Browsing Tag

Liga I

www.sport.ro

EGAL INEGAL. Rednic peste Nic

Vorbesc banii, joaca fotbalistii, dar cum sa nu fie important antrenorul la fotbal? Derby-ul din aceasta seara demonstreaza ca Dinamo a pariat corect cand l-a chemat inapoi pe Rednic. Demoralizata, epuizata, aproape distrusa, Dinamo a gasit puterea sa lupte parte-n parte cu FCSB in principal datorita lui Rednic. Expertul in derby-uri, neinvins de Steaua/FCSB ca antrenor la Dinamo, Rednic si-a aratat superitatea in fata lui Dica.

E greu de justificat si plictiseala, lipsa de chef pe care o arata stelistii de prea multa vreme deja, oricat de mult ar incerca Dica sa-i apere spunand ca jucatorii lui dau tot ce pot. Gresit! Man, Coman sau Tanase pot mult mai mult decat arata. Iar aici e rolul lui Dica. Culmea, in derby a clacat si cel mai viu stelist al toamnei, Gnohere. Penalty-ul ratat si eliminarea dovedesc ca Gnohere a fost coplesit de duelul cu fostul sau mentor, in prezent dusman, Rednic.

Omul in plus al lui Dinamo n-a fost de ajuns. Dinamo n-a castigat, dar egalul e valoros, ii da mult oxigen echipei si timp suficient lui Rednic sa lucreze la renasterea lui Dinamo, pauza oferita de meciurile nationalelor urmeaza sa il puna in valoare pe omul care este totusi cel mai titrat antrenor din Liga 1.

Aceeasi pauza ii va fi grea lui Dica, frustrat si de faptul ca nu a profitat de etapa in care CFR, Craiova si Viitorul s-au incurcat, iar FCSB a ratat ocazia sa revina pe primul loc. Dar Becali inca are rabdare. E constient ca mare parte din strategie i se datoreaza si nu are puterea sa recunoasca ca din cauza unei viziuni zgarcite e esuat sa faca din echipa lui dictatorul Ligii I, asa cum putea si era si logic daca tinem cont de lipsa de adversari potenti in ultimii 5 ani in Romania.

Derby-ul a avut si puncte slabe, in primul rand nivelul prea scazut in multe momente. Jucat la aceeasi ora cu Milan – Juventus, Boca – River si Monaco – PSG, derby-ul a oferit un gazon execrabil, una din cauzele pentru care multi jucatori au iesit de pe teren accidentati.

Lamentabila si atitudinea lui Istvan Kovacs, arbitrul onorat sa fluiere la derby a strambat din nas, a sictir, cand a auzit ca pe stadion se canta „Treceti batalioane romane Carpatii”. Cu astfel de abordari, escaladeaza si scandalurile cu iz xenofob pe stadioane. Istvan Kovacs greseste daca vede Romania altfel decat tara tuturor celor care locuiesc in ea. Uita ca pana si cel mai mare succes al fotbalului din Romania – Steaua 1986 – a fost obtinut din munca unita a unor romani, maghiari (Ienei si Boloni), germani (Duckadam si Weissenbacher) sau sarbi (Belodedici).

I-as gasi o singura scuza lui Kovacs. Daca el a fost deranjat de play-back-ul jenant al celor doi domni care au incercat sa simuleze elegant unul dintre cele mai importante cantece patriotice romanesti, cu cateva zile inainte de Centenarul Romaniei.

 

 

www.sport.ro

Prieteni cu campionii

„Prieten cu fotbalistii” stim ce inseamna. Si nu e un jargon placut. Craiova ultimelor doua decenii aduce in dictionare un nou termen. „Prieteni cu campionii” sunt cei care arbitreaza lupta la titlu, dar nu il castiga. Sa nu fie cu suparare pentru olteni, echipe ca Leverkusen sau Villarreal sunt privite la fel in marile campionate. Nu e rau, dar nici prea bine.

Sa pretinzi an de an ca „anul asta trebuie sa vina un trofeu la Craiova”, dar de la promovarea din 2014 sa nu ai nicio victorie cu Steaua e cam rusinos. Doar in ultimul an, Craiova a pierdut 4 meciuri acasa, un cosmar evident, indiferent ca il numesti Steaua sau FCSB. In ultimii ani, candidatele la titlu s-au temut mai mereu de meciurile cu Craiova, dar oltenii nu au profitat deloc si nu au castigat nimic din asta.

Cu un singur punct in play-off in fata celor doua mari puteri, CFR si FCSB, Craiova trebuie sa isi inteleaga conditia. E campioana suporterilor, dar departe de a conta decisiv pe teren. Oltenii au facut figuratie si in fata campioanei de anul trecut, cand Viitorul a castigat in fata unei echipe trimise in teren de Multescu, doar pentru ca Liga a obligat-o pe Craiova sa se prezinte la meci.

Noul episod din seria infrangerilor cu Steaua/FCSB ii duce pe olteni, fara ca ei sa isi dea seama, in declaratiile jenante ale dinamovistilor, care s-au tot pregatit de Champions League, dar nu au jucat niciodata, desi acolo au ajuns rand pe rand, echipe fara aceasta pretentie in epoca de Aur a lui Borcea: CFR, Urziceni sau Otelul.

La fel si Craiova. Asteapta sa ii vina randul, dar campioanele sunt altele. Steaua, Astra, Viitorul sunt campioanele ultimilor ani, iar anul asta posterul este rezervat pentru CFR. Oltenilor le va fi si mai greu la anul pentru ca Steaua isi va pretinde din nou locul. In principiu, Craiova arata mai bine de la an an, joaca mai frumos cu fiecare sezon, dar ca sa fii campion iti trebuie un pedigree pe care oltenii nu l-au descoperit. Dimpotriva, uneori chiar crezi ca l-au acoperit.

www.sport.ro

Dan, căpitan de plâns

Egalul din derby-ul Steaua – CFR de aseara poate fi egal cu deciderea campioanei. Dar indiferent daca pierde sau nu campionatul, Dan Petrescu trebuie sa intealeaga cumva, eventual sa-i spuna cineva apropiat lui, ca a pierdut simtul realitatii.

Petrescu si-a axat discursul de dupa meci pe ideea ca arbitrul a fost de la inceput pana la sfarsit de partea Stelei. Macinat de o teorie a conspiratiei, de parca toti s-au nascut ca sa actioneze impotriva lui, Dan Petrescu i-a dezorientat complet pe jucatorii sai in a doua parte a campionatului. Jucatorii de la CFR s-au trezit parasiti in plina lupta de antrenorul lor. Petrescu si-a consumat energia pe lupte imaginare cu arbitri si sefi ai cluburilor rivale in loc sa-i faca pe jucatori sa inteleaga care mai e drumul lor.

Este imposibil ca atitudinea publica a lui Petrescu sa nu se fi reflectat si in vestiar, dovada ca in ultimele meciuri din sezonul regulat si in cele din play-off, fotbalistii de la CFR au fost tot mai agitati, mai agresivi si mai putin concentrati. Petrescu a mutat miza catre lumea arbitrilor, dar a mizat prost si acum mai are doar cateva jetoane, care oricum ii aluneca din mana.

Antrenorul CFR-ului s-a trezit intr-un film de groaza in care aude voci si vede fantome, iar meciurile clujenilor nu au mai fost cu Steaua, Craiova sau Viitorul, ci exclusiv cu arbitrii, considerati vinovatii esecurilor sale. O scuza pe care nu i-o poate accepta nici propria conducere, de vreme ce sefii de la CFR au sustinut categoric ca finalul de campionat sa fie arbitrat de romani si sa nu fie adusi arbitri straini.

Dan Petrescu poate obtine doctorat cu cele mai grozave perle legate de arbitraj. Simpla lor enumerare ar face ca acest text sa se transforme intr-o bibliografie absurda. „Am avut 8 penalty-uri intr-un meci, dati-mi macar 4!”, e apogeul delirului marca Petrescu, continuat chiar inaintea derby-ului de aseara cu Steaua: „Imi doresc sa primim 3 penalty-uri care sa nu fie, iar ei sa nu primeasca niciunul!”. Sunt idei care depasesc orice frontiera imaginata de Pinalty Stefan sau Tata Jean in Epoca de Aur a Cooperativei.

Campion la plans, Petrescu intarzie sa ofere raspunsul lui ca antrenor dupa ce la CFR i s-au facut toate poftele in materie de conditii, jucatori si bani de transferuri. Evident, el nu si-a gasit pana acum nicio vina, desi multi s-ar intreba daca e doar coincidenta ca in toate cele 4 meciuri jucate impotriva Stelei, CFR a condus de fiecare data (de 3 ori la pauza) si a fost egalata de fiecare data (de doua ori in prelungiri).

www.sport.ro

Microfonul se îmbibă de talent

Steaua – Craiova nu a fost doar un derby pentru titlu, ci si un derby intre antrenori si jucatorii din propria echipa. Teoretic, cei mai buni jucatori ai celor doua echipe, practic doi fotbalisti constanti precum fluxul si refluxul, Budescu si Baluta, s-au trezit vorbind – sarind cu gura de fapt – catre antrenorii lor.

Fara sa-i dea fotbalul afara din casa in acest an, Budescu si Baluta, s-au minunat ca au jucat prea putin si s-au strambat in fata lui Dica si Mangia. Culmea, cei doi antrenori chiar de asta nu s-au bazat pe Budescu si Baluta, pentru ca fotbalistii in cauza joaca prea putin. Prea putin fotbal. Calitativ, nu cantitativ, cum judeca Budescu si Baluta.

Budescu isi incepe discursul lipsit de respect spunand ca el nu s-a simtit respectat de „ei”. Nu il numeste nici pe Dica, nici pe Becali, nici antrenorii, nici conducerea, ci un misterios „ei” de parca o invazie a extraterestrilor a decis.

Budescu „s-a simtit folosit” de Steaua. Vai, ce pacat pentru el, care credea ca FCSB se cheama FCSuntBudescu. Dincolo, Baluta s-a plictisit pe bancuta, dar nu si-a pus problema cat s-a plictisit Mangia sa astepte un gol de la el.

Dar si daca ar fi avut dreptate si s-ar fi simtit nedreptatiti, Budescu si Baluta erau ultimii oameni care sa se lege de tactica antrenorului, ei fiind prin excelenta fotbalisti care fac diferenta prin talent, nu printr-o disciplina de armata. Dar asa e cand confunzi mingea cu microfonul si microfonul se imbiba de talent.

 

www.sport.ro

Mai rau nu se poate!

Lectia „Dinamo in play-out” poate fi f0losita la scoala si la orele de fizica, nu doar la educatie fizica. Sa afle si copiii ca exista „un loc de unde nu se mai poate cadea”. Chiar la aerodinamica, daca suntem de acord ca Dinamo e in aer.

Stiu ca pare absurd la ora asta, dar acum la Dinamo se poate vorbi doar despre progres. E simplu: Dinamo nu poate cobori mai jos. Mai rau nu se poate. Vezi asta oriunde intorci capul. Un exemplu e noul killer al lui Dinamo, Iasiul, care a dat reset in vara cu o echipa complet noua, cu o conducere noua si un nou antrenor.  Deci se poate si fara teorii savante despre reconstructie. New Dinamo e un moft vechi, doar un pretext pentru a te justifica cand nu esti in stare de nimic la momentul prezent. E proiectia sperantelor intr-un viitor care nu mai vine niciodata.

Dinamo vs Iasi e duelul cu rezultatul cel mai logic in lume. Iasiul e in play-off pentru ca a facut totul bine, iar Dinamo a facut si continua sa faca totul prost.

Dinamo vs Astra, acest derby al epavelor, s-a incheiat tot in defavorea lui Dinamo pentru ca Astra – prin patronul ei, desigur – a inteles ca si daca ai facut prostii, te poti redresa. Astra a coborat la timp din acel tren care mergea intr-o directie gresita, in timp ce Dinamo continua sa mearga pe drum spre nicaieri, fara directie, ci doar cu pretentia aroganta ca vine dintr-un loc maret si ca este de vita nobila.

Dinamo a pierdut la scor si duelul cu CFR, derby-ul echipelor care au invins insolventa, din acelasi motiv: pentru ca unii au continuat bine, iar altii prost. De duelul cu Steaua/FCSB nu mai vorbesc pentru ca Dinamo a luat ultimul titlu in 2007, deci nu are sens. Este oricum o prostie sa compari un club care in ultimii 5 ani a facut 50 de milioane din transferuri cu un club care isi vinde vedetele pe cateva sute de mii.

Dinamo a pierdut in raport cu toata lumea si are acum sansa – ISTORICA – sa isi da seama ca tot ce a facut in ultimul deceniu a fost prost. Colectia conducatorilor de la Dinamo din ultimul deceniu ar fi de comedie daca nu ar fi consecinte atat de triste. Dar Dinamo trebuie in primul rand sa accepte asta. Dinamo sau Negoita, cine o fi cel care detine puterea, pentru ca nu mai poti sa fii sigur cand vezi ca un club e condus ca o fosta fabrica mastodont din comunism dusa special catre faliment ca sa fie vanduta la fier vechi.

Cum am putea sa intelegem ca cineva accepta, dintr-o incapatanare personala, sa piarda in afaceri si in acelasi timp sa accepte ca toata lumea sa faca misto de el? E ceva ce nu se leaga. Inca.