Drumul de la Numarul 1 la Numarul Zero – caderea lui Ilie Nastase

Candva mare si tare in tenis, Ilie Nastase devine tot mai mic si ne arata cum drumul de la Numarul 1 la Numarul Zero e si scurt, e si murdar. Desi trage cu disperare sa revina la moda, Nastase mai are parte de atentia internationala doar pe pagina rusinii, la „Asa nu!”

Raspunsul la clasica intrebare cu „cei mai cunoscuti romani in strainatate” – Nadia, Nastase, Hagi – tinde sa se devalorizeze in urma iesirilor necontrolate, dar tot mai dese ale celui care a fost candva exemplul de urmat in tenis.

Dubla greseala comisa la intalnirea Romaniei cu Marea Britanie nu ii poate fi iertata lui Nastase dintr-un motiv explicabil tot printr-un termen din tenis: era la serviciu.

Daca pe vremea cand era jucator, chiar mare jucator, isi permitea orice, Ilie Nastase nu a realizat nici o secunda ca rolul lui acum e altul si ca de gesturile lui depinde prezentul tenisului din Romania.

Nastase a ratat sansa de a dovedi, lui si lumii, ca poate fi un pedagog si ca nu a trecut prin lume fara sa se lipeasca si civilizatia de el.

Nici nu mai poate fi vorba de o interpretare gresita a umorului sau. Oricat ai incerca sa ii justifici o gluma sexuala depasita, e sub orice limita de acceptare sa ii ceri in public unei femei casatorite, in plus si insarcinata, numarul camerei de la hotelul in care e cazata. Cine sa rada? Si de ce? Si care e respectul aratat de Nastase antrenoarei din echipa de tenis a Marii Britanii intr-o lume – sa nu uitam! – a femeilor?

Chiar daca nu mi-a placut deloc teatrul ieftin, nedemn de patria lui Shakespeare, jucat de britanice prin iesitul de pe teren al lui Konta la meciul cu Sorana cand vedeau ca romanca era intr-un moment bun, imi vine greu sa scriu despre asta. Pentru ca e un aspect ramas in umbra injuraturilor si jignirilor lui Nastase, asa cum Nastase insusi a ramas in umbra trecutului sau urias.

Dureros e ca nici Nastase, nici cei platiti cu bani grei sa conduca tenisul romanesc, nu au reusit sa il faca util echipei. E evident ca fetele il plac si le-ar fi fost util intr-o functie care sa nu il faca vulnerabil pe un om atat de viu ca Ilie Nastase, totusi irascibil si aprig la manie.

Ne-ar fi placut sa ii admiram lui Ilie Nastase calitatile – pe care evident le are – si nu sa remarcam ca de fapt ii lipsesc doua simturi obligatorii unui pedagog: bunul simt si – surpriza! – simtul umorului.