Browsing Tag

Cosmin Contra

Parerea mea, www.sport.ro

Faci sau taci! Inchiziția împotriva lui Tănase

Florin Tănase nu și-a dat seama că e atât de important decât acum, după ce s-a arătat supărat că nu l-a luat Contra la națională. Știe fotbal, a venit cu talent, pe bani mulți, e la cea mai populară echipă din țară, dar am mai văzut noi din aștia. Ce vedem mai rar e un fotbalist care se revoltă că nu a fost convocat. Hopaaa!

Nu e o revoltă cu bătăi și sânge pe parbriz, dar a fost suficient să spună că merita să fie la națională ca să fie scos în fața clasei. Vă era prea dor de dictatură, de cenzură, de comunism? Aveți ocazia să vă puneți acum dorințele, ele se pot îndeplini mai repede decât credeați.

Continue Reading
www.sport.ro

Important e sa participi

Partea buna. Ce vad la Contra si nu vedeam la ultimii selectioneri: el chiar si-a facut un plan prin care sa depinda de el ca sa califice nationala la un turneu final. Fara alibi-uri, fara sa cerseasca noroc, fara sa stea la mana altora! Pana acum.

Pana cand a spus ca e dispus sa-l cheme pe Radu Stefan la nationala cu o oferta personalizata: sa-l convoace doar la meciurile importante ale nationalei.

Daca in mintea lui Contra a fost o ironie, imi place. Pentru ca asta ar insemna ca in campania trecuta, Radu ar fi fost chemat la toate meciurile. Romania nu a avut niciun meci atat de usor incat sa-i poti spune lui Radu Stefan: „Stai, bre, acasa, batem si fara tine!”

Si Europa e plina de exemple. Franta nu a reusit sa le invinga pe Luxemburg si pe Belarus, Ungaria a pierdut in Andorra, Italia – egal acasa cu Macedonia. Atunci care meci al nationalei ar fi important pentru Radu Stefan?

Dar stai! Sa ne intrebam si invers: cat de important ar fi Radu Stefan pentru nationala? Respect campionatul Italiei suficient cat sa nu ignor ca Radu e cam singurul roman titular constant din fotbalul mare in ultimul deceniu. Totusi, Radu nu e indispensabil nationalei. Echipa nici nu incepe, nici nu se termina cu el. El nu a trait pentru nationala, iar nationala a trait si fara el.

Tratamentul lui special ar rupe vestiarul in doua. Ar crea invidie, poate ura, nu un vestiar unit. Radu Stefan nu e atat de iubit intre romani cum erau Hagi sau Belodedici, pe care i-ai fi vrut cu orice pret. Nu e un salvator si e un pariu prea riscant.

Contra ar trebui sa nu repete eroarea lui Daum. La nationala nu au ce cauta jucatorii plictisti sau cei indiferenti. Personal nu cred ca Radu Stefan are chef de nationala. Chiar daca, sa zicem, el ar fi convins acum de Contra, te poti trezi oricand ca vrea sa plece iar.

Asta ne arata istoria, ca tradatorii sunt periculosi tocmai pentru ca pot trada oricand. Si atunci toate i s-ar reprosa lui Contra, care ar retrai un caz Albin la nationala. Un esec de dragul unei vechi prietenii. Si nu doar un esec personal, ci al unei tari intregi.

www.sport.ro

De ce a răgușit Guriță?

S-a dovedit! Vocea ragusita a lui Gurita arata cat de mult conteaza in filosofia lui comunicarea cu jucatorii. O comunicare care, sa fim sinceri, tinde spre monolog, dar nici asta nu e rau. Vocea ragusita a lui Contra o intalnesti de regula la un antrenor debutant, dar el nu e un incepator decat ca selectioner. Bun. Ce a castigat Romania cu el?

Pe rand! Meciul. Romania a castigat un meci oficial, desi nu prea mai stia sa faca asta. Cum adica nu conteaza 3-1 cu Kazahstan? Cand  o tot dai din egal in infrangere nici nu mai stii cum se castiga. Uitati-va la fetele jucatorilor dupa meci oarecare fara sa stiti rezultatul. Citesti pe fata lor. Asta face diferenta dintre invingatori si loseri.

Romania l-a castigat si pe Budescu. L-a mai castigat ea si la finalul campaniei trecute, dar Iordanescu n-a stiut ce sa faca cu el la Euro, la fel cum n-a inteles nici utilitatea unui magician ca Sanmartean in turneul rusinos in care Romania a pierdut toate meciurile.

Romania l-a dat chiar disparut pe Budescu in mandatul lui Daum, dar cu totii ne-am bucurat sa vedem ca el traieste si ca, la randul lui, da viata unei echipe. Asa cum am vazut ca stie sa faca la Astra si, mai nou, la Steaua. Prin exemplul lui Budescu, Romania a vazut cum unele meciuri pot fi castigate si cand nu iti merge nimic. Samanta de geniu rodeste la un moment dat. Si rodeste victorii.

Contra a reusit sa castige si suporterii. A intors echipa ca la Ploiesti si pe langa Budescu, le-a gasit loc lui Grozav si lui Hoban si, prin ricoseu, a reusit sa le induca jucatorilor o stare de meci mare. Pun pariu ca nu ar fi fost la fel intr-un Bucuresti pretentios si enervant de plictisit la un meci fara o miza reala.

Romania castiga in acest moment si un antrenor. Daca n-o fi el chiar asa bun, Contra devine. Numirea lui Burleanu difera de majoritatea alegerilor din ultimul sfert de secol, cand Federatia obisnuia sa aduca pe banca nationalei antrenori care aratau ce stiu, insa nu aratau ca sunt la curent cu timpul, iar evolutia trecea pe langa ei si pe langa noi. Mai avem nevoie si de oameni care invata.

Inca una: daca nu e chiar atat de bun, Contra o fi poate norocos. Stie sa graviteze in zonele importante si speculeaza toate sansele ce i se ofera. Sunt multe exemple de romani care au jucat bine pe afara, dar putini au inteles ce inseamna sa iei de jos o echipa de acolo. Putini au reusit sa fie acceptati intr-o lume buna, o lume care te cunoaste, o lume care, daca esti bun, te si promoveaza. Nu intamplator, Contra e primul roman care a antrenat in prima liga din Spania. El, Contra, cel dat afara de Iancu de la Timisoara, desi era neinvins. Doar pentru ca nu avea scoala de antrenori. Ce bine e sa mai iesi si afara…

www.sport.ro

Dinamo, business-ul problema al lui Negoita

„E o zi proasta, o luna proasta sau deja un an prost.” Versurile BUG Mafia par scrise pentru Dinamo si prezentul sau. Nici nu mai are sens sa o judeci pe Dinamo dupa un singur meci. Drumul in sine pare gresit.

Steaua, Chiajna, Astra. 3, Doamne si toate 3! In ultima saptamana, Dinamo a reusit sa se incurce in toate tipurile de meci posibile. Derby jucat bine, dar terminat prost – cu Steaua. Infrangere penibila a echipei lui Miriuta in fata fostei modeste echipe a lui Miriuta – Chiajna. Acum a aparut si enigmaticul meci cu Astra. Totul parea ca merge dupa un plan pana cand Moise al Astrei, la fel ca biblicul Moise, a despartit apele in doua, dar a despartit si clasamentul in doua, iar la finalul turului Dinamo a ramas in jumatatea care se bate la retrogradare.

Un an prost, spuneam. Asa se si vede. Revenita in prim-plan cu Rednic dupa insolventa, interzicerea in Europa si alte umilinte, Dinamo a calcat stramb imediat ce Rednic a iesit pe usa. Mai precis pe usa din dos, pentru ca Negoita a dat cu piciorul si la antrenorul, si la jucatorii, si la spiritul acelei echipe, care incepea dupa mai multi ani sa le arate coltii rivalilor de la Steaua.

Dupa Rednic, in doar un an, Dinamo a ajuns sa ruleze 3 antrenori: Andone, Contra si Miriuta. 3 domni si toti 3… Cu exceptia primaverii fantastice a lui Contra, nimeni nu a reusit sa… Pe scurt, nimeni nu a reusit!

Dar nici Negoita nu a reusit sa il multumeasca pe vreunul. Desi startul sau la Dinamo a fost un succes – prin mijloace neclare, numai de el stiute a scos-o pe Dinamo din insolventa – Negoita s-a pierdut pe traseu. Miercuri patronul lui Dinamo s-a trezit vorbind la televizor in timp ce se lauda singur pentru ca le-a platit jucatorilor salariile.

Traduc: patronul unui club de fotbal, considerat om de afaceri de succes, implicat in mai multe domenii, considera eroic faptul ca a respectat niste contracte de munca. Ca a platit salarii poate prea mari unor oameni care probabil nu le meritau nu il contrazic. Dar daca a adus la club si jucatori nepotriviti si conducatori nepotriviti inseamna ca problema e si la el.

Pentru ca, uite, e un an prost, un nou inceput prost sau deja un business prost.

 

N.B. Articol scris pentru www.sport.ro pe 1 octombrie, dupa Dinamo – Astra 1-1.

www.sport.ro

Cu bâlbe spre Bilbao

Dinamo a dat’o în bâlbâială rău de tot înainte de meciul verii, așa cum promite să fie cel de joi cu Bilbao. Jucăria s’a stricat la meciul cu Botoșani. S’a stricat chiar înainte de început, de la conferința de presă la care Contra a amenințat că iese din sală dacă cineva îndrăznește să’l întrebe ceva despre meciul lui Bilbao. Să vorbim despre meciul cu Botoșani, deci…

Dar ce? Deși Contra l’a ridicat la rang de finală, meciul a fost o glumă proastă, departe de meciul de debut al lui Contra la Dinamo, acel 1-0 cu Botoșani din iarnă, cu care i’a cucerit pe suporteri și care a împins’o pe Dinamo spre play-off și spre lupta la titlu. Acum, Dinamo a făcut un meci urât, plictisitor, care te scotea din stadion sau de la televizor și te trimitea la somn.

Foto: hoffi.ro

E adevărat că Botoșaniul a fost drăcoasă și incomodă rău, așa cum nu o vezi niciodată la meciurile împotriva Stelei, când e victimă sigură, uneori chiar declarată, dar asta nu e o scuză pentru Contra.

Nu e o scuză pentru apărarea care cândva era punctul forte al lui Dinamo – acum uitată în vacanță. Nu e o acoperire nici pentru mijlocul lipsit de orice fantezie sau pentru atacul fără agresivitate, cu Nemec în frunte, plictisit și obosit, cu mișcări de parcă abia era trezit din somn. Vorbim iar de somn, de somn avem voie.

La toate acestea, adăugăm și deja vechea problemă a lui Dinamo, care nu reușește să își găsească un căpitan adevărat, un lider care să poată să ridice echipa în momentele moarte. Încă imatur, Steliano Filip e mereu nervos, mereu frustrat și mai mult încurcă. Tot ce reușește în situații critice e să ia un cartonaș galben.

E adevărat că meciul a fost urât și din cauza Botoșaniului, echipă care nu a tras doar de rezultat, ci și de timp. A păcălit fotbalul nesimțit de mult, făcându’ne să ne uităm la ceas ca să vedem cât timp a mai rămas până când FIFA va aduce și în fotbal regula cu timpul de joc efectiv ca să scăpăm odată pentru totdeauna de cei care sunt pedepsiți să joace fotbal. Imaginile cu jucătorii de la Botoșani trântiți pe jos au contribuit și ele la lipsa oricărui farmec a meciului de aseară.

Putem spera ca Dinamo să evite o nouă rușine în Europa? Da, putem! Liniștea de pe fața lui Contra de la finalul meciului e un semnal pentru asta. De fapt, în sinea lui, Contra știa că meciul cu Botoșani nu e atât de important pe cât a încercat el să ne spună. Nu avea cum să plece din țară să o vadă pe Bilbao, ca să uite brusc tot și să’și amintească abia azi care e treaba cu bascii.