Browsing Tag

tenis

www.sport.ro

Minte sănătoasă, dar corp nesănătos

Ce dureros! Simona Halep n-a reusit sa schimbe geografia. Australia chiar e departe. Acolo e vara, arsita, iar aici e iarna si frig. Singurul lucru care ne mai leaga e infrangerea Simonei Halep din finala cu Wozniacki.

Halep a pierdut a treia finala de Grand Slam in momentul cand trofeul a fost cel mai aproape. In momentul in care Halep a aratat mai campioana ca niciodata. Pana acum tenisul nu a cunoscut o Halep atat de cerebrala, atat de calculata in momentele decisive. Dar cum poti sa castigi un meci de 3 ore cand trupul spune nu? De mii de ani, oamenii stiu ca pentru a fi campion iti trebuie minte sanatoasa in corp sanatos. Din pacate, la Australian Open corpul a tradat-o.

Propriul ei trup a pierdut finala. A tinut-o in joc de glezne pe durata intregului turneu si i-a dat lovitura decisiva cand conta mai mult, iar durerea de la picioare s-a mutat si in suflet. In sufletul ei si in sufletele romanilor.

De data asta am vazut insa ca Simona a luptat pentru doua tari. In afara de romani, alaturi de ea au mai fost si gazdele. Australienii lui Cahill. Cahill al ei. Astazi si ei ar fi pretins dividende dintr-o victorie a romancei.

Un curcubeu de mii de kilometri leaga tristetea lui Halep de la Melbourne de tristetea romanilor adunati in case, in baruri, in mall-uri, sperand intr-o zi buna care sa se cunoasca de dimineata. Lacrimile romanilor au avut ca ambasador lacrimile lui Stere Halep, tatal ei, omul care si-a aratat emotiile in fata tuturor.

„Oh, Caroline!”, muzica trista pe care urechile noastre interioare o aud, suna bine doar pentru fostul sponspor al Simonei. O victorie a Simonei ar fi contat si pentru asta, asa insa transferul lui Wozniacki pe primul loc doare dublu.

Daca la alte finale de Grand Slam pierdute, mai era loc de o urma de bucurie acum nu mai e cazul. S-a vazut si pe chipul lui Halep cand Wozniacki radia de fericire. Halep a pierdut chiar tot. Trofeul, locul 1 in lume si sansa de a intra in galeria marilor campioni din tenis. Parca si trofeul finalistei de la Australian Open transmite mesajul insuccesului. O tava goala. Organizatorii australieni vor sa se inteleaga clar cine e campionul la Melbourne si cine merge acasa cu mana goala. Deocamdata.

 

ianuarie 27, 2018 by
www.sport.ro

Halep e all-in!

Cred ca stim acum cu totii care e dorinta de Mos Craciun pusa de Halep. Caci daca in scrisoarea ei de la final de decembrie nu era vorba despre un turneu de Grand Slam cum altfel ar fi castigat toate mingile de meci avute de adversarele ei in drumul spre finala?

Epocala victorie cu necunoscuta Davis, cand a revenit de la 10-11 si 0-40 in decisiv, a fost pentru Halep vaccinul care ii ofera romancei puterea de trece peste orice moment greu. Poate aici se vede si particularitatea genetica pe care o are Halep, o jucatoare care nu a cazut in momentele psihologice, decisive, grele, in care, putem indrazni sa presupunem, majoritatea sportivilor romani ar fi cedat.

M-am gandit de mai multe ori pana acum, poate Halep aduce in tenisul romanesc ceea ce a adus Hagi in fotbal – geniul de pe teren sustinut si de un tipic al aromanului crescut in Romania.

Semifinala cu Kerber a fost infinit mai grea decat orice meci de pana acum. Kerber, care a intrat in lumea buna a tenisului exact cu o victorie la Australian Open, nu a reusit sa isi impuna superioritatea istorica pe care o avea in fata lui Halep. Asta si pentru ca Halep nu mai accepta inferioritatea. Halep s-a saturat sa vada mereu alte nume inscriptionate pe trofeele de Grand Slam si si-a dat seama mai mult ca niciodata ca totul depinde de ea. E acum ori niciodata. Fiecare turneu recent al lui Halep arata ca un moment de „acum ori niciodata”

Ajutata de multe ori sa ajunga in fazele avansate din turnee si pe pozitiile fruntase din clasamentul mondial de momentele proaste si infrangerile principalelor rivale, Halep intra intr-un nou moment al carierei. Acum are increderea ca poate si – cel mai important – chiar poate! Se vede ca poate!

Si daca mai avea de niste atuuri ca sa arate ca e jucatoare completa, Halep le prezinta. E jucatoare de poker. Reuseste sa isi adoarma cumva adversarii. Traditionala ei declaratie ca nu o intereseaza numarul 1 sau ca nu o intereseaza trofeul dintr-un turneu anume s-a repetat la cateva minute dupa victoria cu Kerber. „Nu ma gandesc la finala, am mai jucat finale” a avut un aer amuzant caci cand vreodata te mai poti gandi la o finala daca nici atunci cand finala e meciul din fata ta.

Si pentru ca traim in plin capitalism, trebuie sa vedem si aerul de om de afaceri al Simonei Halep. Un om de afaceri care risca. Dezbracata de Adidas si imbracata dintr-un magazin chinezesc, Halep repune in discutie modul in care o mare companie de echipament sportiv poate face tranzactiile cu un sportiv de top. Dar pentru asta, Halep are nevoie si de marea victorie cu Wozniacki, cea mai mare din cariera ei. Altfel, meciul va ramane in istorie ca cel mai mare din cariera lui Wozniacki pentru ca nici daneza nu a castigat inca vreun turneu de Grand Slam.

 

 

ianuarie 25, 2018 by
www.sport.ro

Frumusețea tenisului și frumusețea victoriei

Am simtit meciul de azi Halep – Bouchard ca o revedere intre doua colege de liceu, la 10 ani dupa absolvire. Evident, bacalaureatul si l-au dat amandoua in 2014, dupa mine, cel mai bun an din cariera ambelor jucatoare – cu o finala si o semifinala in dreptul lui Halep, o finala si doua semifinale in cazul lui Bouchard. Ma refer doar la Grand Slam-uri, adevaratele campionate mondiale in tenis.

Evolutia celor doua in timp e insa diferita si e clar in favoarea lui Halep. Romanca sta bine de tot: a ajuns lider mondial, in vreme ce Bouchard nici macar nu mai este in primele 100 din lume. Pe teren diferenta a fost chiar mai mare. Bouchard a fost depasita in toate momentele de joc, dezorientata, fara niciun plan de joc.

Dincolo de fileu era Halep, fata care stia deja totul despre Bouchard. Romanca a fost ca un soft care a scanat in detaliu adversara si a avut raspunsul potrivit mereu, la orice. Halep s-a prezentat ca o jucatoare matura care a aratat ca peste ea anii nu au trecut degeaba si chiar a ajuns cineva in tenis. Pe teren – prin jocul ei enervant, care intoarce orice minge – o proiectie peste tabloul feminin a lui Nadal in vremurile lui de maxima performanta. In clasament, nu mai zic.

Bouchard a ramas cum am lasat-o in 2014. Fata frumusica, fata dragalasa, fata care uite ce bine stie tenis, dar fata de atunci are un mare minus. Si-a pierdut principala ei calitate: ambitia de a ajunge o mare jucatoare de tenis, ambitia de a arata ca nu e doar un fotomodel scapat pe terenul de tenis din cauza unor invitatii trimise gresit de o secretara angajata pe pile.

Bouchard nu a evoluat de atunci si merge incet, dar sigur catre o zona in care comparatiile cu Ana Kournikova devin obligatorii. Sigur, Simona Halep nu poate uita acum si nu va uita niciodata infrangerea din fata lui Bouchard din 2014, semifinala de la Wimbledon care o putea umple de glorie. E singura ei infrangere cu Bouchard, insa s-a intamplat in cel mai important meci dintre cele doua.

Dar mizele lui Halep sunt acum altele, chiar trebuie sa o uite pe Eugenie Bouchard, care nu mai este un adversar de lux, ci un element la indemana, asa cum a fost mereu clasicul biscuite Eugenia in Romania. Halep trebuie sa continue examenele maturitatii cu marile jucatoare ale momentului ca sa ajunga si ea cu adevarat mare. De Mare Slem.

ianuarie 18, 2018 by
www.sport.ro

Halep, singură deasupra tuturor!

Stop! Chiar stop! Ar trebui sa ne oprim din orice acum pentru ca a venit si momentul Halep. Sa-l traim! Sa ne bucuram ca cineva din Romania e acum cel mai bun din lume pe treaba lui. Atatea esecuri a avut Simona in lupta pentru locul 1, incat uneori chiar ne gandeam ca tronul din tenisul feminin este un vis interzis. Dar iata-l! La capatul lumii, Simona a readus numarul 1, uitat de 4 decenii, de la Ilie Nastase.

Ce ironie, tot la capatul lumii, dar la Montreal, Nadia aducea un altfel de 1, de fapt acel 10 perfect din gimnastica pe care computerele vremurilor de atunci nu puteau sa il conceapa. Poate ca asta e soarta romanilor, sa scoata maximul din ei, in special departe de casa. Noroc ca are lumea mai multe capete.

Il avem pe Nastase – primul numar 1, o avem pe Simona – actualul numar 1, „ce bine trebuie sa mearga tenisul in Romania si-ar putea spune strainii!” Fara sa stie, saracii, ca in urcusul lui Halep pana pe Everestul tenisului, Romania in sine nu a contribuit aproape deloc. Aproape totul este efortul acestui copil cu o ambitie mai tare decat serviciile lui Ostapenko acum de la Beijing, dar si din vara, de la Roland Garros.

Efortul Simonei ar fi fost probabil insuficient, daca nu avea in spate familia care sa mizeze bani multi pe tenis si pe Simona. Si, vrem-nu vrem, ne amintim ca si aici Romania are o sansa. Simona Halep este cumva romanca prin adoptie, pentru neamul ei a ales acum multa vreme sa-si aleaga ca tara Romania.

Si asta conteaza pentru ca pana sa cucereasca lumea, Halep a avut de cucerit Romania. Iar ambitia ei a venit si dintr-un complex de superioritate, obligatoriu unui membru al unei minoritati ca sa sparga blocada majoritatii. Dar aici, Romania are o mare calitate, stie sa primeasca cu paine si sare, stie sa asimileze. Tot asa, Hagi, Duckadam, Ienei, Boloni, Belodedici, Patzaichin, Iolanda Balas au transferat eforturile lor in succese gigantice pentru Romania.

Sa o tinem strans, deci, pe Simona, asa cum ii dorim si ei sa tina strans locul 1 mondial.

octombrie 8, 2017 by
www.sport.ro

Ar fi fost prea frumos

Pe langa alte iluzii, infrangerea Simonei Halep de la Roland Garros ne creeaza si iluzia ca „Ar fi fost prea frumos”, cartea scrisa in urma cu 4 decenii de Ioan Chirila, este, de fapt, prima pagina a unui ziar de maine. Pentru ca sirul infrangerilor din finalele Cupei Davis ale Romaniei lui Nastase si Tiriac se continua tragic cu episodul de azi.

Si ce frumos ar fi fost ca Halep sa castige cupa cea mare intr-un turneu in care i-au iesit toate, dar, iata, „toate” nu inseamna si „totul”! Simona insa a pierdut si ne da totul peste cap.

Ne vine sa schimbam si imnul, si in loc de „Acum ori niciodata” sa spunem simplu, pesimist si sinucigas: „Niciodata!” „Always say never” poate deveni maxima acestei tari care a fost atat de des aproape de Paradis, dar mai mereu s-a trezit fara viza la frontiera cu fericirea absoluta.

Victoria lui Halep era si mai frumoasa pentru ca putea fi impartita. Ea isi lua gloria, rezultatul si banii. Noi ii furam foamea de succes, incapatanarea si, pentru o zi, laudele – ca si cum noi am fi fost pe Arena Centrala de la Roland Garros. Ca si cum noi am fi inghitit praful de zgura. Noi am fi fost bombardati cu rachetele multe, puternice, rapide, venite de peste tot, trimise de peste tot de aceasta Ostapenko, pustoaica din Letonia care i-a pacalit cumva pe arbitri si a intrat cu o dublura a ei pe teren. Prea a fost in toate locurile!

Ar fi fost atat de frumos! Coroana de la Roland Garros ar fi reamintit tuturor ca in Romania s-a jucat odata tenis. Ca doamna de langa Halep, Virginia Ruzici, a fost candva si ea Regina peste Paris, aparuta cu o eleganta impecabila de unde putini se asteptau, din Romania.

Daca ar fi fost al Simonei, chiuitul de bucurie al lui Ostapenko le-ar fi amintit tribunelor, acum mult mai elegante, ca in epoca erau pline de cei care veneau la Roland Garros in primul ca sa vada ce magie si ce trasnai mai face romanul Ilie Nastase. Primul stapan al tenisului e din Romania, iar Ilie, de data asta, uite ca iar ii ziceam Nasty, ar fi fost mai usor iertat pentru prostiile facute la meciul de FedCup cu Marea Britanie.

Ar fi fost frumos si pentru ca, sa fim sinceri, i se va reprosa intotdeauna Simonei ca nu a pus mana pe premiul cel mare acum cand n-au participat gigantii vremii: Serena, Sarapova, Ana Ivanovic, Azarenka, iar celelalte favorite s-au pierdut pe drum.

Ar fi fost frumos si pentru ca ajungem sa credem ca nu mai exista frumusete, ca nu mai exista bucurie, ca numai altii pot castiga, iar pentru romani este visul interzis. Ar fi fost frumos, dar nu e!

 

iunie 10, 2017 by