Browsing Tag

Simona Halep

www.sport.ro

Johanna Kontra Halep – noul coșmar românesc

De ce? De ce nu Halep? De ce Simona Halep a ratat cel mai important moment al carierei? De ce a trecut pe lângă primul loc și și’a frânt atât de dureros un nou zbor către un titlu de Grand Slam, care se încăpățânează și nu vrea să mai vină?

Înfrângerea de acum a lui Halep e frustrantă. Și pentru ea, dar și pentru fani. Nu poți să treci ușor pe lângă ideea că putea fi numărul 1. Că ratează acest scop exact la ultimul meci. Și că se întâmplă la o lună distanță, tot într’un moment crucial, la un Grand Slam. Eu personal n’o cred pe asta cu „Nu mă interesează locul 1!” Cum să nu’ți dorești să fii cel mai bun când ești sportiv profesionist? Și cum să nu’ți dorești acest lucru când ești deja pe locul 2?! Cum să refuzi unicul progres pe care îl mai poți avea??

Da, poate că trofeul la un Grand Slam ar fi mai valoros decât acest loc 1, cum cântărește și Ilie Năstase, dar se aplică asta la Halep, cea care la începutul ascensiunii sale spunea că e mai interesată să ajungă la Turneul Campioanelor decât să câștige un Grand Slam? OK, să acceptăm că Halep chiar așa gândește, că locul 1 nu o interesează. Atunci, oare nu tocmai asta ar fi problema? Că în momentele cheie, în momentele în care poți fi cu adevărat mare, dispari din peisaj?

Johanna Konta a spus după victoria cu Halep că a câștigat pentru că a fost concentrată pe ceea ce voia să obțină. Oare nu așa e sportul? Să îți propui ceva și apoi să încerci să îl și obții? Lipsa unei strategii pe termen lung n’ar fi adus’o atât de sus unde e ea acum. Atunci de ce să schimbi viziunea? Tocmai acum când chiar contează. Acum când sunt atât de aproape Grand Slam-urile, gloria, banii. Da, banii! Pentru că în tenis se joacă pe atât de mulți bani, încât e o glumă neinspirată să spui că ei nu contează.

Simonei îi pasă. E ambițioasă. O vedem tristă după înfrângeri și o vedem bucuroasă după victorii. Are sentimente. Suferă. Ea acum suferă. Simularea indiferenței nu știu dacă îi face bine. Mai ales că am văzut’o la finalul meciului. La acea nenorocită minge de meci i’a cerut arbitrului să se repete și poate că așa ar fi fost drept. Și poate că așa s’ar fi întâmplat dacă Halep nu era în luptă chiar cu omul englezilor, Konta, ajutată de acel strigăt al unui spectator.

Aceeași Konta care a plâns atât de tare la Mamaia la meciul cu Sorana, care i’a adus exmatricularea lui Ilie Năstase din lumea tenisului. Ilie a spus după meci că și’ar fi dorit victoria Simonei cu Konta și ca o răzbunare pentru el. Deși acea victorie îi tăia onoarea de unic număr 1 român din istoria tenisului.

Dar Halep avea nevoie de răzbunare și pentru ea însăși. A ajuns la 4 meciuri cu Konta. A câștigat unul singur, cel de la FedCup, l’aș numi cel mai puțin important pentru interesul ei. Primul meci pierdut de Halep cu Konta este și primul meci în care am remarcat’o eu pe Konta. Acum 2 ani, la Wuhan, Halep a pierdut deși conducea cu 5-1 în decisiv. N’avea cum să nu ajungă mare o jucătoare atât de agresivă.

Mats Wilander i’a reproșat Simonei după meci că e prea pasivă. Că a pierdut meciul jucând prea defensiv. Eu fac doar observația că e prea pasivă în ceea ce își dorește. Că nu îi vedem foamea de victorie, dar îi simțim nefericirea atunci când pierde.

 

iulie 12, 2017 by
www.sport.ro

Ar fi fost prea frumos

Pe langa alte iluzii, infrangerea Simonei Halep de la Roland Garros ne creeaza si iluzia ca „Ar fi fost prea frumos”, cartea scrisa in urma cu 4 decenii de Ioan Chirila, este, de fapt, prima pagina a unui ziar de maine. Pentru ca sirul infrangerilor din finalele Cupei Davis ale Romaniei lui Nastase si Tiriac se continua tragic cu episodul de azi.

Si ce frumos ar fi fost ca Halep sa castige cupa cea mare intr-un turneu in care i-au iesit toate, dar, iata, „toate” nu inseamna si „totul”! Simona insa a pierdut si ne da totul peste cap.

Ne vine sa schimbam si imnul, si in loc de „Acum ori niciodata” sa spunem simplu, pesimist si sinucigas: „Niciodata!” „Always say never” poate deveni maxima acestei tari care a fost atat de des aproape de Paradis, dar mai mereu s-a trezit fara viza la frontiera cu fericirea absoluta.

Victoria lui Halep era si mai frumoasa pentru ca putea fi impartita. Ea isi lua gloria, rezultatul si banii. Noi ii furam foamea de succes, incapatanarea si, pentru o zi, laudele – ca si cum noi am fi fost pe Arena Centrala de la Roland Garros. Ca si cum noi am fi inghitit praful de zgura. Noi am fi fost bombardati cu rachetele multe, puternice, rapide, venite de peste tot, trimise de peste tot de aceasta Ostapenko, pustoaica din Letonia care i-a pacalit cumva pe arbitri si a intrat cu o dublura a ei pe teren. Prea a fost in toate locurile!

Ar fi fost atat de frumos! Coroana de la Roland Garros ar fi reamintit tuturor ca in Romania s-a jucat odata tenis. Ca doamna de langa Halep, Virginia Ruzici, a fost candva si ea Regina peste Paris, aparuta cu o eleganta impecabila de unde putini se asteptau, din Romania.

Daca ar fi fost al Simonei, chiuitul de bucurie al lui Ostapenko le-ar fi amintit tribunelor, acum mult mai elegante, ca in epoca erau pline de cei care veneau la Roland Garros in primul ca sa vada ce magie si ce trasnai mai face romanul Ilie Nastase. Primul stapan al tenisului e din Romania, iar Ilie, de data asta, uite ca iar ii ziceam Nasty, ar fi fost mai usor iertat pentru prostiile facute la meciul de FedCup cu Marea Britanie.

Ar fi fost frumos si pentru ca, sa fim sinceri, i se va reprosa intotdeauna Simonei ca nu a pus mana pe premiul cel mare acum cand n-au participat gigantii vremii: Serena, Sarapova, Ana Ivanovic, Azarenka, iar celelalte favorite s-au pierdut pe drum.

Ar fi fost frumos si pentru ca ajungem sa credem ca nu mai exista frumusete, ca nu mai exista bucurie, ca numai altii pot castiga, iar pentru romani este visul interzis. Ar fi fost frumos, dar nu e!

 

iunie 10, 2017 by
www.sport.ro

Scrisoarea României pentru Halep

Salut, Simona! Adică sănătate! Asta îți doresc milioane de români. Nu doar din România, ai văzut că ai fost susținută peste tot prin lume pe unde ai concurat. Te’au aplaudat când ai jucat bine, când ai câștigat. S’au întristat când ai pierdut sau când te’ai accidentat. Când sufereai tu, sufereau și ei. Când te doare pe tine, îi doare și pe mulți dintre români.

Nu știu dacă ți’ai dat seama, dar viața ta nu’ți mai aparține doar ție. Chiar dacă asta poate părea nedrept. Steagurile României pe care le vezi atât de des prin lumea largă și pe care le cauți prin tribune când treci printr’un moment mai greu al meciului sunt dovada clară a ceea ce zic eu aici. Tu crezi că întâmplător tribunele sunt mai mult goale la turneele din România, dar când apari tu să joci, rămân afară mii de suporteri care ar vrea să intre dar nu mai au unde? Asta înseamnă ca viața ta nu e numai a ta. A devenit și a lor.

Dar în ultima vreme românii care te iubesc sunt mai mult îngrijorați decât bucuroși. Sunt necăjiți și ei de necazurile tale. Accidentările astea care te supără. Păi și tu, nu știu cum să zic, dar ba te doare, ba nu te doare. Serios, uneori parcă ești copilul ăla cu dureri de dinți care merge la dentist, dar când ajunge acolo spune ca i’a trecut. Iartă’ne că te întrebăm de sănătate! La început murmuram între noi, dar apoi am prins curaj când am văzut că Năstase și Țiriac îți recomandă să rezolvi odată pentru totdeauna problemele alea. Dacă nici ei nu știu ce înseamnă cum să duci o carieră de tenis, pe cine să mai credem și noi?

Ne’au afectat și pe noi durerile tale. Știi, nu ne’a căzut bine că ne’ai lăsat la greu de câteva ori. La meciurile României din FedCup… A mai fost și faza aia cu Jocurile Olimpice când iarăși nu te’ai dus și a ieșit una dintre cele mai proaste participări olimpice ale țării. Unii dintre noi încep să spună că nu’ți mai pasă așa mult de România. Uite, acum nu ne arde de asta, ca vedem că ți’e greu și ție cu cariera ta. Dar nu ești singura care s’a lovit de probleme. Toți au luat pauze ca să se pună pe picioare. Uite, Federer a lipsit jumătate de an și a revenit direct campion la Australin Open. La vârsta lui…

Ai terminat cu dureri și acum la Indian Wells… Dacă erai tu cea pe care o știm noi, nu te bătea Mladenovic aia niciodată! Dar, uite, se fac doi ani de la trofeul ăla greoi pe care l’ai câștigat. Îți amintești cum era? Acum greutățile sunt altele. Din ce auzim, nu vei fi bine nici la Miami. Și trece timpul… Vor veni și Grand Slam-urile. Știi cât de mult vrem să câștigi și tu unul. Sigur tu îți dorești mai mult decât noi, dar ești sigură că merge așa, fără să te tratezi cu adevărat? Te’am admirat că ți’ai forțat limitele. Ai încercat să joci cu dureri, dar nu a mers. Și, până la urmă, ce? Ești pedepsită să te chinui în halul ăsta? Noi considerăm că asta e o greșeală. Neforțată.

Poate o să te superi că ne băgăm în viața ta, dar noi considerăm că avem dreptul. Așa cum și tu te’ai băgat. Tu ne’ai făcut să ne intereseze tenisul așa tare în ultima vreme. Știm că nu îți place să fii îngenuncheată pe teren. Dar problemele alea la genunchi chiar către asta te duc. Nu’i frumos. Nici sănătos!

martie 14, 2017 by
SPORT

Guvernul Halep, în pericol

E greu să scrii de rău despre Halep, dar mă interesează lucrurile ușoare la fel de mult cât muzica ușoară. Totuși de când e rău să’ți verși dracii pe antrenorul plătit din banii tăi atunci când simți că chiar banii tăi și performanțele tale tind să o ia la vale?

Foto: EPA

Foto: EPA

Halep e ceva. Nu știu dacă e cineva, dar e ceva. Aparte. Halep le’a plăcut românilor și de asta. Și dacă termenul „aromân” nu exista, ei i s’ar fi potrivit. Pentru că e atipică. Nu putem să o asemănăm cu jucătoarele de tenis din generația ei – Sorana, Niculeasca, Dulgheru și alte mărunțișuri. Lăsați’o pe Begu!

Halep – simpatică, ziceam. Nu renunță, mușcă din soartă, întoarce trenul din loc dacă simte că a luat’o în direcția greșită. Aș fi zis avionul, dar e prea sensibil subiectul. Halep – în sfârșit, un român tare! Aici aromânii zâmbesc șmecherește, dar e dreptul lor! Nici nu mai contează cât de bună sportivă e, Halep are lipici și la coafeze și la șoferi de autobuz.

Dar Simona – e momentul pentru prenume – s’a schimbat. În doar câteva săptămâni, am văzut’o cum și’a luat la mișto antrenorul, cum l’a obligat să’și dea jos lavaliera la discuțiile tehnice și, ultima în top: izbucnirea aiurea de la meciul cu Pennetta. Tot la adresa antrenorului din tribune. „Bate din palmele alea, nu sta degeaba!”. Acum un an nu vedeai asta…

Bine, acum un an nici ea nu câștiga atât. Acum un an creștea și ea. Dar în ritmul accelerat al acestui tip de ieșiri, Simona tinde să devină antipatică. Orice guvern are o doza de încredere la început, dar cu timpul devine vulnerabil ca popularitate. Iar Simona riscă să’și strice imaginea înainte să devină personaj și pe plan mondial.

Toți ne enervăm, dar important e și cum faci la nervi. Așa cum și’a câștigat o mulțime de fani în România, așa poate să’i și piardă. Poate că Halep n’are nevoie de antrenor dacă tot ce cere de la el e s’o aplaude, dar sigur are nevoie de cineva care să’i spună cum să se poarte. Că e păcat de locurile alea libere din tribune la meciurile ei din primele tururi, când joacă cu adversari modești… Iar sponsorii se mai uită și la om când te cheamă pentru un contract.

aprilie 2, 2015 by