Animalele de pradă nu zâmbesc. Un lup își poate arăta colții când se pregătește de atac, dar acel rânjet nu este niciodată semnul vreunei alianțe. Sau a unei prietenii la nivelul lumii sălbatice. Râsul isteric al lui Burleanu – atunci când a aflat că Liga lui Gino a eșuat în organizarea meciului Iași – Astra – e dintr’o lume bolnavă.
E clar că păcatele LPF sunt en-gros. Că actualul campionat dă multe rateuri pentru că Gino Iorgulescu și echipa lui n’au reușit să pună în practică restartul Ligii I nici în anul 3 după Dragomir. Dar bucuria eșecului Ligii pe care am văzut’o pe fața lui Burleanu e dureroasă.
În primul rând că e de prost-gust să te distrezi pe mormântul altuia, dar e caraghios și pentru că Burleanu însuși a trecut de curând prin asta. A uitat cum, cu doar câteva luni în urmă, alerga după stadioane prin țară. Bătea la ușă meciul naționalei și n’avea iarbă pe teren.
Burleanu se faultează singur când crede că lui i’ar prinde bine necazurile de la Ligă. Dacă el gândește că băieții de la fotbal au să’l admire cu ceva arată cât înțelege el din management. Oricât de pompos ar simula predarea lui la ASE.
Sărbătorirea, chiar și neoficial, a înfrângerilor din fotbalul românesc de către un președinte de Federație mai doboară un mit. Cum că oamenii din vârful FRF și LPF chiar s’ar forța să creeze binele pentru care au fost votați.
Dar își permit. Nu pot cădea prea ușor de pe tronurile lor. Au avantajul că în fotbal lumea nu iese în stradă să protesteze când lucrurile o iau razna. Deocamdată.
No Comments