Browsing Tag

echipa nationala

Parerea mea, www.sport.ro

Faci sau taci! Inchiziția împotriva lui Tănase

Florin Tănase nu și-a dat seama că e atât de important decât acum, după ce s-a arătat supărat că nu l-a luat Contra la națională. Știe fotbal, a venit cu talent, pe bani mulți, e la cea mai populară echipă din țară, dar am mai văzut noi din aștia. Ce vedem mai rar e un fotbalist care se revoltă că nu a fost convocat. Hopaaa!

Nu e o revoltă cu bătăi și sânge pe parbriz, dar a fost suficient să spună că merita să fie la națională ca să fie scos în fața clasei. Vă era prea dor de dictatură, de cenzură, de comunism? Aveți ocazia să vă puneți acum dorințele, ele se pot îndeplini mai repede decât credeați.

Continue Reading
www.sport.ro

Important e sa participi

Partea buna. Ce vad la Contra si nu vedeam la ultimii selectioneri: el chiar si-a facut un plan prin care sa depinda de el ca sa califice nationala la un turneu final. Fara alibi-uri, fara sa cerseasca noroc, fara sa stea la mana altora! Pana acum.

Pana cand a spus ca e dispus sa-l cheme pe Radu Stefan la nationala cu o oferta personalizata: sa-l convoace doar la meciurile importante ale nationalei.

Daca in mintea lui Contra a fost o ironie, imi place. Pentru ca asta ar insemna ca in campania trecuta, Radu ar fi fost chemat la toate meciurile. Romania nu a avut niciun meci atat de usor incat sa-i poti spune lui Radu Stefan: „Stai, bre, acasa, batem si fara tine!”

Si Europa e plina de exemple. Franta nu a reusit sa le invinga pe Luxemburg si pe Belarus, Ungaria a pierdut in Andorra, Italia – egal acasa cu Macedonia. Atunci care meci al nationalei ar fi important pentru Radu Stefan?

Dar stai! Sa ne intrebam si invers: cat de important ar fi Radu Stefan pentru nationala? Respect campionatul Italiei suficient cat sa nu ignor ca Radu e cam singurul roman titular constant din fotbalul mare in ultimul deceniu. Totusi, Radu nu e indispensabil nationalei. Echipa nici nu incepe, nici nu se termina cu el. El nu a trait pentru nationala, iar nationala a trait si fara el.

Tratamentul lui special ar rupe vestiarul in doua. Ar crea invidie, poate ura, nu un vestiar unit. Radu Stefan nu e atat de iubit intre romani cum erau Hagi sau Belodedici, pe care i-ai fi vrut cu orice pret. Nu e un salvator si e un pariu prea riscant.

Contra ar trebui sa nu repete eroarea lui Daum. La nationala nu au ce cauta jucatorii plictisti sau cei indiferenti. Personal nu cred ca Radu Stefan are chef de nationala. Chiar daca, sa zicem, el ar fi convins acum de Contra, te poti trezi oricand ca vrea sa plece iar.

Asta ne arata istoria, ca tradatorii sunt periculosi tocmai pentru ca pot trada oricand. Si atunci toate i s-ar reprosa lui Contra, care ar retrai un caz Albin la nationala. Un esec de dragul unei vechi prietenii. Si nu doar un esec personal, ci al unei tari intregi.

www.sport.ro

De ce a răgușit Guriță?

S-a dovedit! Vocea ragusita a lui Gurita arata cat de mult conteaza in filosofia lui comunicarea cu jucatorii. O comunicare care, sa fim sinceri, tinde spre monolog, dar nici asta nu e rau. Vocea ragusita a lui Contra o intalnesti de regula la un antrenor debutant, dar el nu e un incepator decat ca selectioner. Bun. Ce a castigat Romania cu el?

Pe rand! Meciul. Romania a castigat un meci oficial, desi nu prea mai stia sa faca asta. Cum adica nu conteaza 3-1 cu Kazahstan? Cand  o tot dai din egal in infrangere nici nu mai stii cum se castiga. Uitati-va la fetele jucatorilor dupa meci oarecare fara sa stiti rezultatul. Citesti pe fata lor. Asta face diferenta dintre invingatori si loseri.

Romania l-a castigat si pe Budescu. L-a mai castigat ea si la finalul campaniei trecute, dar Iordanescu n-a stiut ce sa faca cu el la Euro, la fel cum n-a inteles nici utilitatea unui magician ca Sanmartean in turneul rusinos in care Romania a pierdut toate meciurile.

Romania l-a dat chiar disparut pe Budescu in mandatul lui Daum, dar cu totii ne-am bucurat sa vedem ca el traieste si ca, la randul lui, da viata unei echipe. Asa cum am vazut ca stie sa faca la Astra si, mai nou, la Steaua. Prin exemplul lui Budescu, Romania a vazut cum unele meciuri pot fi castigate si cand nu iti merge nimic. Samanta de geniu rodeste la un moment dat. Si rodeste victorii.

Contra a reusit sa castige si suporterii. A intors echipa ca la Ploiesti si pe langa Budescu, le-a gasit loc lui Grozav si lui Hoban si, prin ricoseu, a reusit sa le induca jucatorilor o stare de meci mare. Pun pariu ca nu ar fi fost la fel intr-un Bucuresti pretentios si enervant de plictisit la un meci fara o miza reala.

Romania castiga in acest moment si un antrenor. Daca n-o fi el chiar asa bun, Contra devine. Numirea lui Burleanu difera de majoritatea alegerilor din ultimul sfert de secol, cand Federatia obisnuia sa aduca pe banca nationalei antrenori care aratau ce stiu, insa nu aratau ca sunt la curent cu timpul, iar evolutia trecea pe langa ei si pe langa noi. Mai avem nevoie si de oameni care invata.

Inca una: daca nu e chiar atat de bun, Contra o fi poate norocos. Stie sa graviteze in zonele importante si speculeaza toate sansele ce i se ofera. Sunt multe exemple de romani care au jucat bine pe afara, dar putini au inteles ce inseamna sa iei de jos o echipa de acolo. Putini au reusit sa fie acceptati intr-o lume buna, o lume care te cunoaste, o lume care, daca esti bun, te si promoveaza. Nu intamplator, Contra e primul roman care a antrenat in prima liga din Spania. El, Contra, cel dat afara de Iancu de la Timisoara, desi era neinvins. Doar pentru ca nu avea scoala de antrenori. Ce bine e sa mai iesi si afara…