cu toată falsitatea posibilă să spui că nu ții cu ea la derby-ul cu Dinamo. Când, de fapt, tot ceea ce îți dorești e ca redenumita FCSB să dispară. O simulare mai mare decât cele pe care le făcea Lăcătuș ca jucător în careurile adverse ca să obțină câte un penalty.

Pe Pițurcă îl știm diabolic, surpriza e Lăcătuș, despre care suporterilor le venea greu să creadă că e om rău. Nici acum Lăcătuș nu mi se pare omul care să facă orice pentru bani. El doar e manipulat și a intrat în jocul morbid pentru că nu i’a mai rămas mare lucru de făcut. De la Steaua a plecat cu coada între picioare o dată ca președinte și de mai multe ori ca antrenor. A înțeles că nu mai are viitor acolo și s’a dat cu ceilalți.

Evident, că Lăcătuș face asta acum. S’a trezit că Steaua merge prost acum, dar niciodată în cele 4 perioade diferite în care era la Steaua, când Becali spunea că era plătit regește și că, practic, Lăcătuș găsea în fiecare zi când mergea la oglindă ca să se spele pe dinți câte 1000 de euro.

Lăcătuș ucide Steaua fără să vrea și fără să’și dea seama că face asta și dintr’un motiv personal. Se uită din nou în oglindă și nu’i place ceea ce vede. Vede un contrast. În plan apropiat, imaginea unui om dispărut de pe arena învingătorilor, iar în plan îndepărtat, vede un poster cu Lăcătuș în maximul gloriei lui.

S’a resemnat cu ideea că nu va mai fi antrenor, dar încearcă să se relanseze cumva. Aliații lui Lăcătuș, de fapt noii săi stăpâni, i’au spus lui o teorie, o strategie pe care el nu o controlează și nici nu o vede până la capăt. Căci dacă ar vedea, ar înțelege că actuala Steaua a Armatei va fi vândută repede, imediat ce va prinde formă, unui alt investitor. Steaua aceea măruntă încă va intra pe mâna unui Zambon care – aici Lăcătuș nu se îndoiește deloc – va face bine și va aduce pacea pe pământ.