Mondialul vieții

De aceea i s`a și spus „Grupa Morții”, pentru că cineva trebuia să moară. Aruncată între 3 uriași ai fotbalului mondial – Italia, Anglia și Uruguay, națiuni care au împreună 7 titluri mondiale – Costa Rica a reîmpărțit ordinea în fotbal și s`a trecut pe sine înaintea celor 3. Eliminate, Italia și Anglia, au luat calea Europei, iar Uruguay a rămas să se lupte pentru marele trofeu, la fel cum a făcut`o și în 1950, tot în Brazilia, când s`a și impus.

Cei care am evaluat forțele echipelor din această grupă formidabilă, singura care a adunat vreodată 3 foste campioane mondiale, ne`am grăbit cu toții când excludeam din discuție Costa Rica. Căutam, cu greu, cele două echipe care aveau să se califice, însă prea puțini le`am și nimerit.

La o primă privire, acum, cu puțin timp înainte de finalizarea grupelor, din cele 8 campioane care au luat startul, în optimi se vor mai regăsi cel mult 5: asta dacă nu cumva și Germania va colapsa într`un duel istoric în fața Statelor Unite, așa cum se întâmpla secolul trecut în plan militar.

Și dacă tot e anotimpul îndrăznelilor, acest turneu ar putea – de ce nu? – să ne ofere o nouă campionă mondială. Mexic, Chile, Columbia, sus-pomenita Costa Rica, și, în principal, mult-lăudatele Olanda și Belgia pot spera să devină pentru următorii 4 ani forța numărul 1 în lume. Echipele africane ar putea și ele începe să creadă. Scenariul poate părea S.F., dar la fel suna și în urmă cu 10 ani, când Grecia a câștigat europenele.

Nimic nu mai poate fi considerat surprinzător, ne putem aștepta la orice. Ca bonus, am fost puși și într`o situație pe care cu greu ne`o puteam imagina: Italia să nu fie în stare să păstreze un 0-0 când mai erau de jucat doar 10 minute dintr`un meci. Pentru că nici el nu și`a putut da seama cum de s`a întâmplat, selecționerul Prandelli și`a dat demisia confirmând ca naționala Italiei trece prin cei mai rușinoși ani de când joacă fotbal.