Browsing Tag

naționala

www.sport.ro

Așa’i românul

Prudent. Adica fricos. Asa a jucat Romania cu Muntenegru. “Vom juca romaneste”, isi facea curaj Daum inainte de meci. Dar parca suna a amenintare pentru Romania! Cum Daum nu-si risca postul, n-a riscat nimic nici in meci. Si nici n-a iesit nimic.

Excluzand modificarile fortate de accidentari, Daum a folosit cam aceeasi echipa pe care a mostenit-o de la Iordanescu. Din pacate, legendarul sau spirit de lupta si calitatile sale de motivator nu s-au vazut si nationala a aratat la fel de prost. M-am speriat cand am vazut ca Daum l-a considerat pe Dragos Grigore capitan al echipei, dar am sperat ca el a vazut ceva pana acum invizibil. Dar nu!

Sfidand parca timpul, Daum a intarziat sinucigas de mult sa faca si schimbarile din timpul meciului. Ele si au fost inspirate si nu au fost inspirate. Au schimbat jocul in bine, dar simt ca ar fi cazut si mai bine daca veneau mai din timp.

Poate ca n-are rost sa il judeci pe Daum dupa un singur meci. Asa e, seara asta pare ca nimic nu a avut vreun rost…
Burleanu spunea la final ca e prea devreme sa vorbim despre sansele la calificare. Eu ma tem ca e deja prea tarziu. Matematic se poate intampla orice, insa desi geografic Rusia e aproape, mondialul de acolo pare la capatul lumii.
Daca trebuie sa descrii intr-o propozitie meciul spui ca: “Romania a ratat victoria dintr-un penalty in ultimul minut”.

Devine greu sa te legi de altceva decat de faza blestemata a lui Stanciu. Cand liderul de facto al nationalei, in
momentul de varf al existentei sale, e cel care da cu piciorul victoriei in felul asta iti vine tot mai greu si sa speri.

Totusi TVR, televiziunea care a transmis meciul, ne-a oferit si un strop de umor negru cu Muntenegru. Intre meciul in sine si emisiunea de analiza si declaratii a fost inserat o scurta emisiune, fara nicio legatura cu fotbalul, numita “Asa-i romanul”. Cum sa te mai superi pe ceva? 🙂

 

N.B. Articol apărut pe 5 septembrie 2016 pe www.sport.ro după România – Muntenegru 1-1.

http://www.sport.ro/opinii/bogdan-hofbauer-dupa-egalul-cu-muntenegru-de-la-debutul-lui-daum-asa-i-romanul.html

SPORT

Generalul în labirintul său

Trăim cu impresia că toată România ține cu Steaua, dar zilele astea vedem cum aproape toată România s’a aliat împotriva Stelei care nu vrea să’i dea jucători lui Iordănescu. Jonathan Swift spunea că recunoști un geniu atunci când vezi că toți proștii se aliază împotriva lui. Aici nu e chiar așa.

În primul rând că cele 5 rivale care s’au încruntat în fața Stelei nu sunt formate din proști. În al doilea rând, Reghecampf e departe de geniu, el arată mai mult ca un secund al preparatorului fizic Thomas Neubert. Dar în războiul lui împotriva României, dreptatea este a sa.iordanescu-reghe

Reghecampf e administratorul Stelei. El trebuie să facă Steaua campioană. Cum atuul Stelei în lupta la titlu e pregătirea fizică a gurului Neubert, ar fi fost o prostie să îi lase pe jucători pe mâna lui Iordănescu. Și nu doar pentru că Neubert s’a călit alături armata SUA, iar generalul-pe-timp-de-pace-Iordănescu îi cheamă pe jucători lângă el doar într’o tabără de vacanță. Treaba asta au spus’o chiar jucătorii convocați în ultima vreme. Acolo totul e o relaxare.

Iodănescu s’a trezit că nu are de lucru în perioada asta și se plictisește. Dar el nici nu știe ce să facă cu fotbaliștii pe are îi convoacă. N’a fost clar niciodată care e programul, cu cine joacă sau pentru ce joacă. Tentativa de națională pe care vrea el să o adune nu folosește nimănui. Mai mult îl încurcă, însă el, în labirintul lui, în lumea lui, nu’și dă seama. Și se joacă de’a declarațiile de război!

Tovarășul Iordănescu cere suspendarea celor 6 jucători care nu sunt lăsați de Steaua să răspundă abuzurilor lui. Nu degeaba l’a făcut Becali dictator. Chiar asta înseamnă să fii dictator. Să faci legile, să fii parte din proces și tot tu să judeci. Federația lui Iordănescu este cea care îi va judeca.

Din problema momentului în fotbalul românesc reiese clar slăbiciunea sistemului. După 25 de ani de domnie a Nașului Sandu, România înca nu are în Federație niște oameni care să fie și credibili și pricepuți. Niște oameni care trebuie doar să știe pe ce lume trăiesc. Și de aia fotbalul e pe moarte.

SPORT

Norocosul secolului

Să pui performanțele lui Iordănescu pe seama norocului pare o tâmpenie, dar să îl numești antrenorul secolului e sigur o prostie și mai mare. Și, culmea! Urmează un articol în favoarea lui Iordănescu la națională.

Ce’a fost mai întâi, oul sau Generația de Aur? Și dacă a fost Generația de Aur când s’a născut ea?

Prima versiune: 1985. La 0-1 cu Irlanda de Nord. Hagi a fost pus căpitan de Lucescu. La 20 de ani.

Sau 1989. Victoria, 3-1 cu Danemarca. Ienei a dus România la un nou mondial. După 20 de ani.

Ori 1993. Cardiff, 2-1 și bagajele pentru America. Iordănescu a finalizat grupa și a plonjat către titlul de cel mai mare antrenor român.iordanescu_icoana

În general îi merge bine. Zilele astea Iordănescu a redevenit antrenor și a rezolvat din mers meciurile cu nord-irlandezii și danezii. Lucescu și-a pregătit 3 decenii discursul de revanșă în fața britanicilor, dar l’a rostit sub guvernarea și în beneficiul lui Iordănescu. Victoria de aseară cu Danemarca – în fața lui Morten Olsen, un antrenor de pe vremea lui – a fost încadrată de Tata Puiu ca revanșă față de umilința, 2-5 de pe nisipurile lui 2003, an cu barieră la calificare. A, și am urcat în top 15 în lume! Peste Anglia! Englezii tremură și acum în fața României, la fel ca în ’80 când chiar Iordănescu dădea golul victoriei cu Anglia pe 23 August. Bine, nu tremură ei, dar în rest e adevărat.

Iar intrarea în top 15 chiar e de bine și ar putea să se simtă la următoarele trageri la sorți. Plus că între timp naționala și’ar mai putea face moralul cu câteva amicale ca în Epoca Generației de Aur când România dădea de pământ cu adversarii aleși pe sprânceană ca nu cumva să strice palmaresul naționalei cocoțate până pe locul 3 în clasamentul FIFA. Poate vine timpul să uităm de locurile 50-60 din mandatele Răzvan Lucescu sau Pițurcă.

În definitiv, ne’am săturat să tot dăm vina pe golurile luate pe final sau să plângem la rădăcina barei blestemând fazele fixe ca și cum acestea au pătruns fraudulos în fotbal! Poți antrena și norocul! Cu sau fără iconițe! Iordănescu a arătat că poate pur și simplu să îi meargă bine. Chiar dacă nu știe toți jucătorii pe care el i’a chemat la lot. Chiar dacă nu știe ce probleme medicale au fotbaliștii săi. Chiar dacă nu își ia ochelarii cu el, deși fără ei nu vede, și – mai nou – la fotbal trebuie să mai și citești. Și chiar dacă a primit moștenire o situație ideală în cea mai ușoară grupă posibilă!

Totuși nici nu e cea mai ușoară din istorie! Iordănescu s’a bătut pentru CM ’98 cu Irlanda, Lituania, Macedoania, Islanda și Liechtestein, care toate la un loc la acea oră aveau adunau doar două calificări la mondiale. Între timp au ajuns la 3.

Hai noroc!

SPORT

Selecționer, adjectiv

Încăpățânat. Orgolios. Luptător. Ambițios. Nu ți`ai dori un adversar cu aceste atribute. Și totuși… Oamenii care s`au duelat cu selecționerul Pițurcă rareori au avut motive de supărare în urma marilor bătălii. Adversarii – care realmente au contat – au trecut peste Pițurcă. Chiar și așa, actualul selecționer al României încă are acea aură (ce ironie!) a unui om dificil de abordat. Păcat pentru cariera sa că și`a consumat energia în lupte prea mici, lipsite de semnificație. Una dintre ele: fără Mutu la națională!piturca_mutu

Pițurcă și`i arogat dreptul de a confisca toate drepturile de folosință a nationalei așa cum un copil primește o jucărie a altuia și refuză să i`o mai dea înapoi. „Poate marca și 100 de goluri și tot nu`l chem” sau „Va mai veni când vor zbura puii de broască” nu arată a criterii profesioniste de care să țină seama un antrenor. Aici vorbim de valența proastă a încăpățânării sale.

În lista cu cei 13 stranieri convocați pentru bătălia cu Grecia, a surprins numele lui Tamaș. Pițurcă bate din nou la ușa lui la fel de insistent cum, în urmă cu un an, Tamaș însuși se forța să intre în deja faimaoasa scară de bloc care i`a adus o vizită la poliție.

Tamaș e cam de aceeași teapă cu Mutu din punct de vedere al disciplinei, așa că prin convocarea fundașului rebel, selecționerul se obligă să îl cheme și pe Mutu – în mod clar, unul dintre cei mai în forma români ai momentului.

Și pentru că meseria de selecționer are un farmec deosebit, nu putem să nu facem referire și la Răzvan Lucescu. Actualul antrenor al Petrolului – și al lui Mutu – e cel mai înfocat avocat al ideii revenirii acestuia la națională. Dar el uită sau se face că uită sau speră că noi am uitat de atitudinea sa față de Mutu pe vremea când el se ocupa de națională. Are însă meritul că la sfatul ilustrului său tată, Lucescu Junior a cedat atunci și l`a adus pe Mutu pentru ca România să zdrobească Bosnia cu 3-0. Acum vine întrebarea: Pițurcă de sfaturile cui ar putea asculta?