Monthly Archives

februarie 2017

www.sport.ro

Viktoria cui?

Care EXIT? Romania si-a jucat aseara iesirea din Europa si a votat NU.  Deloc impresionate ca trebuie sa se bata cu doua echipe cazute din Champions League – Roma si Villarreal – Astra si Steaua au aratat ca exista. Si-au jucat si ele norocul. E drept ca totul depindea de ele. Si e adevarat ca niciuna nu si-a facut treaba pana la capat, dar ceva tot a iesit.

Mai la plesneala, mai chinuit, rezultatul conteaza! Astrei i-a iesit. Da, cu noroc! Pentru ca la ruleta de pe Arena Nationala, bila a cazut pe zero. Dublu zero. Insa acel zero care goleste masa de jetoane si i le pune in fata lui Sumudica.

Culmea e ca el si gasca lui de gladiatori nu s-au putut bucura pe bune ca au fost egalii Romei. Ca s-au calificat in primavara europeana, fie ea de fapt o iarna in toata regula. Nu! Campionii au plans. Au luat toti BAC-ul, dar stiu ca se vor desparti. Fiecare cu soarta lui! Clasa lor va fi desfiintata.

Da, unii se vor regasi pe la Steaua, dar acolo nu mai e distractie. Incruntarea lui Enache s-a transferat si pe chipurile pana mai ieri senine ale lui Boldrin si De Amorim. Asa ca Alibec, Teixeira, Morais, Budescu sau cine o mai fi stiu ca povestea lor frumoasa s-a terminat.

Desi povestea s-a terminat tocmai pentru ca n-a fost doar frumoasa. Discursul lui Sumudica, de copil fugit de-acasa, impotriva patronului e cea mai curata dovada. Ce exemplu de anti-economie: distrugerea unui proiect tocmai cand a inceput sa scoata marfa cea mai buna. Sa aduca bani, pana la urma, sa fie profitabil, adica ceea ce teoretic urmareste orice om de afaceri. Dar cate softuri de calitate nu sunt inlocuite cu altele mai proaste de iti vine sa te dai cu capul de pereti!…

Cum ar fi ca Niculae sa se razgandeasca si sa nu radieze echipa? Chiar daca Sumudica a zis ca pleaca. Maine o sa-i treaca. Nu e prima oara cand spune ca-si ia lumea in cap. A mai facut-o el strategic ca sa-si trezeasca jucatorii. Ar putea sa o faca si cu patronul ca sa mai incinga duminica un derby cu o Steaua ranita rau.

Golul 2 al Stelei de la Villarreal, cel care n-a mai venit, doare enorm. Stelistii nici nu stiu ce sa regrete mai tare. Ca n-a venit golul, ca n-au batut-o niciodata pe Zurich sau destinul, in general. Lectia Stelei e ca merita palma primita din cauza tupeului exagerat de a ataca fara atacanti. Toata toamna! O campanie gresit facuta de Becali, cu toate atributiile sale: de patron, de scouter, dar si de antrenor. S-a reconfirmat antrenor la cateva minute dupa meci subliniind ca De Amorim va juca pentru ca ii place lui atat de mult. Mai ca Reghe ar putea sa-si faca bagajele. Pentru carat il are pe Tudorie…

 

 

N.B. Articol apărut pe 9 decembrie 2016 pe www.sport.ro după ultima etapă din Europa League. Astra s-a calificat după 0-0 cu Roma. Steaua a pierdut cu Villarreal și a fost eliminată.

http://www.sport.ro/opinii/bogdan-hofbauer-despre-calificarea-astrei-in-primavara-europeana-si-eliminarea-stelei-viktoria-cui.html

www.sport.ro

România, trezește-te!

„Desteapta-te, romane!” Aseara s-a auzit mai mult ca niciodata pe stadioanele Europa League un rasunet de revolta din partea fotbalului romanesc.

Steaua si Astra au jucat perfect rolul nebunului care refuza sa ia somniferele. Dar si al savantului care are mereu o solutie. In care crede doar el.

La fel ca in toata istoria acestei natiuni, Steaua si Astra au reactionat doar cand le-a ajuns cutitul la os. Cand nu se mai putea, cand orice in afara victoriei aducea inevitabilul sfarsit. Moartea fotbalistica. Poate nu intamplator, cei pe care i-au biruit romanii aseara au fost turcii si austriecii, sub picioarele carora au patimit vreme de secole.

Nici vorba de vreun inecat la mal! Si Steaua, dar si Astra erau trimise, fiecare cu cate un gol, in subsolul Europa League. Unde urmau sa fie inundate. Independent unii de altii, au spart insa toate codurile. Inca nu realizam cat de bine a spus-o Budescu: “Daca nu luam gol, cred ca nici noi nu am fi dat”. Asa a intervenit geniul lui Sumudica si tenacitatea lui Reghecampf. Doi incapatanati, doi laudarosi, care acum chiar au cu ce se lauda.

Steaua a mutat prima. Turcii n-au mai venit cata frunza si iarba, ca pe vremuri, insa au pastrat raportul supranumeric traditional la buget. Si cui i-a pasat?! Impotenta la nivel de atacanti, Steaua a fost salvata de fundasi. Cei din spate, Tamas si Momcilovic, au ajuns cei dintai. Si cum fotbalul fara minge si fara brazilieni nu are sens, a trebuit sa existe si Boldrin. A inceput sezonul la Astra, dar si-a recalibrat loviturile libere pentru Steaua. Transformarea astrelor in stele e tendinta care prinde tot mai mult. Indiferent daca e colectia toamna-iarna sau primavara-vara.

Chiar si asa, Astrei i-a mai ramas oameni. Iar de langa Budescu, Alibec si Teixeira a aparut si acest Florea. Cel care a inflorit imediat dupa ce Padurea Verde a austriecilor (asa se traduce numele eliminatului Grunwald) a disparut. A fost si acel meci, o data la nu stiu cati ani, cand o echipa din Romania primeste o mana de ajutor decisiva de la un arbitru. Nu oricand, ci intr-un moment cheie, care poate aduce performanta, bani si trezirea insasi.

Astra si Steaua sunt acum la mana lor, dar niciuna nu e calificata. Nu ajunge doar desteptarea din somn, mai trebuie sa se destepte si la cap. Si nu trebuie sa le mai spuna nimeni ca se poate. E de ajuns sa-si aminteasca doar ca ei au putut. Ca pot.

 

 

N.B. Articol apărut pe 25 noiembrie 2016 pe www.sport.ro după seara în care Steaua și Astra au câștigat în Europa League și au păstrat șanse mari de calificare în 16-imile Europa League.

http://www.sport.ro/opinii/bogdan-hofbauer-dupa-seara-magica-din-europa-league-pentru-astra-si-steaua-destepata-te-romane.html

www.sport.ro

No Dinamo

Iar n-a fost ziua lui Dinamo, dar vedem atat de des asta in ultima vreme, de parca ne uitam la Ziua Cartitei cu caini in rolurile principale.

Inca o zi, inca o bataie. Iar isi ling ranile, iar o iau de la zero. Chiar de la 2-0. Si in continuare nimeni nu intelege nimic. Amnezia loveste memoria colectiva a lui Dinamo si iarasi nimeni nu invata nimic.

Nici macar Andone, cel indarjit aseara ca un general dac cu caciula lungita pe crestetul capului. Candva rebelul care il infrunta pe Ceausescu, Andone duce acum mai mult cu Ceausescu insusi, in zilele sale de pe urma. Cand nu intelegea multimea care il contesta. Multimea despre care zicea ca nu are nicio putere si niciun drept, dar care a reusit sa-i grabeasca sfarsitul.

Andone spune ca infrangerea cu CFR a fost un accident. Oare? O treime din meciurile lui Dinamo sunt infrangeri. O alta treime sunt egaluri. Atunci ce mai inseamna accident? Andone e totusi om cinstit. El foloseste metoda „Accidentul” fara sa fie diabolic, fara sa incerce sa pacaleasca pe cineva. O face doar ca sa se apere. De cine? Spune ca doar de Negoita – acea Mare Adunare Nationala, invocata la sfarsitul lui ’89.

Pentru ca Andone nu-l recunoaste pe Mutu. Nu-i recunoaste autoritatea – atat cat o fi ea, nu-i simte nici prezenta. Nu exista nicio comunicare intre ei. Iar daca cineva se mira de acest dialog al surzilor, trebuie sa deruleze doar putin inapoi sa vada divortul lui Rednic de Dinu Gheorghe, al lui Negoita de Rednic si al lui Dinamo de performanta. La cum arata, Dinamo nu va castiga nimic nici anul asta.

Si cat de aproape a fost de Cupa Romaniei in vara, cand Dinamo a aratat ca de la 2-0 cu CFR se poate pierde tot! Echilibrul. Antrenorul. Jucatorii. Din titularii de la finala Cupei, Dinamo i-am mai regasit aseara doar pe Palic, pe Rotariu si pe Hanca. Poate cei mai buni. Dar sigur si responsabilii de infrangerea cu CFR, cu seria lor nesfarsita de ratari.

Si ne intoarcem la suporteri. Disperati si ei. Abandonati. Cei care asteapta derby-ul cu Steaua sa-si arate maretia unde depinde doar de ei. In tribune! Deocamdata in teren le e interzisa bucuria. Si-au pus atat de mult speranta ca odata cu disparitia clanului Becali, a lui Badea si a lui Borcea va rasari soarele si pe Soseaua lor. Dar au fost atat de mult mintiti cu New Dinamo si New Dinamo. Si tot ce vad e No Dinamo.

 

N.B. Articol apărut pe 22 noiembrie 2016 pe www.sport.ro după Dinamo – CFR 0-2. Dinamo risca să rateze calificarea în play-off.

http://www.sport.ro/opinii/no-dinamo-bogdan-hofbauer-scrie-despre-haosul-de-la-dinamo-in-pericol-sa-rateze-playoff-ul.html

www.sport.ro

Schimbare: Iese Prodan, nu intră nimeni

Uite, doar s-a facut un an de de la Colectiv, tragedia care a adus sute de tragedii si i-a facut pe romani sa iasa din case cu miile. Sa urle, sa-si planga durerile. Moartea ofera aceasta consecinta, iti da forta sa te revolti si te scoate pentru un moment din starea de confort, de caldicel, cand ai accepta, poate, prea multe compromisuri. E si un sistem de aparare a organismului pentru ca dintr-o moarte a cuiva apropiat sa nu iesi slabit de tot, ci sa reusesti cumva sa prinzi putere. Chiar daca e greu.

Inevitabil ne intrebam acum, ce am putea invata dupa moartea lui Didi Prodan, disparut ca mingea aceea sutata de el cu Glasgow Rangers, in Champions League: neasteptat, brutal, infiorator.

Mi s-a parut curajoasa remarca doctorului care a avut grija de el in toti anii lui de la nationala: “Era si suparat cu Burleanu asta”, a spus Pompiliu Popescu dupa infarctul lui Prodan. Agresiv! Ca un bisturiu! Dar cand te gandesti la Prodan ca un om care a spus mereu lucrurilor pe nume, parca esti dator sa fii la fel. Macar acum. Asa ca accept strigatul doctorului, coleg de suferinta nu atat in Generatia de Aur, cat mai ales in felul in care amandoi au fost dati afara de la Federatie de administratia Burleanu, noua ordine federala care si-a propus din a face ordine parca mai mult decat a face si treaba.

Cu zambetul lui dual, Burleanu a reusit mai mereu sa aiba raspunsuri blande, alunecoase, la deciziile transante pe care le lua. Adica exact opusul lui Prodan – tip direct si cu umor autentic. Totusi pana si Burleanu s-a schimbat in ultima vreme. Incoltit usor dupa ce l-a parasit succesul nationalei, Burleanu a inceput sa muste fatis din oamenii Generatiei de Aur. Iar faptul ca a incercat sa-l denigreze pe Prunea ar putea sa-i fie fatal celui care si-a facut drum de la minifotbal spre fotbal intr-o lupta diabolica cu Gica Popescu, omul trimis la inchisoare cu doar cateva ceasuri inainte.

Ca o ironie a sortii, Prodan isi dadea sfarsitul in momentul in care, in direct la televizor, Gica Popescu spunea ca pentru el Anghel Iordanescu nu mai exista! Tocmai pentru talentul de politician al fostului senator Iordanescu, cel care l-a tradat pe Popescu pentru un scaun cald la Federatie. Evident, langa Burleanu.

Ca o ironie a mortii, lumea a aflat de disparitia lui Prodan in ziua in care, in alte conditii, Generatia de Aur ar fi sarbatorit data ei de nastere. Chiar azi se implinesc 23 de ani de la noaptea de la Cardiff, memorabilia calificare la mondialul American.

Timpul ne-a aratat ca, daca jucatorii Generatiei de Aur se unesc, putini le pot sta in cale. Si se pot uni din nou si de dragul lui Prodan. Pentru ca sa mori la 44 de ani e ca si cum ai fi schimbat in minutul 25 intr-un meci de fotbal. Dar ce schimbare e si asta? Iese Prodan si nu intra nimeni.

 

N.B. Articol apărut pe 17 noiembrie 2016 pe www.sport.ro după ce Daniel Prodan a murit de infarct la 44 de ani.

http://www.sport.ro/opinii/ce-schimbare-e-asta-iese-prodan-si-nu-intra-nimeni-bogdan-hofbauer-despre-disparitia-primului-jucator.html

www.sport.ro

Și tu, Hagi?

Anii ’90: Oameni de onoare. Apelativ cu care erau cunoscuti „Tata Jean” Padureanu si „Pinalty” Stefan pentru felul in care te puteai baza pe ei daca faceai parte din fosta Cooperativa.

Zilele noastre: Om serios. Felul in care s-a autocaraterizat Hagi la prima aluzie de blat imediat dupa ultimul episod din serialul de comedie aburda Steaua – Viitorul. Macar de-ar fi ultimul…

Indiferent cat de cifrat a vorbit Hagi cand a incercat sa se apere, e totusi un actor slab. E ceva ce nu poate maslui: sinceritatea.

Te cunoastem, Gica! Stim cum esti cand te enervezi, cand esti frustrat, cand esti furat, cand esti disperat. Dar aseara nu ai fost asa. Ai fugit la banca Stelei sa te imbratisezi cu partenerii de joc cu o lejeritate pe care nu ti-o vedem si la celelalte infrangeri.

Gica, stim cand suferi. Frustrat te-am vazut la ultimul tau meci la nationala, cu Italia, la Euro 2000. Acel cartonas rosu care ti-a adus o ingrata iesire de la nationala, chiar daca te-a pus cumva pe acelasi piedestal cu Zidane. Trist erai dupa sfertul cu Suedia de la mondialul din ’94 care i-a rapit Romaniei dreptul la glorie mondiala, iar tie Balonul de Aur. Ai fost neputincios, Gica, dupa cosmarul din ’85 cu Irlanda de Nord. Erai capitan la 20 de ani la acea infrangere care a permis apoi “Meciul Omeniei” British Edition: mizerabilul Anglia – Irlanda de Nord 0-0, care ti-a inchis in nas portile mondialului din Mexic.

Gica, stim cum suferi. Ti-am vazut privirea atat de des, incat aseara cel care vorbea in calitatea de manager la Viitorul parea un uzurpator. Vorbesc serios: te cunoastem, Gica!

Hai sa facem un targ: tu spune in continuare ca echipa ta a jucat mereu corect meciurile cu Steaua. OK! Daca stau bine sa ma gandesc, e si greu sa ai alt tip de declaratie. Dar lasa-ne si tu pe noi, cei care te-am iubit ca fotbalist, sa credem gura pacatosului tau fin, Gigi Becali, care se mai scapa uneori si ne lasa sa intelegem mai mult din filosofia meciurilor Steaua – Viitorul.

Mai spune Gigi uneori ca nu are rost sa va bateti intre voi, ca… na, sunteti apropiati! Dar poate ca si convocarile astea pe care le contesti tu pe la loturile nationale sunt de acelasi tip. Poate ca unii, apropiati intre ei, vor sa-si faca viata usoara unii altora. Doar ca din cumetriile lor ai tu de suferit.

Tu spui ca a venit Burleanu in locul lui Sandu si n-a schimbat mentalitatea fotbalului romanesc. Dar stii cati iti reproseaza ca meciurile Steaua – Viitorul seamana ingrozitor cu operele alese made in Bistrita sau Piatra Neamt? Si ca de actuala murdarie din fotbalul romanesc esti vinovat si tu?

 

 

N.B. Acest articol a apărut pe 7 noiembrie 2016 pe www.sport.ro după Steaua – Viitorul 2-0, a 11-a victorie consecutivă a Stelei în meciurile cu Viitorul.

http://www.sport.ro/opinii/si-tu-hagi-bogdan-hofbauer-scrie-despre-suspiciunile-aparute-la-meciurile-viitorului-cu-steaua.html