Browsing Tag

Astra

www.sport.ro

Baietii lui pierde-iarna

Stelistilor li s-a urat cu binele. Asta e concluzia daca privesti ce se intampla de o luna incoace. Erau pe val cu victorii pe linie si calificare rapida in grupa de Europa League, o recuperare fantastica si primul loc in campionat. Bonus – o armata de oameni la nationala. Scuze echipei armatei daca asocierea de cuvinte deranjeaza!

Steaua lui Becali si-a luat nasul pe sus dupa seria formidabila din toamna. Budescu a jucat mai mult la nunti, Dica a pierdut autoritatea in fata jucatorilor, iar echipa – meciurile. Becali insusi e usor dezorientat. Ba l-a certat pe Dica dupa infrangerea de la Iasi, ba l-a alintat acum dupa cea de la Giurgiu. Culmea e ca infrangerea prin care Steaua pierde cei mai multi bani a fost cea de la Plzen, trecuta prea usor cu vederea si acceptata prea usor. Inclusiv inainte de meci, echipa s-a dus la Praga ca la un meci amical cu o echipa modesta de provincie.

Steaua a alergat dupa doi iepuri si a cazut victima proverbului: i-a ratat pe amandoi. Risca sa piarda locul 1 in Europa, iar jucatorii odihniti la Plzen n-au aratat mai fotbalisti nici in cele doua meciuri de campionat, cu Iasi si Astra. Sacrificiul a fost inutil, iar Steaua pierde de fapt mai mult decat niste meciuri. Steaua poate pierde tot.

Steaua pierde ritm. Jucatorii nu mai stiu care cand joaca. Care meci mai e important si care nu, desi chiar au fost importante toate. Steaua pierde incredere. De la echipa neinvinsa doua luni, care defila in toate competitiile, Steaua e acum derutata de orice adversar. Orice faza pare simpla, dar orice meci e greu. Si se termina rau. In consecinta, Steaua n-a dat niciun gol in ultimele 3 meciuri.

Steaua pierde ordinea interna si buna dispozitie care domnea si aducea succesele. Budescu vorbeste non-stop de experimentele nefericite, teoretic ale lui Dica, practic de fata cu toata lumea bate saua sa priceapa antrenorul ca lui ceva nu ii convine. Si fiind unul din liderii echipei, Budescu nu vorbeste doar pentru el. Dar fentele lui Budescu l-au enervat si pe Becali, intr-un moment in care celalalt rasfatat al echipei, Alibec, nu mai joaca nimic. Patronul isi critica vedetele in momentul in care echipa nu are niciun salvator, gongul nu suna si criza se poate adanci.

Intamplator sau nu, e si perioada aceea a anului in care Stelei ii merge prost. Steaua nu a mai avut 3 infrangeri la rand de anul trecut, la inceput de decembrie, cand cu Reghecampf pe banca a pierdut intr-o saptamana tot: calificarea in Europa League, dupa infrangerea cu Villarreal, Cupa Romaniei, dupa eliminarea rusinoasa cu Mioveniul, iar in campionat a fost o infrangere cu Astra, pe atunci a lui Budescu, Teixeira si Morais. Alibec era la Astra, dar semnase deja cu Steaua si Sumudica l-a sarit din schema pentru acel meci.

Daca Steaua traieste iarna cartitei, s-ar putea ca toate mofturile de acum, de la prea mult bine, sa coste prea scump, iar titlul poate trece repede, ca CFR-ul prin gara. Si tare cred ca CFR sau Craiova nu isi vor mai vinde vedetele la Steaua, asa cum au facut ultimele doua campioane.

 

 

www.sport.ro

Untold Football. Seara în care fotbalul românesc a tăcut

N’am întâlnit încă om mulțumit după ce pierde un meci. Nu vorbim de blaturi. Deci, doar de suferință! Dinamo și Craiova au jucat demn, dar sunt cuprinse de durere. Măcar când pierzi cu 5, 6 la zero îți dai seama că n’aveai cum să pretinzi nimic. Greutatea celor două forțe ale Europei, Milan și Bilbao, le scutesc și pe Craiova și pe Dinamo de reproșuri.

Craiova și Dinamo au oferit decență. S’au luptat cu Milan și Bilbao. Adică chiar s’au luptat! Nu s’au chinuit, nu s’au umilit, nu au refuzat fotbalul. În anumite momente le’au lăsat suporterilor și iluzia că pot ajunge mai departe, că au și ele loc în Europa. În joia sa neagră, România a ieșit din Europa cu bătăi pe linie și fără gol marcat. Așa ne’am amintit că „gol de onoare” nu e doar o vorbă în vânt.

Pe finalul meciului cu Craiova, Milan a anunțat numărul de spectatori și rețeta financiară. Din cele peste 65.000 de bilete s’au adunat 2.033.577 de Euro. Cât de multe spune asta… În primul rând că cifra a fost publică. Și mai cade și mitul ăla cum că pe ăia mari nu îi interesează Europa League. Acum vedem și cât de mult le pasă. Craiova trebuie să joace un an întreg în campionat pentru banii ăștia. E altă lume.

Îți vine în minte ratarea lui Mitriță. Din retur. Bine, și aia din tur… Neputința! Apoi golurile alea venite din faze fixe. (Să mai amintesc că singurele victorii din Europa – obținute de Steaua și Viitorul – au venit tot după faze fixe?) Apoi te uiți iar la banii de mai sus și trebuie să recunoști că așa e drept. Bijuteria lui Rivaldinho rămâne o excepție. Milan și Bilbao și’au respectat condiția.

Craiova și Dinamo mai pot regreta că nu au dat peste niște echipe mai slabe. Ar fi făcut mai mult. Dar absența din Europa aici duce. De fapt, în ultimele sezoane Dinamo și Craiova au prins locuri de Europa, dar nu au avut drept de participare. Unii din cauza insolvenței, alții din cauza… inexistenței.

Din România chinuită a ultimor ani au ajuns prin Europa – mai mult în vizită – echipe ca Iași, Botoșani, Târgu-Mureș. Nu le mai iau în calcul pe celelalte care s’au irosit: Oțelul, Vaslui, Urziceni, Petrolul, Pandurii. Cu excepția Stelei, România nu a reușit nici un fel de continuitate în rezultate.

Astra e un subiect care trebuie tratat separat. De fapt și în acest an am asistat la dispariția unei echipe tocmai când ea conta, când devenise cap de serie. Astea sunt motivele pentru care România pierde de la anul un loc de Champions League. Și va fi tot mai greu să îl recupereze.

Greu, dar simplu. Aseară, Bordeaux, PSV și Freiburg au fost eliminate de Videoton, Osijek și Domzale. Asta e procedura. La un moment dat trebuie să te iei de gât cu cei mari! Va trebui să ajungi în grupe tot eliminând un Feyenoord, un Everton, ca în epoca uefantastică. Trebuie să o iei de sus. Numai că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Pentru început San Siro și San Mames.

www.sport.ro

Doare!

Doare! Tare!! Frustare – nimic nu poate defini mai bine starea de spirit de după eliminarea Astrei în Belgia. Și eliminarea României din Europa…

Sentimentul general după dubla Astra – Genk e că belgienii nu au fost mai buni. Dar au mers mai departe. Și asta doare. Astra a arătat într’un fel cum nu am mai văzut de mult la echipele românești în Europa. Dar a rămas acasă. Și de asta doare.

Ofensiv! Cu tupeu! Cu plăcere de fotbal. Cu știința fotbalului. Astra s’a prezentat ca o echipă în fața căreia trebuie să te înclini. Și dacă nu ploua așa tare, chiar să’ți dai jos pălăria. Astra arăta ca o echipă câștigătoare. Dar ce urât e când nu se întâmplă.

Simțind miros de bani, patronul Niculae s’a dat iar pe lângă echipă. Prea târziu. Astra a cedat și pentru că jumătate din echipă a vândut’o el la preț de solduri. Și pentru că nu și’a plătit la timp jucătorii și i’a făcut să se simtă ca niște sclavi. A pozat însă în deontolog și l’a amendat pe Șumudică când a înjurat Steaua. Unicul moment când a ars’o cu imaginea echipei. Și i’a făcut pe jucători să se simtă și mai umiliți.

Obișnuiți cu umilința, marcați de complexul de inferioritate, campionii României s’au strâmbat la arbitri în Belgia. Și la UEFA. Aproape că urma și Soros. Că „deranjăm”. Că nu știu ce. Și dacă a fost fluier la ciupeală nu de asta au pierdut! Șumudică a spus că s’au simțit ca ultimii oameni. Cumva, parcă e o onoare să faci parte din categoria ultimilor oameni. Să știi că după ce se termină cu tine, se termină și cu lumea. Dacă s’a gândit atât de departe Șumudică.

Maestrul discursurilor de vestiar ar fi fost poate mai inspirat dacă le’ar fi vorbit jucătorilor lui și de crezul marelui Senna: „Imaginează’ți că ceilalți au toate drepturile, iar tu nici unul. Așa obții succesul”. Nu te plânge, fă’i să plângă!

 

Numere

Schimbați istoria!

Șumudică nici nu-și dă seama cât de aproape de realitate a fost când a spus că Astra are 25% șanse de calificare după egalul din tur, 2-2 cu Genk.

  • 22% e rata de succes a echipelor românești în duelurile cu belgienii în cupele europene.

Mai precis, românii au jucat de 18 ori în duble eliminatorii împotriva belgienilor. Doar de 4 ori s-au calificat. 3 calificări au fost obținute de Steaua, iar una de Rapid. Cea mai plăcută calificare a fost, cu siguranță, cea a Stelei din ’86. În drumul spre trofeul Cupei Campionilor, Steaua a eliminat-o pe Anderlecht în semifinale. A fost 0-1 la Bruxelles și 3-0 acasă, când pe tabela de marcaj din Ghencea a apărut celebra expresie: „Notre respect, Anderlecht!”

  • Optimismul mai scade când discutăm despre șansele de a întoarce un 2-2 acasă.

Procentajul calificărilor după 2-2 acasă este de 14.28%. De 7 ori au fost echipele românești în această situație. O singură dată s-a terminat cu bine: în 2011 când Dinamo a trecut de croații de la Varazdin cu 2-1 în retur. Ultima ocazie de acest fel a fost chiar vara trecută. Iașiul a făcut 2-2 acasă cu Hajduk Split, dar a pierdut calificarea în Croația – scor 1-2.

Rezultate:

1973-74: Chimia Rm. Vâlcea – Glentoran 2-2, 0-2

1975-76: ASA Tg. Mureș – Dynamo Dresda 2-2, 1-4

1985-86: Universitatea Craiova – Dinamo Kiev 2-2, 0-3

1998-99: Steaua – Panathinaikos 2-2, 3-6

1998-99: Rapid – Valerenga 2-2, 0-0

2011-12: Dinamo – Varazdin 2-2, 2-1

2016-17: CSM Poli Iași – Hajduk Split 2-2, 1-2

 

  • 2-2 – scor de calificare pentru Astra

Partea bună pentru Astra e că de câte ori a făcut 2-2 în Europa s-a și calificat, deși niciodată n-a fost vorba de un 2-2 acasă în tur. Sunt deja două exemple. Și un proverb italian… 😉

2013-14: Trencin – Astra 1-3, 2-2

2015-16: West Ham – Astra 2-2, 1-2

 

  • 2-2, bun pentru noi

Din 42 de meciuri jucate între români și belgieni doar două s-au terminat 2-2. De fiecare dată a fost cazul Stelei, și de fiecare dată a fost calificare. Se întâmplă odată la 10 sezoane și ghici, când vine iarăși rândul! Da, sezonul ăsta! 🙂

1996-97: Club Brugge – Steaua 2-2, 0-3

2006-07: Standard Liege – Steaua 2-2, 1-2

 

www.sport.ro

Fot-BAL MASCAT. Episodul 2: Masca lui Zero

Cine a inteles derby-ul Astra – Steaua sa ridice mana sus! “Sus mainile!” le-a spus si Sumudica stelistilor, in cel mai halucinant mod posibil. Daca povestea deby-ului ar fi fost turnata intr-un film de la Hollywood am fi spus ca e trasa de par. Sau ca a fost bal mascat.

Cu Sumudica pe post de Sergiu Nicolaescu. In 3 zile a fost pe rand: antrenorul erou al Astrei dupa calificarea din Europa, tradatorul care a vrut sa se turceasca pentru un sac de galbeni in plus si, in final, killer-ul Stelei. Personajul din serialul sau preferat. Care i-a iesit din nou perfect.

La inaltime au fost si jucatorii lui. Abia treziti din betia calificarii glorioase, campionii rataciti la jumatatea clasamentului s-au deghizat in niste fotbalisti relaxati, fara niciun stres, capabili sa bata pe orice le iese in cale.
Amestecat a parut totul. Umblata prea mult pe drumuri, Astra a crezut ca joaca in deplasare la Giurgiu. Poate de aceea i-a si mers atat de bine. Derutati au fost si spectatorii, care tineau ba cu Steaua, ba cu Astra, in functie de cine era la minge.

Lui Alibec i-a fost cel mai greu sa-si gaseasca locul. Asa ca si-a anulat votul. Ce sa aleaga intre Astra si Steaua? Sotia sau amanta? S-a retras smechereste sa le vada paruindu-se intre ele. A vazut insa si o scena care foarte probabil il va astepta si pe el: furia lui Reghecampf de la final.

Pentru Reghe, asta ramane singura consolare de dupa meciuri. Sedinta publica cu jucatorii sai, pe care o tine in fata camerelor TV si a intregului stadion, oricare ar fi el. Executia publica. Umilinta extrema. Ultima incercare de a arata ca este mare si tare. De a muta responsabilitatea de pe umerii sai.

Sedinta care nu s-a mai fi tinut daca omul condamnat sa joace fotbal, Golubovic, nimerea mingea de la un metru de poarta goala. Dar fotbalul nu se poate baza pe nimereala. Si masca lui Zorro s-a transformat subit in masca lui Zero. In antiteza, Budescu, a demonstrat ca pentru el orice sut e un penalty. Cu o superioritate sfidatoare pentru orice trecator prin fotbal.

 

N.B. Articol apărut pe 11 dcembrie 2016 pe www.sport.ro după Astra – Steaua 1-0.

http://www.sport.ro/opinii/bogdan-hofbauer-dupa-astra-1-0-steaua-fotbal-mascat-episodul-2-masca-lui-zero.html