Dinamo

Poate că cine râde la urmă, râde mai bine, dar de râs, a râs toată lumea. Toți care s’au uitat la gluma de filmuleț cu cei 3 dinamoviști prinși cu sticla în sac citind scuze de pe o foaie pe care mai greu era să urmărești rândul. De penibilul situației. De care sunt convins că au râs chiar și ei.

Poate au râs și cei care i’au pus să facă asta, cum făceau pe vremuri milițienii care se distrau pe seama celor luați în arest. Nedelcearu, Patrick Petre și Dudea nu sunt altceva decât proiecția în timp a clasicilor Gogu, Patraulea și Trandafir în cea mai nouă ediție B.D. – Beau Dinamoviștii.

Cui îi folosește să vezi 3 amețiți citind cuvinte din care ei nu cred nici un strop? Ancheta internă de la Dinamo a avut rezultatul cu cel mai ridicat grad de ridicolemie. Puștii care au trecut prea repede de la Bac la Bachus sunt ca în bancul cu gloaba de cal dusă la târg nu ca să o cumpere cineva, ci doar ca să o faci de rușine.

E posibil ca șefii lui Dinamo să fi avut în plan și asta. Cea mai proastă opțiune… Mai bine îi lăsau să vorbească liber ori îi puneau să tragă dublă după dublă până ieșea bine pe sticlă. Și dacă chiar nu ieșea, nu trebuia să apară pe piață o asemenea mascaradă de filmare, din care Dinamo iese mai rău ca imagine decât beția însăși. Sau ce o fi fost acolo.

Să nu credem cumva că Dinamo chiar își dorește să îi educe pe cei 3 sau pe toți douăzeci-și-câți-or-fi în lot! Dinamo vrea doar să câștige cât mai multe meciuri, să meargă în Europa și să facă bani pe care să îi încaseze acționarii. Capitalism pur, care nu e de judecat. Doar că până la banii grei, te mănâncă mărunțișul. Și Dinamo a folosit tehnica de școală de corecție doar pentru a crea o ordine în instituție.

Cea mai sinceră educație am văzut’o la unul din părinții jucătorilor. Cu toată durerea pe care o putea avea inima lui mare, Florentin Petre a inclus în câteva cuvinte toată dragostea adevărată de care e capabil un părinte. „Capul sus, nebunul meu frumos, te iubesc, dar ai greșit și trebuie să plătești!” Viața te face filosof. Aceste cuvinte trebuie copiate și predate în școli, la cluburi sportive sau chiar în pușcării. O profunzime a educației până la lacrimi. Reacția unui om care în adâncul sufletului se simte și el vinovat că poate nu a făcut totul perfect în creșterea copilului său. Deși consider că nu e cazul.

Mama lui Nedelcearu e profesoară de sport și spune că fiul ei nu bea și nu minte. În loc de „Da, mamă, sunt beat!”, Nedelcearu i s’a plâns mamei că ce a apărut nu prea e adevărat. Deși se vede din avion că nu are dreptate. Dar nu a spus asta nici pe aeroport la sosirea în țară, când putea vorbi liber, nici în filmulețul care s’a turnat la Studiourile de Film Dinamo. Singura concluzie de aici e ca Nedelcearu minte. Și, cel mai dureros, mă tem că o minte chiar pe mama lui, de vreme ce a acceptat fără să sufle și poziția de forță a Federației și a lui Dinamo.

Vezi și Federația asta… A creat o adevărată religie din promovarea jucătorilor sub 21 de ani, însă când vor și ei să pară bărbați îi lovește cu tărie. 🙂

Sigur că e vorba și de iertare. Iar Federația va arăta aceeași îngăduință cu dinamoviștii care au băut, cum a făcut și cu Nicușor Stanciu, exclus nu de mult și el de la tineret după un episod asemănător. Aceeași Federație care a luat o decizie care sugerează suficientă minte deschisă atunci când l’a angajat selecționer pe Daum, un om care, oricâte lucruri bune ar face, e nevoit să audă prea des că a fost suspendat pentru consum de cocaină când antrena la Leverkusen.

Eu personal cred în iertare. Nu are niciun sens și nici măcar vreun beneficiu ca un om care a făcut cândva o prostie să fie exclus toată viața dintr’o lume care se vrea tolerantă. O lume care, sincer, mai mult se laudă că e tolerantă. O lume care împarte oamenii în doar două categorii: alcoolicii fără scăpare și cei care nu pun picătură de alcool în gură. Etiliștii și elitiștii. Extremă judecata unei țări însetată de vinovați, deși este foarte însetată și de alcool, mult peste media mondială. O țară al cărei mare regret e că Dobrin nu a jucat deloc la mondialul din Mexic. Un scandal al cărui iz de tequilla încă nu a dispărut.